Stimate domnule Ernu
Va multumesc pentru lamuriri.
Am sa va prezint atat dvs, cat si celorlalti participanti la aceasta discutie motivul pentru care am abordat tema despre aceasta carte asa cum am facut-o.
Legat de nostalgie, am sa-mi permit sa va citez:
(...) Fireşte, riscul de a vorbi despre viaţa cotidiană dintr-un timp trecut, presupune involuntar o anumită stare de nostalgie. Dar, mai nti, nostalgia ca şi concept intră n contradicţie directă cu un homo sovieticus, din simplul motiv că nostalgia este o utopie ndreptată spre trecut, pe cnd el lucrează cu utopii ndreptate spre viitor. Şi n al doilea rnd, nostalgia ca formă de ntoarcere acasă e imposibilă, căci pentru noi, homucuşii, nu mai există acasă. Iar dacă există o nostalgie, aceasta nu e una care urmăreşte să reconstruiască trecutul, ci una care vrea să povestească amintirea, trecutul. Şi cum, teoretic, nostalgia nu este departe de ironie, căci ambele lucrează cu dubla contemplare a obiectului şi subiectului, le combin şi privesc napoi cu o privire nostalgic-ironică.(...)
Doar ca eu personal am vazut in acele capitole mai multa nostalgie si extrem de putina ironie din partea autorului.
Consider ca aceasta carte este subversiva si care se adreseaza subconstientului (asta-i si motivul unui semn de intrebare legat identitatea autorului - mie imi aduce aminte de tehnicile avansate de indoctrinare folosite in uniunea sovietica) pentru ca majoritatea celor care nu au apucat sa traiasca intr-un sistem inuman cum era cel din URSS (tinerii de azi) il apreciaza mai degraba prin prisma reactiilor pe care le au martorii oculari (nu ma refer la cei care se mai si documenteaza temeinic, pentru ca acestia sunt in minoritate). In prezent, ei aud mai mult aprecieri de genul "pe timpul comunistilor era mai bine" cu efecte imediate si in viata noastra de zi cu zi - vezi gasca de ex-comsomolisti aflata astazi la putere. Si daca aprecierile neutre sau chiar pozitive, eventual si afirmatiile gen "comunistii au facut si lucruri bune" venite din partea unor persoane de varsta a treia sunt mai degraba ignorate, asemena aprecieri venite din partea unui alt tanar, care se presupune ca nu a apucat sa fie indoctrinat exagerat, au un efect mult mai puternic in subconstientul cititorului neavizat. Or in cartea dumneavoastra (ma refer strict la capitolele pe care le-am gasit pe net) nu am vazut decat:
1) o trecere in revista a unor elemente prezente in orice societate (formatiile sau interpretii de muzica, tipurile de bauturi "la moda" in URSS, etc care induc ideea ca oamenii aveau o viata normala)
2) impresii si amintirile personale, cu o tenta usor idilica (exemplu ales de mine legat de harta URSS face parte din aceasta categorie)
3) prezentarea trunchiata si, pe alocuri, tendentioasa, a unor elemente specifice vietii in URSS (capitolul cu socializarea in timp ce stai la coada sau cel cu bucataria. Daca as fi un arheolog, personal as mai fi adaugat si faptul ca acea "komunalka" a aparut ca rezultat al nationalizarii caselor sau apratamentelor apartinand intelectualilor, burgheziei, nobilimii, apratamente in care au fost cazati exponentii de seama a clasei muncitoare. Noii locatari nu aveau de ales decat sa manance si sa bea in bucatarie, care deservea toti locatarii unui apartament, la fel ca si baia. Iar intr-un astfel de apartament erau cazati cate o familie in fiecare camera, uneori mai multe. Ulterior conceptul a fost extins si au aparut blocurile gen camine studentesti care se gasesc atat prin Chisinau, cat si celebrele camine muncitoresti construite in Romania pe timpurile lui Ceausescu)
Totodata consider ca aceasta carte trezeste nostalgii si in randul persoanelor mai in varsta, care au uitat (sau nici nu au stiut exact despre) ororile comunismului. Mintea omulul are un mecanism de aparare prin care, in esenta, evenimentele/trairile negative sunt estompate puternic (psihologii ar putea descrie mai exact mecanismul la care ma refer.) Pentru acestia, cred ca lectura cartii dvs nu face decat sa le reinvie in memorie intamplarile prin care au trecut si care le-au lasat amintiri frumoase (in general legate de viata particulara/prieteni/familie), fara a le aminiti si de toate evenimentele oribile prin care au trecut (bunelul meu nu a reusit nici o data sa-mi povesteasca pana la capat cum a trebuit sa construiasca de la zero trei gospodarii, pentru ca primele 2 i-au fost confiscate si transformate in "selisoviet", pentru ca de fiecare data dupa cateva propozitii ii dadeau lacrimile.)
Ce reprosez eu dvs si acestei carti este faptul ca daca tot v-ati propus sa faceti un soi de arheologie, ar fi trebuit sa prezintati si acest gen de mici fragmente de cotidian, pentru a oferi o imagine ceva mai apropiata de realitate.
Evident ca am si eu amintiri frumoase din acea perioada. Dar prefer ca atat cei care au apucat sa traiasca in acel sistem, cat si generatiile care vin din urma sa retina nu faptul ca oamenii au reusit sa se acomodeze la un sistem odios si chiar sa aiba parte de mici bucurii, ci cat de monstruos a fost statul socialist numit URSS.
