Poezie Crestina!

Poezia crestina ar putea contribui la zidirea unei societati sanatoase

  • DA!

    Votes: 2 20.0%
  • Probabil

    Votes: 1 10.0%
  • Nu

    Votes: 5 50.0%
  • prefer sa ma stric de lene si sa nu ma gindesc! :)

    Votes: 2 20.0%

  • Total voters
    10
  • Poll closed .
Vasile Voiculescu, "Strabatere"

Ca pe-o cetate 'n piscuri de minuni,
Asediindu-l noapte-zi, mereu
Cu armele ne'nvinsei rugaciuni,
Suim sa cucerim pe Dumnezeu...

Stau miliarde turnuri fara 'nfrangeri
Shi miliardele de portzi la fel..
Shi fiecare poarta e un inger
Prin care sa strabatem pan' la el.
 
Doamne,
f-m unealta Divinei armonii,
s pot sdi iubirea, acolo unde-i ur,
iertarea, unde-i nedreptate,
credin unde-i deznadejde,
lumin, unde-i ntuneric
i bucurie, acolo unde-i tristee!
Doamne,
f-m s doresc:
mai mult s mngi, dect s fiu mngiat,
mai mult s neleg, dect s fiu neles,
mai mult s iubesc eu, dect s fiu iubit;
Cci doar cnd dm, putem primi,
doar cnd iertm suntem iertai
i doar murind, ne natem pentru venicie...!

(Din rugciunea Sf. Stefan de Assisi)
 
O poezie in memoria maicii Mihaela scrisa de catre o supravietuitoare a temnitelor comuniste, unde s-au si cunoscut de altfel, Despa Olariu-Caranica.

.....


MEDALION
(Maica Mihaela)

Cu ochii mari si buni ca marea linistit
Cu-adncuri neptrunse, cu taine fr nume
Cu zmbet lin si trist ca vrerile postume
Misterioas mare si zare de ispit

E chipul tu, micut, ce-l scot din suflet cnd
M-mbie amintirea s facem un popas
S-ngenunchem pios la-al ei iconostas
S plngem, s vorbim, ca umbrele n gnd.

Deodat se destram dantela de mister
Apar pe mare valuri din anii de furtuni
De crezuri si de lupte, de foc prin vguni
De zbor peste Suzane, de fulgerri spre cer.

Si iat-apoi morminte tcute sub talazuri
Mreat simfonie de jertfe fr glas
Slvind o Romnie, pe minunatul vas
nchis n ochi si-n suflet cu taine de atlazuri.

Si iat-apoi se face c marea se cunun
Cu cerul de azur boltit pe mnstire
Cu rugi imaculate, cu vreri de ispsire
A Neamului ce-si cat popas dup furtuni.

Dar iat, se deschide pe mare iar vltoarea
Se mbulzesc noi valuri pe vasul tinuit
Trecutul si prezentul se leag-n noul mit
De lanturi si ctusi, de bezne - nchisoarea.

Fiori de regsire ... Noi valuri de-ntrebri
Ispite de-ndoial pe vuietul imens
De-asalt n trup si-n suflet, de sens ori de nonsens
Al vietii si al mortii: povestea-acestei mri.

Asa te-ai stins, micut, ca marea linistit
Cu-adncuri neptrunse, cu taine fr nume
Cu zmbet lin si trist ca vremurile postume
Misterioas mare si zare de ispit !
 
Ectenie

Pentru ca iubirea noastra sa-nfloreasca,
Alba cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mladita dragostei sa creasca,
Plina de miresme, dulce de rodiri,
Pentru ca din neaua grea de peste iarna
Rod de viata calda iarasi sa legam,
Pentru ca lumina peste noi sa cearna,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa-si verse binecuvantarea,
Ca un zvon de vanturi line, peste noi,
Pentru ca in suflet sa-i simtim chemarea,
Cand plecam genunchii, seara, amandoi,
Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune,
Cand, cuprinsi de patimi, Numele-I strigam,
Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sa ne faca traiul rodnic si umil,
Pentru ca rasfrangeri din suras de stele
Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca
Si-n lumina mortii viata s-o cercam,
Pentru ca din munca pacea sa rodeasca,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca multimea indurarii Sale
Insusi sa-si pogoare pasul catre noi,
Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale,
Cu miros de smirna si cu ramuri moi,
Pentru ca-n lumina alb-a diminetii,
Din stransoarea carnii sa ne dezlegam,
Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii,
Domnului sa ne rugam.

Zorica Latcu
 
Rugaciune pentru Cain
Doamne,-si-a gandi-i pacat,
locul lui pe vesnicie
este iadul infocat.
-Dar pe-acei ce pot ajunge
ucigasi de frati, -as vrea
se te rog sa-i scapi, o, Doamne,
pana n-au ajuns asa.

Rugaciune pentru Iuda,
Doamne, nu vreau ca sa fac.
Stiu c-al lui pacat de moarte
nu va fi in iertat in veac.
Dar pe-acei ce pot ajunge
sa Te vanda in vreun fel,
Te rog, ingrozeste-i, Doamne,
pana nu ajung ca el.
(T. Dorz)
 
Dalbă noapte

(colind)



Dalbă noapte, îngerească
Domnului din noi
Maica cerului să nască
Sufletele noi.

Dalbă noapte întru peşteri
Magii se închină
Stelei unde se opreşte
Pruncului Lumină.

Dalbă noapte peste turme
Mielul cel de sus
Blând păstor ce vine-n lume
Pruncul Sfânt, Iisus.

Dalbă noapte de miresme
Ruga de Crăciun
Cu zăpezile în glezne
Colindăm pe drum.

Dalbă noapte de sfinţenii
Heruvimic strai
Viflaimul de ectenii
Ninge lumii, rai.

Dalbă noapte de speranţă
În al vieţii grai
Maica Sfânta sa primească
Cer – pământ, alai.

Dalbă noapte, bucurii
Cu Hristos pe paie
Gângurind spre liturghii
Inimii văpaie.

Dalbă noapte de altar
Seară-rugă lină
Din noeticul nectar
Pace şi Lumină.
 
Fratii
Am sa plec din asta lume
Cand ? - nimeni nu stie a spune
Nu doresc sa v-amintiti de mine
Doar gandul bun sa va ramana

De am gresit, va rog a ma ierta
Nu port pica nimanui
Va rog: Sa va iubiti mereu ca fratii
Asta sa va vina-n minte mai intai

Credeti voi ca eu nu stiu,
Cata nevoie avem unul de altul ?
Credeti voi ca eu nu stiu
Ca cerul nostru, este altul ?

Credeti voi, s-aveti CREDINTA
Nu doar cand greul va apasa
Niciodata nu uitati,
Noi toti - toti oamenii suntem frati
 
Orfanul

Depinde si de noi
De hranim oameni flamanzi si goi
Depinde si de noi
Sa nu dam inapoi

De multe ori zaresc
La coltul unei strazi
O femeie c-un copil
Ce tine-n mana un biletel

"Orfan de tata si de mama"
Citind inima-mi bate tare
Si ii dau cateodata un ban
Altadata de mancare

Mai nou femeia ma cunoaste
Baietelul imi zambeste
Plec apoi, in drumul meu
Oftand, plangand, intorcand capul (din cand in cand)

Azi, ii cautam cu privirea,
Nu i-am zarit.
Mi-a fost dor asa de dansii
D'asta eu v-am povestit
 
referitor la poezie

sunt autorul poeziei RUGA LA IMPERATIV, publicata pe 5 mai 2001 in volumul de versuri PRIMUL SARUT, si doresc ca aceasta poezie sa fie semnata cu numele meu.

va rog, ca atare sa adaugti numele meu la sfarsitul poeziei.

multumesc
 
cred ca moderatorul o poate face. In rest sa fie binecuvintate si alte poezii pe care le scrieti in apararea credintei.Doamne Ajuta!
 
In dar mi-ai dat avutul
ce parca-l mostenesc,
ci nu-mi tin pentru mine
decat ce daruiesc.

In dar mi-ai dat talantul
ce parca este-al meu,
ci nu-mi cresc decat partea
ce-o daruiesc mereu.

In dar imi dai si painea
ce parc-o am lucrand,
ci este-a mea doar cata
dau celui mai flamand.

In dar mi-ai dat si viata
ce parca mi-o traiesc,
ci-a mea e doar ce astazi,
iubind, mi-o impartesc.
(T. Dorz)
 
Copiii invata din viata pe care o traiesc

Daca un copil creste printre critici,
Invata sa condamne.
Daca un copil creste in ostilitate,
Invata sa lupte.
Daca un copil e ridiculizat,
Invata sa fie sfios.
Daca un copil traieste in rusine,
Invata sa se simta vinovat.
Daca un copil e crescut cu toleranta,
Invata sa fie rabdator.
Daca un copil e mereu incurajat,
Invata sa fie increzator.
Daca un copil e pretuit,
Invata sa aprecieze.
Daca un copil traieste in onestitate,
Invata ce e dreptatea.
Daca un copil simte ca e in siguranta,
Invata sa aiba credinta.
Daca un copil are asentimentul celorlalti,
Invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste in buna intelegere si prietenie,
Invata sa descopere in lume iubirea.
(Dorothy Law Nolte)
 
IARBA
Magda Isanos

Şi-n trup şi-n spice viaţa grea s-adună
şi, fără să păstrăm vreo amintire,
eu şi cu iarba, sora mea cea bună,
voioase creştem peste cimitire.

Deasupra noastră cerul întretaie
cărări de stele, fără să ne vadă,
şi pentru amîndouă-aceeaşi ploaie
din ochii lui albaştri o să cadă.

Şi eu şi iarba ne-nchinăm la soare ;
de-a lungul primăverilor visăm,
si-i ducem zării triste la picioare
tot aurul pe care i-1 furăm.

Ni-i dragă lumea pururea frumoasă,
dar paiul vieţii noastre e subţire ;
şi eu şi iarba vom cădea sub coasă,
ca să ne căutăm prin cimitire.
 
Aceasta este o poezie scrisa de un tanar poet Aurel Visovan la temnita comunista de la Pitesti.Probabil ati auzit de "experimentul de la Pitesti" prin care guvernul comunist din acea vreme a incercat sa distruga Miscarea Legionara,sau mai bine zis tineretul legionar!!La Pitesti,inchisoare construita de posedatul Armand Calinescu,a suferit elita tineretului roman.

Opriti-vă din hohote – nebuni!
În râsul vostru negru fierb clocote de sânge,
Din rânjetul satanicei furtuni…
Pe cine-ati răstignit din nou – nebuni?
Ce cântec sfânt în scrâsnet greu se frânge?!
O! Dans în ritm macabru
Apocaliptic ropot de prohodiri ciudate…
Cer negru, negru clopot
Ce-ntunecat se zbate si
Bate, bate, bate…
Morti vii, stafii,
Şi câte-un înger mat
Ce-a înghetat,
plecat în vesnicii…
Morti vii, stafii,
Şi urlete surpate de nebuni…
O, Doamne, unde esti?!
De ce n-aprinzi minuni,
minuni ceresti?!
Pe unde esti?
O, Doamne, unde esti?!
………………………
Din nepătruns – nici un răspuns…
……………………….
Pitesti… Pitesti… Pitesti…
 
Mai mult decat asteapta un mugur primavara
mai mult decat doreste instrainatul tara,

Mai mult decat recheama ogorul ploaia lina,
sau aripile-zborul, prin zarea cea senina,

Mai mult decat asteapta bolnavul vindecarea,
cel insetat-izvorul, cel departat-chemarea,

Cum straja-dimineata, inchisii-liberarea,
corabierii-portul, flamanzii-ospatarea ,

Cum luptatorii-slava si cei viteji-cununa,
sa Te doresc, Iisuse, pe Tine-ntotdeauna!
(T Dorz)
 
La usa milostivirii

La usa milostivirii

(rugaciune catre Maica Domnului)
de Sfantul Ioan Iacob-Hozevitul

Preasfanta Maica si Fecioara,
Nadejdea sufletului meu,
Tu esti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.

De n-ar avea in ceruri lumea
Rudenie de pe pamant,
Atunci ar fi pustie viata,
Asemenea unui mormant!

De nu erai Tu primavara
A veacului intelenit,
Ar fi ramas de-a pururi iarna
Si soarele n-ar fi zambit.

De n-ai fi revarsat Tu zorii
Peste pamantul adormit,
Atuncea umbra cea de moarte
Ar fi ramas fara sfarsit.

Iar astazi, Preacurata Maica,
Cand toti ne-am abatut la rau,
De nu Te vei ruga fierbinte
Ne paraseste Fiul Tau!

Trimite semn de pocainta
Poporului nedumerit
Si ada iarasi la credinta
Pe sufletul cel ratacit!

Dezleaga, Preacurata Maica,
Catusele celor robiti
Si daruieste-le rabdare
Crestinilor napastuiti!
 
Re: La usa milostivirii

Eu stiu tot poezie:

Afara-i frig si innorat
Si-n soba arde mama ...
De lustra tata-i spinzurat
Iar eu ma tai cu lama.

In frigider, in pungi de-un chil
Se relaxa bunicul,
Iar din bunica a mai ramas
Un deget si buricul.

Si fratii mei intinsi pe jos
Sunt morti de-o saptamana,
In putrefactie-au intrat, si nimeni nu-i aduna.

Si-acum astept cu dor curat
Iubita ca sa-mi vina,
Si-n camera i-am pregatit
O mica ghilotina.

... sau m-am mai exprimat deja undeva ?
ico_biggrin.gif
 
Back
Top