Sunt o arma de foc .
Am un nume cu K , un calibru din cifre despartite de virgula , mi se spune familiar pistol automat si am inca o multime de caractaristici tehnico-tactice si nenumarate specificitatzi in siruri de litere de tipar si numere . Dar nu am sa imi incarc prezentarea incluzandu-le in definirea mea . Ce e important s-a spus deja : Sunt o arma .
Un instrument dur , suplu , elegant si lucitor de ucis prin foc executat manual sau automat .
Mi-am constientizat prima oara existentza cand am fost luata intaia data in mana de cineva complet ansamblata . Nu simt lumea din jur decat prin cei ce ma poarta cu ei sau ma folosesc . In rest dorm . ...... Dar e prea mult simtz si asa pentru mine , prefer somnul .
Mi-am inceput cariera intr-o tabara de antrenament . Soldatzi extrem de tineri , practic niste copii , ma foloseau in poligoane de trageri . Ziua ma taram cu ei prin noroaie sau praf , escaladam in spatele lor obstacole caraghioase din lemn , trageam la tinta si eram demontata si curatzata sarguincios nu numai la sfarsitul zilei dar de alta foarte multe ori in scop didactic , contra cronometru . ...... Noptzile fara alarme , aplicatzii de noapte sau post de santinela , mi le petreceam in magazia de arme cu celelalte asemenea mie .
Apoi ziua incepea din nou . Si fara sa ma remarce cineva , anume pe mine , eram din nou stransa la piept , imbratisata , armata , folosita , curatzata . ............ Dar eu am inceput sa yi recunosc pe cei ce ma foloseau . De fapt si ei erau intr-un fel ca si noi , asemanatori unul cu altul si greu de indentificat sub uniforme . Chiar si povestile lor semanau .
Toti erau foarte tineri si toti ar fi vrut sa fie acasa . Aveau mame si iubite de care nu puteau uita nici macar o clipa , si bravau des , razand zgomotos shi spunand glume deocheate , vrand sa para maturi si nepasatori cand nici macar unul nu era asa .
Dar erau si deosebiri . Unii erau mai inchisi la minte si nu simteam mai nimic scurgandu-se in mine dinspre ei , altzii erau melancolici si simteai ca le vine parca tot timpul sa planga . Cei foarte inteligentzi erau cei mai interesantzi - isi creasera in minte o lume a lor si pareau plini de o resemnare rece in afara , dar in gyndul lor yi insotzeam in lumi minunate create din fragmente de amintiri frumoase si fantezii spectaculoase .
Anume dintre acesti ultimi a fost cineva ce mi s-a adresat direct pentru prima oara in viatza .
" - Stii ca nici nu trebuie sa itzi vad seria ca sa stiu ca esti tot tu cea de ieri ? Ai o zgarietura aproape de neobservat in maroul patului . Cum ar veni o mica cicatrice pe pulpa , domnisoara " . ...... si a ras .
Era unul dintre baietzii cu accent ciudat din regiuni stranii , cu iz de baltica sau vest indepartat . Invatasem putin sa ma tem de ei . Pentru ca dintre toti ei indurau cel mai greu ruperea de casa si in plus yi urau pe toti ceielaltzi . Ii simteam uneori la cate o remarca de neinteles pentru mine a altora , cum se incordeaza brusc gata sa ma foloseasca impotriva lor shi yi si vedeam in mintea sa seceratzi de rafala ..... Din fericire nu s-a intymplat asta niciodata ..... cu mine .
Dar baietul ista nu era asa . Era senin si zambitor :
" - La noi se zice ca daca intalnesti a doua oara o fata frumoasa intymplator e semn ca trebuie sa o intrebi cum o cheama si sa o invitzi undeva .
Cum te cheama arma ?
He he , normal ca n-ai nume . Am sa itzi dau eu unul . ....... E al unei fete dragi de acasa si in limba mea inseamna ceva , sa nu il uitzi , da ? "
Cand mi l-a soptit pafum de flori albastre si ochi luminosi mi s-au scurs in trupu-mi metalic si patul de lemn din mainile lui .... Si am zymbit .
Ce face o arma cand zambeste ? Absolut nimik , doar asteapta sa o mai poata face odata .
Dar nu l-am mai intylnit la antrenamente din nou pe acel tanar . A doua zi am fost urcata intr-un camion pe spatele cuiva ai carui dintzi clantzneau incontrolabil in gura . Tot drumul ma intrebam ce se intampla , si de ce cu cat timpul trecea , oamenii de aici in loc sa se calmeze erau si mai nervosi , ne dadeau jos de pe spate si ne controlau fanatici cu toate ca o facusera doar cu cyteva clipe inainte .
" - Jos ! jos ! Jos ! " ... Eram scuturata pe spate sodatesc in mutarea dintr-un camion in altul . Acum mergeam mai repede , pe un drum mai rau ce ne scutura ingrozitor si toti pareau chiar si mai incordatzi ca inainte ....
Apoi brusc camionul , la o curba , a facut un salt peste cap purtat de suflul unei explozii si pentru mine s-a taiat firul . Caci nu mai era om viu in jurul meu sa ma tzina in mana .
Ce face o arma cand doarme ? Absolut nimik . E fericita in inconstientza si nu viseaza sa se trezeasca .
Apoi m-am trezit remontata shi curatzata in sunete noi , dure , nemaiauzite . Si oamenii de aici erau duri . Ma aruncau de la unul la altul cu dezinvoltura , nu aveau nimik din stangacia prostutza a copilor pe care ii stiam . Uniformele lor erau murdare si cu adaugiri de nasturi , curele si buzunare neregulamentare si bocancii le erau murdari shi fetzele nebarberite de zile sau saptamani ..... Singurul lucru curat de acolo eram noi , armele . Pentru ca de noi depindea viatza lor .
Ei nu faceau antrenamente . De fiecare data cand vreunul ma sprijinea in umar sau isi apropia tzepii fetzei de patul meu , stiam ca va trage cu destinatzie precisa in niste oameni vii pe care ii vedeam neclar in mintea lui .
Dar nu vedeam niciodata victimele . Sunt o arma moderna , eu pot sa ucid de la mare distantza fara sa stiu macar ca am facut-o . .... Trage cu mine o rafala inspre baza inamica si apoi fugi . Nu e sigur , dar sunt mari sanse ca mama cuiva sa primeasca in curand un telefon de la Minister .
Azi asa , maine asa , o arma nu simte trecerea timpului .....
Dar intr-o zi . ....... Am fost folosita intens . Tot asupra unor camioane dar care nu fusesera luate chiar prin surprindere pentru ca oamenii de acolo au raspuns la foc indelung . ...... Pana nu a mai avut cine sa o faca .
Si cel ce ma folosea s-a ridicat in picioare si s-a apropiat prevazator , impreuna cu ceielaltzi de ramasitzele celor surprinsi in ambuscada . Unii au inceput sa descarce lucruri , altzii sa repuna pe sosea cate vreo masina rasturanata . Eu vedeam toata agitatzia prin okii omului meu .
Dar el avea altceva de facut . Se apropia incet de fiecare trup inamic si ii tragea un foc in piept sau in cap , de foarte aproape , ..... cu mine .
Si eu tresaream de fiecare data , poate doar in recul , poate si pentru ca recunosteam uniformele familiare . Si fetzele cunoscute de copii ce m-au strans la piept inchipuindu-si pentru o clipa ca le sunt o fiintza draga . Si ....
El era viu inca . Poate nici nu mai era constient pentru ca zambetul senin ii ramasese intiparit pe fatza ca o masca mortuara , prea complicat de scos dupa ce o purtase atata in viatza , shi ochii limpezi ii erau larg deschisi shi pareau adancitzi cu totul in lumea lui de vise . Doar pieptul insangerat se ridica si cobora aproape imperceptibil .
Si , desi imi doream mai mult ca orice sa raman muta , pentru prima oara in viatza i-am vorbit si eu direct . Fatza in fatza . In singurul fel in care stie sa vorbeasca o arma .
Iar chipul lui frumos a tresarit sub impact si s-a desfacut in bucatzi insangerate , apoi capul i-a alunecat intr-o parte ca al unui om beat adormit intr-o pozitie nefireasca , dar cu sange gros amestecat cu creieri scurgandu-se incet , extrem de incet in josul gatului .
Si-am plans !
Ce face o arma care plange ? Mai nimik . Se decalibreaza .
Si se blocheaza si trage un timp ai.urea si cei ce o folosesc o injura . .... Apoi dupa un tratament special , unde e demontata complet , curatzata in cele mai intime locuri shi componente si unsa cu o tona de vaselina , isi revine .
Si e din nou ca noua si perfecta de folosire .
E buna curatzarea armei pentru o arma .
O ajuta sa uite .
Si ce face o arma care uita ? Mai nimik , tot aceleasi lucruri pe care le facea si inainte de a avea ce sa uite .
