sunt ceasul de la mana lizucai...
Stapana mea e o terorista de ceasuri. Ma pierde, ma gaseste, ma uita, ma uda cu apa, ma sterge, ma invarte (sunt mecanic), ma strica, ma duce la reparatzie... ahh si la reparatzie... ma descompune ceasornicarul ala cu respiratzie urat mirositoare... Ingrozitorrr...
Adevarul e ca ii sunt f folositor si ea tzine mult la mine, ca obiect. Ii place sa citeasca marca "Zarea", ii place design-ul in care am fost conceput: simplu, discret, lucios si... DURABIL. Daca nu eram atat de calitativ facut, in fabricile comuniste de acum n ani... daca nu eram pastrat la naftalina pana acum... nu shtiu daca ash mai fi fost functzional. E o tortura continua sa stau pe mana ei, dar e preferabil, mi-e groaza sa ma gandesc la clipa in care nu voi mai functiona si voi sta uitat intr-un sertar.
In plus... sunt si delicii care merita tot chinul. Pielea ei alba, catifelata, de la incheietura mainii... Ii simt venele cum zvancnesc si sangele cum se mishca... Imi dau seama daca e furioasa sau astenica.
Ma intristeaza faptul ca, desi sunt fixat cu cateva minute inainte, ea intarzie aproape intotdeauna daca trebuie sa se prezinte undeva la o ora prestabilita... si atunci tot pe mine da vina, se scuza, ca i-a stat ceasul, sau ca l-a fixat gresit...