Sunt o carte mica si groasa, uitata pe cel mai inalt raft a bibliotecii de unde nu se vede numele meu... ma simt atit de colbaita si dornica de atingere, dar in zadar...trec zile, luni, ani... coperta mea marro aurita pe la margini nu-i atrage privirea nimanui, mi-e frica... dar daca voi fi data la maculatura?... cum va afla lumea ca am existat?fratii mei sint departe, am ramas singura...Ce se intimpla? cineva intradevar pune scara pe raftul meu? da, da, da... Eu la lumina... Ma atinge... Ma rasfoieste...nici de colbul meu nu-i pasa! Wow ce placere,ma citeste...dar de ce ma pune la loc? nu,nu,nu...nu vreau la loc! ia-ma cu tine, te rog! Nu,a plecat. Mii trist, oare citi ani inca voi fi pe raftul acesta afurisit?! trece ziua si iata ca se continuie viata mea colbaita... Acum biblioteca se va inchide si voi adormi pina dimineata, pina la o noua zi de speranta ca cuiva ii voi fi neaparat necesara! Ce e? din nou? se intoarce? ma vrea din nou? ba nu, e altcineva... o, tot e bine deci nu-s uitata... ma ia cu el, unde ma duce? nu cum va la gunoi? aaaaaaaaaa...nu, e prea atent cu mine ca sa fiu dusa la gunoi... Ah, oare aceasta e fericirea? Sint pretuita! sint pusa sub sticla la intrarea in holul bibliotecii, toti ma privesc, ma citesc si numai cei mai-cei mai au dreptul sa ma achipuie... Da e fericirea! Sunt excluziva!