Intai as incepe prin a spune asta: nu incercati sa definiti iubirea! Nu merge. 
In primul rand pentru ca iubirea are acel mister pe care nu-l poti trece cu vederea, acea esenta misterioasa din care sunt facute toate lucrurile care tind sa se desprinda de relativ ... care, dupa mine, tine de esenta divina.
Cred ca teama de iubire a multora e cauzata de faptul ca iubirea iti cere totul: iti cere sa arzi in ea continuu, si daca nu o faci asa cum trebuie, daca iei altceva drept iubire, te vei cosuma ca un foc de paie, din care nu mai ramane mare lucru. Apoi, ca unul din lucrurile cu esenta misterioasa/divina, nu poate fi controlat. Iar omul e invatat si se autoamageste ca prin control va putea fi fericit. Cat de fals! Apoi omul, fiindu-i greu sa fie tare in iubirea sa, se teme de suferinta. Iubirea destul de puternica nu se teme, pentru ca daca ea e puternica, nu mai exista altceva in afara de iubire.
Teama de iubire se vede din teama de a spune "te iubesc". Un lucru pe care chiar il admir la americani: paradoxal, in fortareata noxelor modernitatii, oamenii nu se tem sa isi spuna ca se iubesc. Din pacate, multi barbati romani sunt paralizati de frica in momentul cand trebuie sa isi marturiseasca acest sentiment. Tatal meu, de exemplu, nu mi-a spus niciodata literal ca ma iubeste ... .
Iubirea de prieteni nu este de tip homosexual. Pentru ca aia este eros. Greaca are mai multi termeni pentru a defini diferitele tipuri de iubire, ceea ce in romana nu se gaseste, din pacate: eros pentru iubirea pasionala dintre un barbat si o femeie (sau gay
) si agape pentru iubirea frateasca. Eu imi iubesc prietenii cu iubire frateasca. Ba chiar doi baieti care imi sunt foarte buni prieteni, si intamplator fratii intre ei , ii numesc fratii mei.
In primul rand pentru ca iubirea are acel mister pe care nu-l poti trece cu vederea, acea esenta misterioasa din care sunt facute toate lucrurile care tind sa se desprinda de relativ ... care, dupa mine, tine de esenta divina.Cred ca teama de iubire a multora e cauzata de faptul ca iubirea iti cere totul: iti cere sa arzi in ea continuu, si daca nu o faci asa cum trebuie, daca iei altceva drept iubire, te vei cosuma ca un foc de paie, din care nu mai ramane mare lucru. Apoi, ca unul din lucrurile cu esenta misterioasa/divina, nu poate fi controlat. Iar omul e invatat si se autoamageste ca prin control va putea fi fericit. Cat de fals! Apoi omul, fiindu-i greu sa fie tare in iubirea sa, se teme de suferinta. Iubirea destul de puternica nu se teme, pentru ca daca ea e puternica, nu mai exista altceva in afara de iubire.
Teama de iubire se vede din teama de a spune "te iubesc". Un lucru pe care chiar il admir la americani: paradoxal, in fortareata noxelor modernitatii, oamenii nu se tem sa isi spuna ca se iubesc. Din pacate, multi barbati romani sunt paralizati de frica in momentul cand trebuie sa isi marturiseasca acest sentiment. Tatal meu, de exemplu, nu mi-a spus niciodata literal ca ma iubeste ... .
Iubirea de prieteni nu este de tip homosexual. Pentru ca aia este eros. Greaca are mai multi termeni pentru a defini diferitele tipuri de iubire, ceea ce in romana nu se gaseste, din pacate: eros pentru iubirea pasionala dintre un barbat si o femeie (sau gay
) si agape pentru iubirea frateasca. Eu imi iubesc prietenii cu iubire frateasca. Ba chiar doi baieti care imi sunt foarte buni prieteni, si intamplator fratii intre ei , ii numesc fratii mei.
de-o creautura nemaipomenita :gizmo: ... mi-am pus eu in functie imaginatia, creativitatea...s.a... si in citeva zile deja era a mea.... :wild: insa aflinduma in euforie...si "traind clipa fara sa gindesc la viitor" nici n-am observat cum am plictisit-o :hump: ....si m-am trezit abia cind ea a inceput sa ma evite..... asa ca iata de ce nu intotdeauna e bine sa te arunci cu capu-n emotii si sentimente, fara sa mai vezi ceva prin prejur...... :x