You are using an out of date browser. It may not display this or other websites correctly.
You should upgrade or use an alternative browser.
You should upgrade or use an alternative browser.
totul e fals
- Thread starter dune
- Start date
ce discutii magice :smile:
daca totul e fals nu e neaparat ca toti mintim. Uite dogmatizarea de exemplu poate sa faca pe cineva sa creada in lucruri care ar fi false in lumea noastra (tot poate false) dar persoana respectiva lear crede adevarate. Si oare nu tot ceia in ce credem noi e adevarat pentru noi? Si oare nu ne indoim de tot ceia in ce nu credem?
Singuri vrem sau nu, sintem intro masura mai mica sau mai mare 'dogmatizati' de societatea in care traim, si la rascruce de drum, cind un regim cade, iar celalalt inca nu s-a instalat, oamenii se trezesc la mijloc de noapte in cu totul alta lume, si se intreaba oare unde e lumea care a fost? oare unde e magazinul de linga casa?
Atunci prin prizma la ceia in ce credem noi totul ar fi fals pentru ca principiile dupa care am fi trait mai inainte nar mai fi bune de nimic...
Iti trebuie sa te schimbi, sa adopti alte principii straine in care nu crezi (astfel intr-un fel false pentru individ) si sa incerci sa supravietuiesi intro societate in care nu crezi.
Ma rog, atunci poate chiar totul e fals, iar totul e doar ceia ce simtim in sufletul nostru, imaginea lumii pe care o avem in noi.
daca totul e fals nu e neaparat ca toti mintim. Uite dogmatizarea de exemplu poate sa faca pe cineva sa creada in lucruri care ar fi false in lumea noastra (tot poate false) dar persoana respectiva lear crede adevarate. Si oare nu tot ceia in ce credem noi e adevarat pentru noi? Si oare nu ne indoim de tot ceia in ce nu credem?
Singuri vrem sau nu, sintem intro masura mai mica sau mai mare 'dogmatizati' de societatea in care traim, si la rascruce de drum, cind un regim cade, iar celalalt inca nu s-a instalat, oamenii se trezesc la mijloc de noapte in cu totul alta lume, si se intreaba oare unde e lumea care a fost? oare unde e magazinul de linga casa?
Atunci prin prizma la ceia in ce credem noi totul ar fi fals pentru ca principiile dupa care am fi trait mai inainte nar mai fi bune de nimic...
Iti trebuie sa te schimbi, sa adopti alte principii straine in care nu crezi (astfel intr-un fel false pentru individ) si sa incerci sa supravietuiesi intro societate in care nu crezi.
Ma rog, atunci poate chiar totul e fals, iar totul e doar ceia ce simtim in sufletul nostru, imaginea lumii pe care o avem in noi.
BOBO COOL, cand se spune = sa pledam falsul ca sa cunoastem adevarul= se opune falsul la adevar. Si cum ? Spunand minciuni.Minciuna este deci contrarul adevarului.Fals,are un sens mai larg care poate sa fie atribuit unui cuvant,unui act sau unui obiect.Ex sa plagiezi o opera.Minciuna care apartine aceiasi famile "false",se exprima mai mult prin cuvinte.Cand spunem ca totul este fals,putem sa spunem ca totul este minciuna.
Mircea Kaag
New Member
Intre fals si minciuna se strecoara o categorie extrem de problematica : fictiunea.
Zic ca e o categorie problematica deoarece vad ca aveti tendinta de a privi toatecelea mai cu seama sub raport etic. Aici e buba.
Minciuna, falsul si fictiunea sint surori bune si pline de lumina cind ni se infatiseaza in vesminte artistice. In arta, in adevarata arta, fictiunea si falsul sint la ele acasa. Cei care au cerut artei sa fie un apendice al moralei, ca Platon, nu i-au inteles pur si simplu esenta.
Astfel fictiunea, minciuna (in sensul ontologic) sint vehicolul adevarului in arta.
Macbeth n-a existat niciodata, e o fictiune, o "minciuna" artistica, dar cu cita putere ne dezvaluie esenta setei de putere, si adevarul politicului in genere ! Iac-asa! :3man:
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 29-01-2002 17:08 ]</font>
Zic ca e o categorie problematica deoarece vad ca aveti tendinta de a privi toatecelea mai cu seama sub raport etic. Aici e buba.
Minciuna, falsul si fictiunea sint surori bune si pline de lumina cind ni se infatiseaza in vesminte artistice. In arta, in adevarata arta, fictiunea si falsul sint la ele acasa. Cei care au cerut artei sa fie un apendice al moralei, ca Platon, nu i-au inteles pur si simplu esenta.
Astfel fictiunea, minciuna (in sensul ontologic) sint vehicolul adevarului in arta.
Macbeth n-a existat niciodata, e o fictiune, o "minciuna" artistica, dar cu cita putere ne dezvaluie esenta setei de putere, si adevarul politicului in genere ! Iac-asa! :3man:
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 29-01-2002 17:08 ]</font>
Daca tot sintem la capitolul Platon:
Mi se pare totusi suspect de apropiat ceia ce spunea el de ceia ce se spune in Biblie. Si merge direct la tema noastra. Noi aici am vedea o lume care defapt nar fi lumea reala ci doar o proiectie (inversa sa fie) a acelei lumi reale.
Tin minte un exemplu mai vechi cu o gradina minunata si cu un individ intro mica casuta in mijlocul gradinii. Cum afara e vara si cer senin, soarele lumineaza in toata puterea si iata acuma imaginativa ca e vorba deo casuta de vara si razele soarelui padrund inauntru proiectind acea lume de afara pe perete. Noi am vedea in lumea asta doar ceia ce vede si individul pe perete.
Ma rog, exemplu simplist, dar eu totusi nu reusesc sa padrund destul de departe ca sami dau seama daca sau unde ar fi vreo greseala.
Mi se pare totusi suspect de apropiat ceia ce spunea el de ceia ce se spune in Biblie. Si merge direct la tema noastra. Noi aici am vedea o lume care defapt nar fi lumea reala ci doar o proiectie (inversa sa fie) a acelei lumi reale.
Tin minte un exemplu mai vechi cu o gradina minunata si cu un individ intro mica casuta in mijlocul gradinii. Cum afara e vara si cer senin, soarele lumineaza in toata puterea si iata acuma imaginativa ca e vorba deo casuta de vara si razele soarelui padrund inauntru proiectind acea lume de afara pe perete. Noi am vedea in lumea asta doar ceia ce vede si individul pe perete.
Ma rog, exemplu simplist, dar eu totusi nu reusesc sa padrund destul de departe ca sami dau seama daca sau unde ar fi vreo greseala.
Mircea Kaag
New Member
Macbeth este un personaj inchipuit de Shakespeare, o fictiune, o "minciuna" in sensul ontologic, adica ceva ce nu a existat niciodata, la fel ca si Othello. Aceste inchipuiri varsa insa o lumina extraordinara asupra unor fenomene ca ambitia politica si gelozia. Ele poseda cu alte cuvinte o valoare cognitiva, de adevar, fiind totodata fictiuni, irealitati, nascociri. In arta adevarul straluceste, paradoxal, prin neadevar.
Unui Platon, care concepea adevarul intr-un mod cam ingust, ca o conformitate intre Idee (esenta) si ideat (obiect), arta ii aparea fireste ca o dubla inselaciune : obiectele lumii inconjuratoare fiind deja copii ireale ale Ideilor (esentelor), fictiunea artistica este in dubla masura ireala. Platon aplica artei criterii de valorificare improprii acesteia. Nu cred ca avem destul spatiu aici pentru a ne adinci in filozofia artei a lui Platon sau in filozofia lui in genere (pentru asta exista carti), dar e clar ca nu marele grec ne va ajuta sa apreciam arta. :3man:
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 30-01-2002 13:12 ]</font>
Unui Platon, care concepea adevarul intr-un mod cam ingust, ca o conformitate intre Idee (esenta) si ideat (obiect), arta ii aparea fireste ca o dubla inselaciune : obiectele lumii inconjuratoare fiind deja copii ireale ale Ideilor (esentelor), fictiunea artistica este in dubla masura ireala. Platon aplica artei criterii de valorificare improprii acesteia. Nu cred ca avem destul spatiu aici pentru a ne adinci in filozofia artei a lui Platon sau in filozofia lui in genere (pentru asta exista carti), dar e clar ca nu marele grec ne va ajuta sa apreciam arta. :3man:
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 30-01-2002 13:12 ]</font>
eu uneori ramin uimit pur si simplu de chestiile ce apar pe aici.
sa spunem ca noi am trai aici intro dimensiune relativa care ar fi imaginea altei dimensiuni absolute. Noi insine am fi 'noi' doar intr-un mod relativ si atunci ne-am putea regasi pe noi cei absoluti in lumea asta relativa?
Oare nar fi arta anume exprimarea la ceia ce este absolut intro lume relativa si intrind in lumea asta pur si simplu e aruncata in glod, e 'relativizata' fara sa stim.
Citi lau citit chiar pe acelasi Shakespeare? Citi au ajuns la cuvintele lui?
sa spunem ca noi am trai aici intro dimensiune relativa care ar fi imaginea altei dimensiuni absolute. Noi insine am fi 'noi' doar intr-un mod relativ si atunci ne-am putea regasi pe noi cei absoluti in lumea asta relativa?
Oare nar fi arta anume exprimarea la ceia ce este absolut intro lume relativa si intrind in lumea asta pur si simplu e aruncata in glod, e 'relativizata' fara sa stim.
Citi lau citit chiar pe acelasi Shakespeare? Citi au ajuns la cuvintele lui?
Mircea Kaag
New Member
Mai Dune, imi ridic palaria ! In ceea ce ai spus mai sus ai intuit una din ideile principale ale filozofiei artei a lui Hegel ! :ciupel: (Ceea ce nu inseamna insa ca nu face sa-l citesti pe Hegel). :smile:
Asta imi place la ai nostri : cind gindesc, cind au coaiele sa gindeasca original. Ne mai lipseste putin suflu, adica capacitatea de a fauri sistematic si temeinic prin cercetari migaloase si ambitioase.
Cineva se intreba cind vom iesi din mlastina in care ne aflam, si mai ales, cum sa iesim din ea. Aplicind modele matematice de dezvoltare ? chemind experti straini ? aruncindu-i pe rusi in Nistru ? unindu-ne cu Romania ? spinzurindu-i pe comunisti si inscaunindu-i pe liberali ? Cred ca nu. Orice greutate ne-ar parea un fleac daca am avea cultul cugetarii indraznete, ambitioase si mindre. Daca mai pui aici si munca zilnica, asa cum stiu s-o practice moldovenii insa din pacate numai pe ogoare, atunci se va auzi vorbindu-se si de noi cu respect.
Avem nevoie de tipi tari, robusti, increzuti in propriile lor forte, inzestrati cu o inteligenta ascutita si agresiva, nu de plingaciosi muieratici care se arunca ba in bratele Moscovei, ba in ale Apusului.
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 31-01-2002 13:58 ]</font>
Asta imi place la ai nostri : cind gindesc, cind au coaiele sa gindeasca original. Ne mai lipseste putin suflu, adica capacitatea de a fauri sistematic si temeinic prin cercetari migaloase si ambitioase.
Cineva se intreba cind vom iesi din mlastina in care ne aflam, si mai ales, cum sa iesim din ea. Aplicind modele matematice de dezvoltare ? chemind experti straini ? aruncindu-i pe rusi in Nistru ? unindu-ne cu Romania ? spinzurindu-i pe comunisti si inscaunindu-i pe liberali ? Cred ca nu. Orice greutate ne-ar parea un fleac daca am avea cultul cugetarii indraznete, ambitioase si mindre. Daca mai pui aici si munca zilnica, asa cum stiu s-o practice moldovenii insa din pacate numai pe ogoare, atunci se va auzi vorbindu-se si de noi cu respect.
Avem nevoie de tipi tari, robusti, increzuti in propriile lor forte, inzestrati cu o inteligenta ascutita si agresiva, nu de plingaciosi muieratici care se arunca ba in bratele Moscovei, ba in ale Apusului.
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: Mircea Kaag pe 31-01-2002 13:58 ]</font>
Mircea Kaag:
ma bucur ca esti fascinat de hegel si filozofie in general.. insa, sincer vorbind, cu foarte putine exceptii filozofia doar gruzeste oamenii si nu le ofera nimic constructiv, decit sa se gruzeasca mai departe..
revenind la tema insa, cred ca oamenii confunda ideea de "fals" si "minciuna"... ori conform lui Mircea Kaag orice idee este falsa, daca vine din imaginatie..??!!!
ma bucur ca esti fascinat de hegel si filozofie in general.. insa, sincer vorbind, cu foarte putine exceptii filozofia doar gruzeste oamenii si nu le ofera nimic constructiv, decit sa se gruzeasca mai departe..
revenind la tema insa, cred ca oamenii confunda ideea de "fals" si "minciuna"... ori conform lui Mircea Kaag orice idee este falsa, daca vine din imaginatie..??!!!
Orice disciplina isi pune in fata un scop constructiv. Filozofii probabil ca cred ca disciplina asta e cea mai importanta pentru ca incearca sati deschida ochii la adevarata cale a vietii si sati explice de ce lucrurile sint asa cum sunt sau par.
Acuma in privinta la gruzitul oamenilor. Sa folosim metoda reducerii la absurd. Sa zicem numai pentru un moment ca scopul major a disciplinei date e sa gruzeasca oamenii, sa le incurce mintile, si tot asa. Mai departe, daca am crede chestia de mai sus, am fi tentati sa credem ca filozofii (si sal luam pentru a cita oara pe Platon ca un exemplu poate mai mult cunoscut decit altii) ar fi un fel de fanati, putin 'luati', care defapt singuri nu inteleg lumea si atunci isi impun perspectiva lor asupra intregii lumi.
Bun, zicind asta sa luam 'Republica' tot de Platon, ma rog ca exemplu, si sa privim la niste idei in ceia ce tine de exemplu iarasi de evolutia felului dea fi a scoietatilor si evenimentelor sociale. Daca citesti numai o mica parte din ceia ce se spune despre democratie si cum ajunge ea sa prinda forma pe lume, iti dai seama usor fara sa fii deloc nevoit sa faci uz de abstractii, ca Platon cu practic 2 milenii in urma tio descris exact evenimentele din secolul 18 din SUA, Franta, si mai tirziu alte state. El in cazul dat iti prezinta lumea ca un tabel de sah, siti arata cum miscarea unei figuri duce la o cu totul alta formatie a figurilor pe tabel. Si atunci totul ar avea sens si ne contrazicem.
Ar fi cele de mai sus un argument convingator ca defapt este mai mult legat de filozofie decit gruzirea lumii? Sau, daca nu, care ar fi contraargumentul ce ar zice ca multe dintre ideile filozofilor nau nici urma de substanta si numai ne gruzesc?
Acuma in privinta la gruzitul oamenilor. Sa folosim metoda reducerii la absurd. Sa zicem numai pentru un moment ca scopul major a disciplinei date e sa gruzeasca oamenii, sa le incurce mintile, si tot asa. Mai departe, daca am crede chestia de mai sus, am fi tentati sa credem ca filozofii (si sal luam pentru a cita oara pe Platon ca un exemplu poate mai mult cunoscut decit altii) ar fi un fel de fanati, putin 'luati', care defapt singuri nu inteleg lumea si atunci isi impun perspectiva lor asupra intregii lumi.
Bun, zicind asta sa luam 'Republica' tot de Platon, ma rog ca exemplu, si sa privim la niste idei in ceia ce tine de exemplu iarasi de evolutia felului dea fi a scoietatilor si evenimentelor sociale. Daca citesti numai o mica parte din ceia ce se spune despre democratie si cum ajunge ea sa prinda forma pe lume, iti dai seama usor fara sa fii deloc nevoit sa faci uz de abstractii, ca Platon cu practic 2 milenii in urma tio descris exact evenimentele din secolul 18 din SUA, Franta, si mai tirziu alte state. El in cazul dat iti prezinta lumea ca un tabel de sah, siti arata cum miscarea unei figuri duce la o cu totul alta formatie a figurilor pe tabel. Si atunci totul ar avea sens si ne contrazicem.
Ar fi cele de mai sus un argument convingator ca defapt este mai mult legat de filozofie decit gruzirea lumii? Sau, daca nu, care ar fi contraargumentul ce ar zice ca multe dintre ideile filozofilor nau nici urma de substanta si numai ne gruzesc?
bravo! exact asta am vrut sa zic ca "cu putine exceptii" filozofii se gruzesc si gruzesc... Platon apropos a fost si boxer! pentru a vedea argumentul meu din plin citeste-l pe Feuerbach.. sau alti oameni, care decit filozofia nu vedeau nimic in viata lor... si atunci cum pot ei sa explice lumii cum sa traiesti, daca te izolezi complet de la lume..
acei mai comunicabili fac natural exceptie (Nietsche, Platon etc.!).. dar sarmanii acei care numa' cu asta si se ocupau!
acei mai comunicabili fac natural exceptie (Nietsche, Platon etc.!).. dar sarmanii acei care numa' cu asta si se ocupau!