Uitare

D

dune

Active Member
Ma gindesc uneori la modul in care traim si la felul in care concepem lumea asta - de multe ori uitam cit de mici sintem si totusi uneori avem norocul sau nenorocul ca sa ne amintim intrun tirziu ca sintem doar citeva creaturi pe fata pamintului - ca aici avem si noi un timp limitat la dispozitie si ca dupa asta disparem si nu ne mai intoarcem inapoi...

in fiecare zi avem sansa sa ne intoarcem parca la ceia ce a fost - avem posibilitatea sa vedem oameni care au disparut demult, insa numai prin faptul ca traim si gindim parca putem fi satisfacuti intrun fel de posibilitatile care le avem in fata noastra...

ii foarte suspect sa te gindesti cu o minte clara la faptul ca de miine ar putea nimic sa nu mai fie, pur si simplu noi sa nu mai putem gindi si sa nu mai putem face nimic...

shi aici intervine uitarea, noua intrun fel nii paralel daca traim sau nu si tot ne plingem ca asta e rau si asta e si mai rau dar probabil ca scapam tabloul larg din vedere...
 
Uitarea e un act psihic necesar.A devenit banal sa remarcam ca uitarea e un fel de sanitar al creierului care nu poate inmagazina absolut toata informatia.
NU stiu insa daca despre acest aspect vrei tu sa vorbim,Dune.De altfel,introducerea ta la tema mi s-a parut mai mult o meditatie printre morminte decat o constructie de idei,asa cum ne-ai obisnuit.
Eu de multe ori am apelat la uitare ca la un factor salvator;uitand si reluand totul de la capat(ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat)am rezolvat situatii considerate fara iesire.
Important imi pare si modul cum uitam:definitiv sau temporar.Mi s-a parut demn de atentie exemplul cainelui care isi recunoaste stapanul dupa ani de absenta.Cainii,ca si pasarile,au memorie si uitare.
 
depinde din ce parte te uiti la chestia asta...
iata ca uneori mergi si mergi pe drum si tot vezi cimpii si cimpii si peste citiva ani ai uitat cum mai arata codrii si riul care tot trece rapid pe acolo, si cum mai trece luna de asupra copacilor... si iata ca intro zi ai intrat iarasi in padure si mai ca zishi iata ca am venit acasa, simti cum parca totul e unit, si tot ce vezi ii un singur intreg - fara confuzie si razboi...

siti dai seama cum uitarea te maninca din cap pina in picioare...
 
Freud zicea ca nu uitam nimic. :o Creierul inregistreaza si pastreaza toata informatia, desi o buna parte din ea se vede impinsa in zone mai umbrite ale psihicului, adica in inconstient. Anumite procedee mnemonice bazate pe hipnoza sint insa capabile sa readuca cele "uitate" in lumina constiintiei. Mai mult decit atit, Freud scrie ca noi sintem nu numai purtatorii unei memorii individuale ci si colective. Fiecare ins ar fi depozitarul unui tezaur de amintiri acumulat de comunitatea culturala in care s-a nascut si trait. Barbosul de la Viena afirma ca aceasta interpatrundere a memoriei individuale cu cea colectiva este tocmai ceea ce ne asigura accesul cognitiv la epoci si personalitati din trecut. Aceasta interpatrundere este conditia cunoasterii altuia si a istoriei.

Sint de acord cu Freud ca psihicul nostru nu uita nimic si pastreaza amintirile cele mai stravechi ale spetei. Ori de cite ori vad o gorila, am nelinistitoarea impresie ca o inteleg. :zimbim:
 
uitare = nepasare = superficialitate = ignoranta sau ce? uitare pur si simplu fara voie, din oboseala, din stress, din cauza enei vieti grele, indaratnice si care parca te arunca departe de tot ce-ti este drag!cata durere!
 
deleanu

deleanu, te rog inainte de a formula raspunsuri , mai intai citeste tot ce s-a scris in forum, apoi analizeaza la rece si cu binecuvantare, apoi obiectiv formuleaza niste raspunsuri pertinente si cu sens, iti multumesc anticipat pentru ascultarea ta!
 
eu ma tem de uitare...
acum trei luni a decedat taticul meu, lucru pe care il neg cu toata fiinta mea! ... si ma tem sa nu uit cumva ceva, ma tem sa uit deparca doar daca as uita eu vre-un detaliu din ceia ce era el, l-as pierde
 
artemis

mai bine bucura-te si te roaga pentru dansul caci a ajuns poate in lumea celor drepti!deci nu-l uita ci adu-l in mintea ta prin rugaciunile tale!
 
Artemis, fara sa devin patetic, iti spun ca probabil il vei uita. Nu stiu cati ani ai tu, dar eu eram mic cand am patit la fel. Ma temeam de acelasi lucru, s-a intampla si nu cred ca e o drama sau vina cuiva. Daca intereseaza pe cineva, nu am vrut sa-l uit, doar ca intr-o zi nu m-am mai gandit la el - am poze cu el in toata casa, dar nu ajuta, intra in decor.

alex aka, merg aproape saptamanal la cimitir. E adevarat ca nu m-am rugat niciodata pentru el - sau nu ceea ce intelegi tu, caci mi-am dorit sa fie undeva si sa ma auda, pentru ca - iaca, nu vreau sa sune ca un cliseu - sunt unele lucruri pe care ai vrea sa le stie (chiar si de aici plecand, inseamna ca-l crezi undeva). Dar vreau sa spun ca rugaciunile nu sunt decat ca pozele de mai sus.
'mai bine bucura-te' - sa stii ca pe moment, atunci, nu e o incurajare.

Artemis, condoleante.
 
urfe

moartea pentru crestini nu este un lucru intristator ci imbucurator caci se duce la Hristos Dumnezeul nostru, Judecatorul nostru si sta acolo langa El si se bucura in vesnicie cu Dansul!l
 
urfe

tot mai mult cred ca tu esti un crestin adevarat si care de fapt ii place sa polemizeze dar asta avand un suflet mare si credincios si iubitor! ma insel urfe in privinta ta?eu nu cred!
 
alex aka, tocmai am facut un referat despre Kinski, in germana, totul astazi, pentru un atestat, lung de 15 pagini. Si culmea, ma bucura mai mult mesajul tau decat faptul ca am apucat totusi sa scriu si acel 'Ende' (sfarsit) spre care ma taram.
Ai si nu ai dreptate. Iti explic totul pe larg, dar nu acum.
 
urfe

eu am spus-o serios de tot!caci ceea ce ai spus tu acolo este gandirea unui credincios adevarat care a inteles taina crestinismului! stiu ca este greu sa recunosti ca esti un om f. bun, dar daca vrei vorbim pe privat! Dumnezeu sa te ajute si cu atestatul si in general in viata!Amin!
 
Este da1baiob acela care zice ca tre sa te bucuri cind moare cineva!
Eu nu cred in toate prostiile astea caci eu sint ateu, dar voi sinteti satanisti si credeti in tot felul de satane si dumnezei.
Cind un om moare el e pierdut pentru totdeauna si nimeni nu-l mai poate intoarce inapoi. Nu exista nimica dupa moarte. Moartea e sfirsitul. E normal sa plingi cind l-ai pierdut pe cineva pentru totdeauna.
SATANISTILOR !!!! :tu_mori:
 
omule

nu trebuie sa uitam de unde am plecat ce-am fost cum ne-am adaptat atunci cum o facem astazi prin ce-am trecut si cat am suferity ca sa ajungem cee ce suntem astazi, a uita istoria ta inseamna a nu exista ca om ca fiinta si existenta ta nu-si mai are decat un rol intermediar si fara un rost ales!
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top