Ma gindesc uneori la modul in care traim si la felul in care concepem lumea asta - de multe ori uitam cit de mici sintem si totusi uneori avem norocul sau nenorocul ca sa ne amintim intrun tirziu ca sintem doar citeva creaturi pe fata pamintului - ca aici avem si noi un timp limitat la dispozitie si ca dupa asta disparem si nu ne mai intoarcem inapoi...
in fiecare zi avem sansa sa ne intoarcem parca la ceia ce a fost - avem posibilitatea sa vedem oameni care au disparut demult, insa numai prin faptul ca traim si gindim parca putem fi satisfacuti intrun fel de posibilitatile care le avem in fata noastra...
ii foarte suspect sa te gindesti cu o minte clara la faptul ca de miine ar putea nimic sa nu mai fie, pur si simplu noi sa nu mai putem gindi si sa nu mai putem face nimic...
shi aici intervine uitarea, noua intrun fel nii paralel daca traim sau nu si tot ne plingem ca asta e rau si asta e si mai rau dar probabil ca scapam tabloul larg din vedere...
in fiecare zi avem sansa sa ne intoarcem parca la ceia ce a fost - avem posibilitatea sa vedem oameni care au disparut demult, insa numai prin faptul ca traim si gindim parca putem fi satisfacuti intrun fel de posibilitatile care le avem in fata noastra...
ii foarte suspect sa te gindesti cu o minte clara la faptul ca de miine ar putea nimic sa nu mai fie, pur si simplu noi sa nu mai putem gindi si sa nu mai putem face nimic...
shi aici intervine uitarea, noua intrun fel nii paralel daca traim sau nu si tot ne plingem ca asta e rau si asta e si mai rau dar probabil ca scapam tabloul larg din vedere...