Vreau sa omor...

tre sa stau cat mai departe de tine ... ca vreau sa mai traiesc , ca nu am facut chiar tot ce mi-am pus in plan in viata asta
 
Melania;77557 said:
..sa ucid...

ati avut vreodata aceasta dorinta? sau ati ajuns vreodata in situatia in care erati atit de furios, sau enervat sau suparat....sau nu mai stiu cum...ca sa vreti sa uciditi persoana care va adus in asa stare?

...mie mi sa intimpolat ieri.....trebue sa recunosc.....ma uitam la acea persoana si ma gandeam ca daca as faceo.....as faceo foarte foarte "tandru" :lol: incet....de ce? finka de cativa ani buni....exact asa de "tandru" imi omoara nervii acea persoana....

poate nu e normal si nu e sanatos....dar vreau sa intreb ...mai are cineva asa feelings-uri?
Click to expand...

Cand ai aceste idei incearca sa scimbi subiectul discutiei care t poateenerva sau supara sau pur si simplu pleaca diin fata acelei persoane...pt ca dintr-un acces de furie nu mai raspunzi de faptele tale
 
adrenalina;146376 said:
eu sunt de parerea ca toti suntem posibili criminali, cei care nu am facut-o pana acum sau nu o vom face niciodata, nu am fost pusi sau nu am ajuns in situatiile propice propreie persoane de a declansa urgia :D pt ca in majoritate, crimele sunt de genul celor pasionale sau emotionale... pe care le fac oameni perfect normali pana in acel moment....
Click to expand...

Şi tu şi iniţiatoarea acestui thread vorbiţi de omorul dictat de emoţie şi de context. Sigur că majoritatea suntem în stare să omorîm puşi în situaţii care ne depăşesc limitele.

Ce spuneţi de dorinţa de a omorî pentru depăşirea unei din cele mai mari limite. Cred că cei care au omorît capătă o libertate enormă. Tema omorului ca eliberare, salvare de alte limitări mai mici îmi este interesantă. Pentru astfel de transformare victima nu e deloc importantă, poate fi oricine. Important e actul în sine care e un ritual de trecere.

Într-un fel depăşeşti moartea, pentru că după aşa ceva chiar nu mai contează certurile casnice şi vă asigur că tipul eliberat e imposibil să se enerveze din cauza profei de chimie. Omorul dă o altă perspectivă propriei vieţi.

Cred că poliţiştii şi psihologii au ce povesti despre libertatea din ochii unor criminali.

Tema poate fi dezvoltată - triburile care colectau suflete pentru a acumula putere personală şamd.
 
Melania;77557 said:
..sa ucid...

ati avut vreodata aceasta dorinta? sau ati ajuns vreodata in situatia in care erati atit de furios, sau enervat sau suparat....sau nu mai stiu cum...ca sa vreti sa uciditi persoana care va adus in asa stare?

...mie mi sa intimpolat ieri.....trebue sa recunosc.....ma uitam la acea persoana si ma gandeam ca daca as faceo.....as faceo foarte foarte "tandru" :lol: incet....de ce? finka de cativa ani buni....exact asa de "tandru" imi omoara nervii acea persoana....

poate nu e normal si nu e sanatos....dar vreau sa intreb ...mai are cineva asa feelings-uri?
Click to expand...

eu am chiar des si fara motiv
 
da-i bice,

cu un avocat bun si cu ciubuc la o expertiza pshiatrica,reusesti sa stai numai un an la balamuc,dupa care esti liber(a)
 
Daca persoana data te calca pe nervi des e normal ca o sa iti iesi din minti si o sa iti apara asa ginduri...la fiecare din noi cindva au aparut astfel de ginduri...alta e cind ai dorinta de a ucide o persoana necunoscuta tie,pentru nimic,pur si simplu iti apare asa o idee,iak atunci e rau ))))
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top