DeTomasoPantera
New Member
Prima iubire? Hmmm era doar o iluzie..doar credeam ca e iubire..oricum s-a risipit la fel de repede cum a venit.
Cu ce amintiri ai ramas de la prima iubire?
- Thread starter Melania
- Start date
Nicolae_Guta
New Member
Din proprie experienta pot sa zic ca prima iubire conteaza foarte mult in dezvoltarea ulterioara a unei persoane. Cred ca is 3 tipuri de situatii posibile, anume sa ca 1iubirea aceea sa isi gaseasca finalul intr-o viata impreuna, casatorie etc, 2 sa sa consume si sa te implineasca pt anumita perioada de timp, si chear daca nu se finalizeaza ca la punctul 1, sa ramii cu ceva, adica sa te maturizezi, sa te implinesti oarecum, si 3 sa fie o iubire neimpartasita si neplacuta per ansamblu.
Eu din pacate intru in cel de'al 3-lea caz, si cred ca in cazul unor trairi si implicari emotionale intense, este foarte greu de depasit acest moment. Cu ce am ramas de la aceasta? Cu o atitudine pasiva in fata vietii si imposibilitatea de a mai ma lega afectiv de cineva foarte strins.
Prima iubire s-a petrecut intrun moment destul de dificil din viata mea, si intentionat sau fara sami dau seama, anume acestei fete i'am incredintat toate sentimentele, trairile si sperantele mele. Ea era tot intr-o situatie grea asa ca ne'am legat foarte strins unul de altul. Si cum credeti ca a fost asta? O sa va para ciudat si o sa rideti, dar totul a fost pe net, s-a infiripat ceva ce zi dupa zi crestea si ajunsesem sa stam 24/24 in faca computerului sa vorbim vrute si nevrute, sa filozofam sa ne controlam viata unu celuilalt sa suferim pt necazuri si sa ne bucuram pt implinirile unia sau altuia din viata lui normala. Dupa vreo 2 luni si jumate, de Craciun, am mers la ea(eu traind peste hotare si ea in moldova). Ce a urmat au fost 7 zile care parca au durat o viata intreaga. Totul era contradictoriu, treceam rapid de la extaz la agonie, de la afectiune la ura, de la momente frumoase la certuri. Nu stiam ce se petrece, era parca o forta superioara noua care nu ne lasa sa fim fericiti, ne inebunea. In momentele acelea pot zice ca traiam 1000% fiecare moment fiecare clipa ca si cum de acele momente depindea toata soarta si viata mea. Am facut niste gesturi pe care acum nu pot nici sa mi le imaginez, am implorato sa nu ma paraseasca, am cautat-o prin tot orasu, am stat si in genunchi in fata ei, am plins, si ea a plins cu mine, au fost momente de chin dar si momente de fericire. Puteam avea amandoi totul dar nu a fost sa fie.
Dupa acest shok mult timp nu mi-am putut reveni, dar chiar daca acum am uitato complet pot sa zic, chiar nu mai simt nimic pt ea, inca mi-au ramas cicatricele. Acuma am linga mine o femeie extraordinara, din toate punctele de vedere, acea femeie care are toate calitatile partenerei pe care visam dintotdeauna sa o am. Dar dupa un an si jumate de cand am aceasta relatie, inca in adancul sufletului nu pot sa zic ca o iubesc cu adevarat. Asta pt ca eu nu mai sunt in stare sa iubesc pe cineva, sunt indiferent la tot ce ma inconjoara. ..
Eu din pacate intru in cel de'al 3-lea caz, si cred ca in cazul unor trairi si implicari emotionale intense, este foarte greu de depasit acest moment. Cu ce am ramas de la aceasta? Cu o atitudine pasiva in fata vietii si imposibilitatea de a mai ma lega afectiv de cineva foarte strins.
Prima iubire s-a petrecut intrun moment destul de dificil din viata mea, si intentionat sau fara sami dau seama, anume acestei fete i'am incredintat toate sentimentele, trairile si sperantele mele. Ea era tot intr-o situatie grea asa ca ne'am legat foarte strins unul de altul. Si cum credeti ca a fost asta? O sa va para ciudat si o sa rideti, dar totul a fost pe net, s-a infiripat ceva ce zi dupa zi crestea si ajunsesem sa stam 24/24 in faca computerului sa vorbim vrute si nevrute, sa filozofam sa ne controlam viata unu celuilalt sa suferim pt necazuri si sa ne bucuram pt implinirile unia sau altuia din viata lui normala. Dupa vreo 2 luni si jumate, de Craciun, am mers la ea(eu traind peste hotare si ea in moldova). Ce a urmat au fost 7 zile care parca au durat o viata intreaga. Totul era contradictoriu, treceam rapid de la extaz la agonie, de la afectiune la ura, de la momente frumoase la certuri. Nu stiam ce se petrece, era parca o forta superioara noua care nu ne lasa sa fim fericiti, ne inebunea. In momentele acelea pot zice ca traiam 1000% fiecare moment fiecare clipa ca si cum de acele momente depindea toata soarta si viata mea. Am facut niste gesturi pe care acum nu pot nici sa mi le imaginez, am implorato sa nu ma paraseasca, am cautat-o prin tot orasu, am stat si in genunchi in fata ei, am plins, si ea a plins cu mine, au fost momente de chin dar si momente de fericire. Puteam avea amandoi totul dar nu a fost sa fie.
Dupa acest shok mult timp nu mi-am putut reveni, dar chiar daca acum am uitato complet pot sa zic, chiar nu mai simt nimic pt ea, inca mi-au ramas cicatricele. Acuma am linga mine o femeie extraordinara, din toate punctele de vedere, acea femeie care are toate calitatile partenerei pe care visam dintotdeauna sa o am. Dar dupa un an si jumate de cand am aceasta relatie, inca in adancul sufletului nu pot sa zic ca o iubesc cu adevarat. Asta pt ca eu nu mai sunt in stare sa iubesc pe cineva, sunt indiferent la tot ce ma inconjoara. ..
adrenalina
fara aripi
mama Nicolae... totul suna atat de dramatic... habar nu am cati ani, dar crede-ma ca nu ii totul chiar atat de strasnic cum crezi tu... iubirea nu se declanseaza numai de la faptul ca persoana aia intruneste anumite calitati pe care tu le-ai stabilit ca etalon... in primul rand eu cred ca trebuie sa existe pasiune... cu asta incepe totul, dupa care se transforma in "iubire"... pe care eu o definesc ca o serie de semntimente si emotii...
in al doilea rand eu nu prea cred ca ai uitat-o pe prima
...
in al doilea rand eu nu prea cred ca ai uitat-o pe prima
...radetzi voi de manelishtii sentimentali, da..prin ce o trecut saracu' baiat intrece orice scenariu de film.... asta da "pasion"!..
dar faptul ca prima iubire contribuie fmult la dezvoltare ata interioara ulterioara, e foarte adevarat!... alintarurile, gesturile......pe undele chiar de la el le-am furat.....amestecate cu un pik de nebunie....
\p.s. catre EL: ma iertzi ca am fost o hoatza, ma iertzi?.. zic ca da, zi ca daaa!!!!
dar faptul ca prima iubire contribuie fmult la dezvoltare ata interioara ulterioara, e foarte adevarat!... alintarurile, gesturile......pe undele chiar de la el le-am furat.....amestecate cu un pik de nebunie....
\p.s. catre EL: ma iertzi ca am fost o hoatza, ma iertzi?.. zic ca da, zi ca daaa!!!!
Nicolae_Guta
New Member
N-ui vorba de asta, ceea ce vroiam eu sa subliniez e ca iubirea se poate transforma in ceva bolnavicios, daca te prinde intr-un moment si asa dificil. La mine pur si simplu a fost dependenta profunda de persoana respetiva, care parea numai cu niste simple vorbe sami rezolve problemele si sa ma faca fericit.adrenalina;152182 said:mama Nicolae... totul suna atat de dramatic... habar nu am cati ani, dar crede-ma ca nu ii totul chiar atat de strasnic cum crezi tu... iubirea nu se declanseaza numai de la faptul ca persoana aia intruneste anumite calitati pe care tu le-ai stabilit ca etalon... in primul rand eu cred ca trebuie sa existe pasiune... cu asta incepe totul, dupa care se transforma in "iubire"... pe care eu o definesc ca o serie de semntimente si emotii...
in al doilea rand eu nu prea cred ca ai uitat-o pe prima
Iar acum am uitato deja de mult timp pe acea fata, problema e ca am ramas cu "psihica poticnita", cum se exprima cineva mai sus, adica nu mai sunt capabil se sentimente si trairi puternice si sincere. E ceva de ordin psihic, m-a batut gindul sa merg la un psiholog, dar cum am zis sunt peste hotare si nu cred ca m-as putea intelege cu un amerikan si el sami inteleaga problemele. Iar cand vin in tara sunt cu nevasta si incerc sami ascund aceasta problema, dar e cam greu. Eu aveam in vedere ca la moment e alaturi de mine persoana care am visat, asta inclusiv din punct de vedere al pasiunii dintre noi si emotii puternice, numai ca, precum am mai zis, am o usoara retinere si nesiguranta de sine, si desi ea imi ofera totul neconditionat, eu fac cum fac si ajung sa ma indoiesc de tot.
Nicolae_Guta
New Member
Sventlana;152228 said:
Tu ce crezi?
Eu zic ca manelistii sunt in general oameni normali si open-minded. Asta cu sentimentalismul tine de fiece persoana in parte.
PiggyEFromHell
subpamant s.r.l.
lucia;152229 said:radetzi voi de manelishtii sentimentali, da..prin ce o trecut saracu' baiat intrece orice scenariu de film.... asta da "pasion"!..
dar faptul ca prima iubire contribuie fmult la dezvoltare ata interioara ulterioara, e foarte adevarat!... alintarurile, gesturile......pe undele chiar de la el le-am furat.....amestecate cu un pik de nebunie....
\p.s. catre EL: ma iertzi ca am fost o hoatza, ma iertzi?.. zic ca da, zi ca daaa!!!!
Nu mai pot... ha ha ha :hoho: saracutzu' baiat. Lucia, commentul tau m-a facut sa rad cum rar mi se intampla. Iti multumesc pentru atata neghiobie.
PiggyEFromHell
subpamant s.r.l.
Si prima iubire dupa a doua, si prima dupa a treia si asa mai departe...link;153746 said:
Sarut;150359 said:
Fiecare alege calea cea mai usoara de a trece prin viatsa, pentru ce lui amicia ta? Poate a vazut lucruri care de loc nu i-au placut ? Poate ca dupa despartire a inceput sa te vada cu alti oki si posibil ca nu i-a placut ceia ce a vazut ?
P.S. am impresia ca ma justific pe mine !!!
Sarut;150359 said:
Fiecare alege calea cea mai usoara de a trece prin viatsa, pentru ce lui amicia ta? Poate a vazut lucruri care de loc nu i-au placut ? Poate ca dupa despartire a inceput sa te vada cu alti oki si posibil ca nu i-a placut ceia ce a vazut ? Totul se cunoaste prin comparatie. Ex. ceia ce ti se pare astazi ideal mine o sa para, asa diplomatic vorbind, nu prea ideal .....
P.S. am impresia ca ma justific pe mine !!!
Otilia
morphine
Am citit mai devreme undeva ca trebuie de rupt fotografiile..nu merita zic eu. Fotografiile oricum reprezinta o parte din viata ta, deci de ce sa le arunci, mai bine le pui deoparte si le scoti cind esti pregatit si vindecat total de iubirea pierduta. Ale mele stau frumos pe raft, am mai vrut eu sa arunc odata si bine ca nu am facut-o ca acum stau si rid uitindu-ma la ele si mi-e totuna. Nu aruncati bucati din vietile voastre Eu de la prima iubire am ramas cu ceva bijuterii, statuiete care aduna colbul, fotografii o multime, relatii bune cu familia lui care mai spera la ceva continuare si cu cite un sex ocazional. vot kak
Eu de la prima iubire am ramas cu ceva bijuterii, statuiete care aduna colbul, fotografii o multime, relatii bune cu familia lui care mai spera la ceva continuare si cu cite un sex ocazional. vot kak ... cu "M" sau cu "P" ?Pisiulea;156804 said:Mizdusika...
De la prima iubire am ramas cu amintirea ca tot faceam o fetitza sa planga convingand-o ca nu au sa mai vina parintii sa ne ia de la gradinita. Dar boshea asa sexxxyy, nu reuseam sa ma abtin sa nu-o necajesc. :super:
cu o experienta...cu amintiri...cu o aventura...
daca dupa fiecare relatie avuta vom arunca cred ca ajungem la un comportament copilaresc...(acceptabil minorilor sub 18 ani...)...orice despratire aduce si ceva bunpe viitor...nu este un sfr de lume..ci un nou inceput...nu se rezuma viata la acel/acea baiat/fata....
daca dupa fiecare relatie avuta vom arunca cred ca ajungem la un comportament copilaresc...(acceptabil minorilor sub 18 ani
...)...orice despratire aduce si ceva bunpe viitor...nu este un sfr de lume..ci un nou inceput...nu se rezuma viata la acel/acea baiat/fata....