Cu ce amintiri ai ramas de la prima iubire?

Lelaina, ai norok, eu am iubit odata si m-am epuizat, parca urmatorului nu i-au ramas prea multe din ce puteam oferi..dar cine stie :)
 
ohhh mamaa...ce amintiree ...una plakuta....si stiti de ce???..hahaha imi cinta mereu..si vrb dublu de cit mine..eu doar ma amuzam si "bateam din palme"'..zile insorite shi nopti nedormite..caree s-au dusss ku trenull:))byee byee
 
da iubirile neimpartashite se iau in calcul? atunci de la prima am ramas cu amintiri de doliu shi cimitir in jur de 11 aprilie in cel mai adevarat sens al cuvantului...
iar in rest, subscriu la mesajul lelainei...
de fiecare data ma aprind la fel de tare shi nu pot/vreau face comparatzie cu ceva ce a fost pentru ca e mult prea diferit...
 
iata ma gandeam la 'primul meu iubir'... ah... asha nu shtiu cum straniu...
oare ce mai face el? s-a insurat? are copii? da' nu.. ca era curvar... :) da' poate s-a schimbat... are acum 31 de ani matinca... shi in august pe 2 cred, o sa implineasca 32... mai tzin minte shi ziua lui de nashtere... shi numarul lui de telefon... hi... eu pe-al meu nu-l tzin minte! :D

shtiu ca atunci nu mi-era foame, ca parfumam prea des, ashteptam nerabdatoare sunetul lui... ei... da' faine amintiri!

da' voi tzinetzi legatura cu prima iubire? mai shtitzi ce face?
 
Eu inka tin legatura cu prima iubire..
Dupa despartire un an jumate nu vorbeam, adica doar cind ne intilneam intimplator.. Acum de jumate de an insa tinem legatura, mai vorbim la telefon..
 
Tin legatura, ce sa-i faci daca te saturi de aceiasi pers , si fiecare a luat ce a putut si a facut ce a vrut si cum a vrut , a avut moment interesante , mai mult nu se putea si deci, am plecat in cautarea noilor momente interesante care iar vor ramiine amintiri, cu toti sunt prietena .
Acuma nici nu-mi vine a crede ca cindva am fost iubiti,caci suntem prieteni ffff buni, cite o data ne luam peste picior ,ne mai intrebam "Mai tii minte culoarea mea preferata?"sau "Care este mincarea preferata" nishte detalii care poate ar trebui sa ne faca sa ne simtim incomod, dar dimpotriva ne ridem cu gust si continuam discutia,a inteles ca nu din cauza lui ci a mea, pursisimplu nu mai are rost sa fim impreuna ,darrrr intre aceste perioade a fost greu(pina a trecut putin ciuda) , era o stare de tensiune.
 
Vai cata fericire... acum daca ma gandesc, abia astept sa imi creez o relatie ca apoi sa ma despart, sa devin bun prieten cu fosta si sa fim fericiti :D.
 
primul sarut si prima ninsoare din acel an, restul doar povesti implinite, care au demonstrat ca realitatea si visele sunt doua lumi total diferite.....
 
iubirea e trecatoare dar ... amintirea este vesnika !fuuuuuuuuuu urasc amintirile ele ne fac sa raminem in trecut! :(((((((((((((mai bine nu te gindesti la amintiri... deoarece ele te fac sa te simti vinovat!:(
 
Nooo, hai s-oi zice si eu: Nu mare lucru, doar amintiri din acea prima zi, acel 14 februarie ora 7.45 dimineata cand ii impartaseam sentimentele mele, urmata de o zi minunata, acele clipe de plimbari neterminate, acel prim sarut, acel ceas cu fotografia ei de 1 Martie, 8 Martie cu trandafirul care m-a costat 50 lei (erau bani pe atunci ;) ),acea ora de biologie cand scriam cu stanga, cateva clipe fericite... in rest chin, momente mai putin placute... acel adio de pe caietul de fizica... si atat!!!
 
ehh, din tot ce am citit la mine e mai asemanator cu prima relatie a adrenalinei.... ne-am intilnit vreo 2 ani cu despartiri si impacari, dar nu de astea simple, adica ne-am despartit definitiv, si peste jumate de an iar am fost impreuna fara sa ne dam seama. noi ne vedeam des(asta pentru ca am incalcat regula: nu te intilni cu colegi si vecini) si nu stiu cum am ajuns sa ne sarutam, apoi una apoi alta, si iar am fost impreuna fara ca cineva din noi sa recunoasca asta, adica s-o oficializam. apoi iar ne-am despartit pentru ca ea a revazut o persoana pentru care facuse o pasiune in perioada in care eram despartiti, am fost socat, mi-a spus ca-l iubeste! O_o
atunci mi-am zis ca gata, asta a fost! insa doar dupa 20 de zile am inceput iar sa fim impreuna(celalalt era doar o atractie sexuala doar :P), si asta pentru ca am cedat in fatsa atentiei coplesitoare care mi-o dadea, adica.. de dimineatsa pina seara eram impreuna(aveam prieteni comuni care ne incurajau sa fim iar impreuna, cica eram o pereche frumoasa), am mai cedat pentru ca totusi tineam la ea oarecum, chiar dupa vestea shock...
de atunci un an neintrerupt am fost impreuna cu foarte multe momente frumoase, aici s-a si intimplat catastrofa!! ea a inceput sa ma iubeasca si sa construiasca in minte viitorul nostru impreuna, din pacate trecutul m-a facut sa ma indoiesc ca ea este "THE ONE", asa ca am refuzato si am pus capat relatiei... a plins foarte mult si ma simt vinovat, am plins chiar si eu pentru ca shockul prin care a trecut m-a facut sa ma simt un criminal.. dar nu cred ca o alta decizie a mea ar fi fost mai buna... nu puteam din sentimentul de vinovatsie fatsa de ea sa-mi risck viitorul cuplandu-ma cu ea...
am fost asa de stresati ca doream sa plecam din universitate pentru a nu mai fi nevoiti sa ne vedem... dar la inceput era cu putine vorbe, apoi a inceput sa ma urasca.. apoi deloc nu mai vorbeam.....
ehhh, asta a fost prima mea.. si pot spune cu sigurantsa co momentele petrecute impreuna chiar au fost the best of... acum insa ma gandesc la cariera, si peste cativa ani iar o sa ma gandesc la fete :D
 
Prima iubire a fost platonica si de la distanta. Aveam 7-8 ani si "iubeam" o fata cu care eram coleg.

Prima iubire adevarata m-a lasat cu un sir de amintiri frumoase, un gust dulce-amar si cu o infima cantitate de tristete si regret. Ii urez succes, noroc si nu in ultimul rand fericire, oriunde ar fi ea. Nu mai stiu nimic de ea de 7 ani. Din pacate nu am nici macar o poza cu ea. Chiar mi-a facut placere sa-mi aduc aminte de ea. :)
 
He, he, nu. :D Daca esti atent m-am referit la "prima iubire" si apoi "la prima iubire adevarata".
 
Back
Top