Muntele Iezer
Stiind din start ce ne asteapta am invitat doar oameni de nadejde care pot alerga 5 ore fara odihna cu minim 20Kg in spate.
Am ajuns la cabana Voina pe la 6.45 a.m. cu ochii carpiti de somn, insa aproape plini de energie, am decis eu democratic pt toti ca sa facem traseul cel mai lung si mai greum, cel ce trece pe Vacarea, nimeni nu cunostea zona mai bine ca mine asa ca dreptul meu de veto nici nu s-a exercitat, daca cumva sarea careva.
Desi credeam ca am invitat oameni de nadejde dupa 30min de urcus pe pieptis am inteles ca te poti insela in oameni la prima vedere, insa insuflandu-le ideea ca in 5 minute ajungem la un plai unde se poate merge drept dupa 2 ore am ajuns pe creasta Vacarei. De aici de sus nu ne venea sa credem, doamnelor si domnilor se vedeau Bucegii, muntii Leaota, Mateiasul luminat ciudat, M-tii Piatra Craiului, Fagarasii, Papusa, un pic din Baiului, si langa noi destinatia noastra Muntii Iezer...
Dupa ce soarele a disparut ca prin minune, sau ca prin minute (5 minute) se facuse un frig de se facuse pielea (cum sa descriu sa se simta bine gainile)... zbarci, repede am scos hanoracele, si fashurile ce-i care aveau si da-i bataie pe creasta.
Dupa ce am trecut bine de o stana, apoi de o turma pazita doar de 11 caini, am intalnit niste constructii primitive (ca niste iglu) ale unor zei pagani necunoscuti noua, dupa cum zicea Silvia, dar dupa o scurta investigatie edificiile alea se dovedisera niste veritabile latrine.
deja tercuseram de nivelul norilor care se vedeau undeva jos cam la 50m sub noi, apoi ceata atat de deasa ne-a inconjurat intr-o deosebita manevra de inconjurare demna de insusi saracu Cezar, desi nu incercasem sa o taiem cu toporul care era la Sorin undeva in spate de tot.
Apoi cineva a strigat : "Paaaamaaaaant", stati ca incurc a strigat tocmai ca :"Laaaacuuuuuuu' ", toti dintr-o data luati de un avant politic vorbind prostesc, lacu' a stralucit doar pt 1 minut undeva in departare ca apoi ceata sa construiasca un perete gri, live home cinema, care ne-a pus o telenovela in care jumate din noi am plans ca dracului parca era aici langa noi si am mai mers o orisoara pana am dat de lac. Apoi bine ca ploaia ne-a asteptat sa intram la postul salvamontilor si dupa asta in inceput sa cearna frumos.
Lacul de marimea unui teren de fotbal (ce interesant ca cineva deja a mai scris aici ca asa se zice cand aproximezi o arie) era de sus foarte verde albastrui si doar in mijloc era bluemarin inchis si negru aproape. (Pe aici era si o poveste cum un cioban a aruncat o bata si a iesit bata aia prin oceanul Pacific)
Privelisti extraordinare doamnelor si domnilor, revin cu poze (nu luasem la mine rucsacul cel mare si uitasem camera foto in el) asa ca revin cu poze facute cu ecinzeciu' meu.