Sunt zile in care nu apuc sa ma mai intreb"De ce?"Si astea sunt cele mai numeroase din viata mea.
Cand eram studenta,incercam sa aman mereu intrebarile incomode,la care nu puteam da un raspuns cartezian.
Acum fac aproximativ acelasi lucru,evitand sa intru intr-o vibratie negativa.
Sa aflu,prin urmare,ce?Ca raspunsul e continut in propria mea conditie umana?Ca n-am putere sa intorc masina lumii si nici sa -mi asigur o existenta in parametrii decenti pe care mi i-as dori?
Nu,de cele mai multe ori ajung sa leg actiuni fizice si mentale unele de altele intr-o viteza care sa nu-mi dea ragaz a descoperi adevarul despre mine.Ma mint cu buna stiinta,alegandu-mi o viteza factuala capabila sa ma treaca de punctele fixe fara remuscari si obligatii intelectuale.Numesc "puncte fixe"acele adevaruri care ma dor si la care ma conectez involuntar numai in depresiile mele sinucigase.
Pentru ca nu mai vreau stari din acestea,fug din calea lor ca un ogar cenusiu tarversand America fara sa se uite nici in laturi,nici in urma...