pt Soare
....Te pierd in fiecare zi,in fiecare clipa a ei,ca sa te pot regasi,mai bland,mai tandru,mai copil...te alung in fiecare ceas pentru a putea sa te caut si sa te simt venind iarasi,asa cum stii tu sa vii..Trebuie,si ma lupt sa te trimit pe taramuri de care mi-e teama pentru ca,dupa cautari,regasindu-te,sa ma simt redutabila.
Cand ma intorc in amintiri,cand ma refugiez in slendoarea lor trecuta presarata de zambete(numai tu stii sa-mi zambesti),te iau de mana.Te pierd zi de zi,ora de ora,pentru a fi langa mine,caci pierzandu-te mi-esti mai aproape ca niciodata,pierzandu-te esti al meu,numai al meu.
Te alung in fiecare clipa pentru ca,de cate ori te regasesc sa te primesc tinand in maini floarea miraculoasa.Miracolul unei lumi de mii de ani.
Dar cateodata si nu de putine ori de pird,imi spui trebuie sa plec,si incapacitatea de a te descoperi din nou ma face slaba,si nu te mai simt in stare sa revii.
Atunci cerul constiintei mele devine rugul apusului de soare dintr-o seara de ianuarie,devine Cerberii miilor arome din care se adapa florile,cei care vegheaza la poarta simtului si nu dau voie sa intre nici o senzatie cand ea e lipsita de semnificatii.
Ma gandesc,probabil am sa te mai pierd inca ani lumina si am sa te regasesc de fiecare data acelasi Tu pana cand iti vei da seama ca nu ai fost niciodata al meu.
Atunci amurgul chinuitor ,prezent doar pe ecranul luciditatii,va trece in suflet,si voi trai intens,crispata,tematoare ,orele acelui amurg spiritual.
Atunci..in ziua aceea.Te rog,te implor,nu-mi aduce niciodata acea zi,mi-e teama de ea.