Nu am curaj

poate ar trebui sa analizam inainte de a stabili daca ii tema de rahat de ce nu "avem curaj"... de unde porneste retinerea de a face anumite lucruri ... ne este frica de consecinte? ne este frica de anumite chestii din cauza educatie primite? cum se manifesta sentimentul asta de a nu avea curaj... si ce determina sa avem curaj la un moment dat :)
 
adrenalina, eu sunt de parerea ca cu cat te gandesti mai mult la o problema, cu atat mai multa frica vei avea s-o infrunti. Cand nu ai curaj sa faci ceva gen spartul clasei sau bancii intrebarea e... dar la ce bun iti trebuie sa o faci? Si nu daca ai curaj sau nu.

Curajul e necesar pentru a te dezvolta si nu pentru a face rau altora.

P.S. Nu-s deloc cea mai altruista persoana. :)
 
eu ma refer in general, pigyy... de fapt asta am vrut sa fac, sa ii dau o anumita seriozitate temei, sane indepartam de faza cu rupt banci... in viata ai multe chestii pe care nu ai curaj sa le faci... de ex, nu ai curaj sa iti inseli partenerul, desi ai vrea... de ce? ce te retine? ...

nu ai curajul sa iti infrunti anumite frici... etc

oricum, pigyy, daca nu discuti despre ceva, nu inseamna ca nu exista si nu inseamna ca nu te gandesti la asta... ai doar un comportameny de negare sau evitare... ceea ce mai lumesc spus, se numeste lasitate... viata este facuta din infruntari de care iti este frica la un moment dat... ce ne ajuta sa le depasim, ce ne ajuta sa le infruntam...

cam despre asta doream sa discutam...
 
parerea mea e ca tema asta e un buna..daca se ia cu seriozitate si nu ex. frica sa nu devin dependent de droguri daca incerc o data.
tema asta ite ajuta sa te deschizi si sa analizezi ce faci/ce nu ai facut si ce poti sa faci pentru a trece peste...
 
Bine adrenalina dar aia cu inselatul partenerului mi se pare o chestie destul de urata (sa fie de vina emanciparea?:) ). Nu ai nevoie de mult curaj pentru a o face si vei avea dupa aia de dat socoteli propriei tale constiinte.

Ceea ce se discuta aici insa e doar lipsa de curaj, putini spun cum sa o infrunti.
 
eu ma refeream la partener, partenera... ii valabil pentru ambele sexe :) nu te simti atat de vizat :) si mai lasa emanciparea asta... :D

pai eu ce spuneam pigyy... poate in cepi tu sa ne spui cum iti invingi fricile, tenerile. pari un barbat pe pozitie si vad ca ai o parere buna despre tine. in seamna cai niste mecanisme bune... fii tu primul care vorbeste serios la tema, in loc sa spui ca ii de cacat. asa ii mai productiv pentru o discutie, sa stii :)
 
Stiu adrenalina ca te refereai la ambii parteneri. Nu ma simt vizat in nici un fel.

Nu am zis ca e de cacat ci doar ca e de doi bani (vai ce vulgara esti:) ).

Daca ti-e frica de ceva atunci nu ai decat sa te arunci cu ochii inchisi (atat timp cat nu e periculos). Daca nu reusesti viata nu ti se schimba, daca reusesti insa, atunci ai ceea ce ti-ai dorit. Si frica ta nu ar mai "avea argumente".

Daca sunt decizii ceva mai serioase imi acord un pic de timp pentru a studia posibilitatile. Ce am de castigat si ce am de pierdut? Evident, nu vorbesc despre bani (dar nu ignor nici asta).

Si apoi e cam greu de vorbit la general. Am vazut ca altii nu au curaj sa faca tampenii dar la ce bun sa le faci?

Nu stiu, nu prea imi vin in memorie frici pe care sa le am. Nu am prea multe.
 
eu cred ca nu avem curaj sa facem anumite chestii datorita educatiei primite. suntem crescuti in numele anumitor valori si norme, cu chestii clare care nu avem voie de sa le facem... sunt intersize... sau sunt tabu. de mici suntem speriati cu ceva... ca vine babaulul, ca vine omul rau, ca ne inchide in dulap, ca nu avem voie la televizor... si astfel suntem inoculati cu aceste frici si ancore sociale care ne tin prizonieri ai propriilor noastre porniri... acum o persoana este mai curajoasa sau mai putin curajoasa in functie de modul in care a fost crescuta persoana... copiii super potejati de parinti isi vor asuma mai greu anumite riscuri... am introdus cu vantul riscuri, pt ca este mult mai actual in zilele noastre... acum curajul este definit de capacitatea de a-ti asuma riscuri... copiii crescuti intr-un mod mai permisiv, in care parintii au fost alaturi de copil, insa l-au lasat sa isi ia propriile decizii, vor fi mult mai deschisi inspre riscuri...

consecintele sunt cele care ne tin sa actionam intr-o parte sau in alta... sau constiinta, spuneti cum doriti... senzatiile de frica sunt atat fizice sau cat si psihice... de multe ori le simtim acut pe cele fizice... creste tensiunea, ritmul batailor inimii, senzatii de mancarimi in stomac, pulsatii, arousal ridicat, adrenalina, noradrenalina... etc...
 
Cred ca iei prea in serios tot ce zic psihologii adrenalina, uneori mai gresesc
Si nu e neaparat adevarat ceea ce zici tu. Sunt destule exemple de copii care au crescut intr-un mediu non permisivi si sunt foarte curajosi.

Depinde si de evenimentele care i se intampla i viata, depinde si de propria-i inteligenta. Cunosc persoane care in copilarie erau timide si introvertite dar acum sunt exact opusul. Iar unele manuale de psihologie spun ca odata ce esti introvertit vei ramana asa. Ete nu e asa.

Pe mine m-au impus limitele sa evoluez. Cu cat mai multe obstacole intalneam cu atat mai motivat deveneam. Si acum e la fel.
 
pigyy... imi pare rau, dar nu cred tot ce spun psihologii... mediu mai putin permisiv... nu am spus asta... am spus copii supra protejati... este o foarte mare diferenta... :D

evenimentele care se intampla in viata sunt direct proportionale cu mediul in care creste... poate nu ar mai trebui sa privesti viata atat de exclusivist... nu toti au trait ca si tine... si nu toti is ca si tine...

pe langa faptul ca introvert si extrovert nu inseamna ca unul are curaj si unul nu are... introvertul se exteriorizeaza mai putin, extrovertul mai tare... pe cand primul isi va asuma riscuri, doar ca le va cantari mai bine...

limitele te pot dobori sau te pot ambitiona... nu este lege ca daca intalnesti greutati te calesti... poate sa fie invers... depinde de tine, de capacitatea ta de a rezista la stres, de cum ai fost crescut, de experinetle care ti le-au oferit mediul proximal... etc
 
pe cuvantul meu dak imi mai vine sa scriu la tema mea....
si cand m-am exprimat prin sintagma "nu am curaj"nu m-am referit neaparat la sentimentul de frica,ci doar ca o oportunitate de a recunoaste unele lucruri pe care vrem sa le facem si totusi suntem impiedicati de circumstante.
 
nu ma deranjeaza ca faceti spam,dar adaugati pe langa spam si ceva la tema,de nu am sa adaug eu in locul vostru si am sa incep cu piggye

piggye nu are curaj sa se umileasca in fata unei fete,implicit sa-i sarute piciorusele:D
 
semidia, noi nu au facut spam... am incercat sa vorbim la tema din alta perspectiva, decat sa spunem ca nu avem curajul sa spargem geamul vecinului :)... am analizat inclusiv ideea de curaj, doar suntem la forumul psihologie... am incercat o abordare mai pertinenta...

si cred ca acest lucru nu ar trebui sa te deranjeze, ar trebui sa iti placa si sa te implici si tu...
 
nu stiu daca este bine sa recunosti anumite chestii... adica ii bine sale recunosti pentry tine, dar nu si pentru altii... slabiciunile nu ajuta la imaginea ta, doar o sifoneaza... asa ca impaca-te cu ele, incearca sa nu te afecteze prea mult si gata :D
 
am facut-o la nervi,am mai multe slabiciuni:)si nu sunt chiar importante ci doar generalitati..o sa le mai gasesti si la altcineva

nu am curajul sa spun adevarul gol-golutz:)
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top