hm... a ajuns africa de sud in finala?
eu mai urmaresc ocazional rugby... ultimul meci vazut a fost irlanda frantza... uite asta a fost spectacol... cat despre neozelandezi > am inteles k la ei rugby este disciplina obligatorie n scoala...
Parka imi amintesc si acum proful de sport care saracul primise(ca si alte licee din orasel) o minge de rugby de la inspectorat cu mentiunea k se incurajeaza participarea la concurs de rugby. Si asta cu cateva saptamaini inainte de campionat. In cateva saptamaini a trebuit sa faca din noi niste rugbisti
. Noi care toata viatza noastra am jucat numai bachet si fotbal...
Au urmat chiuluri de la romana, absente motivate... antenamente, rasete, placaje, cazaturi. Pana la ultimul meci> finala pe judetz echipa noastra > care priviseram toti de zeci de ori filmul "echipa sparge tot" cu sandler > credeam intr o masura mai mare ca rugby(ca si fotbal american) este mai intai de toate fortza si agresivitate> dovada fiind numarul mare de accidentati si schimbari ale echipei adverse in primele reprize(dealtfel k si la celelalte ecipe cu care am jucat). Scorul era restrans si oricat de obositi eram , stiam k nimeni nu iesea de pe teren decat victorios(asta pt k am ratat victoria de atatea ori in baschet si fotbal... pt k eram seniori si aveam nevoie de victoria asta). Este amuzant si in acelasi timp dureros sa vezi cum un tip de 80 kilograme intra k o torpila in extrema stanga care saracul fuge cat il tin picioarele. Proful de istorie(un mare pasionat de sport) ne spunea k rugby este sportul barbatilor adevarati > pt k iesi de pe teren sau victorios sau cu picioarele rupte> si in acest caz iti iei piciorul in maina si iesi demn si nu dus pe targa cum fac fotbalistii. .. deh , spunea si el orice k sa ne incurajeze. Si noi tineam asta minte cand cadeam in gramada si adversarul sarea pe noi dandune cate un pumn in spate(fara k sa vada arbitrul)..si ce puteai sa faci> sa plangi ca o fetitza? E sport dur.
Pana in ultima repriza scorul a fost restrans...apoi s a intamplat ceva> antrenorul lor a scos linia intai si a bagat doar oameni de categorie medie si usoara. Toata repriza au jucat cu noi evitand contactul direct> numai pase de urmarire, avansand metru cu metru in jumatatea noastra pana cand au inscris un eseu, iar apoi altul... Atunci am inteles si noi ce inseamna intr adevar rugby, insa ne am prins prea tarziu si nu am putut reduce cu mult diferentza de scor> s a inceput stresul, eseuri ratate. Si uite asa echipa noastra a mai ratat printre degete o victorie... locul II nu este chiar o onoare, insa am iesit de pe teren toti in aceeasi formatie in care am intrat(nici o schimbare pe tot parcursul meciului), accidentati, obositi, dezamagiti... dar totusi aplaudati de echipa adversa si de arbitru.
nu mai scriu pt k devine deja offtopic. Insa pt mine sa joc rugby a fost o experientza intr adevar deosebita.