adrenalina
fara aripi
voi incepe tema cu articol din Timpul... care m-a instristat foarte tare.
De ce Chişinăul va lipsi de la Bucureşti?
Constantin Tănase
„Ei, domnule preşedinte, cum e, totuşi: limba moldovenească sau limba romnă?” - aceasta a fost prima ntrebare pe care i-a adresat-o Traian Băsescu lui Vladimir Voronin cnd s-au ntlnit, recent, la Bucureşti. Asemenea ntrebări, chiar dacă se pun n glumă, sună destul de serios. Potrivit presei de la Bucureşti, Voronin nu a răspuns la ntrebarea lui Băsescu. A tăcut, ncruntat.
Se pare că (iluzoria) luna de miere dintre Băsescu şi Voronin s-a ncheiat. Evident, nu e vorba ncă de un divorţ. Voronin ar divorţa cu plăcere, dar nu poate: e obligat de conjunctură să accepte o „convieţuire” lipsită de afecţiune cu Romnia. După ce a proclamat cursul proeuropean şi a stricat relaţiile cu Putin (cu Putin, nu cu Rusia!), Voronin nu prea are de ales şi se află n irezolvabila situaţie cnd nu poate nici iubi, nici divorţa. Iată de ce - deşi e mereu ncruntat, incoerent n acţiuni şi nemulţumit - nghite şi tace... Şi dacă luna de miere a trecut, relaţiile „speciale” moldo-romne au reintrat n starea lor „firească” - marcate de lipsă de sinceritate din partea Chişinăului, „uşor” tensionate, lipsite de cordialitate frăţească. Nu Bucureştiul, ci Chişinăul nicidecum nu-şi poate depăşi „complexele istorice”. Romnia i-a recunoscut R. Moldova independenţa, i sprijină pe toate căile statalitatea, R. Moldova nsă continuă să abordeze relaţiile cu Romnia de pe poziţiile Imperiului Rus. Voronin a fost n 2001 şi rămne, şi n 2006, un fiu credincios al PCUS şi al URSS, adică un fidel şi convins antiromn...
Anul acesta, V. Voronin a avut o ocazie unică de a o rupe cu trecutul său rusesc şi de a confirma prin fapte declaraţiile sale proeuropene. O asemenea şansă i-a oferit-o inaugurarea Cimitirului ostaşilor romni de la Ţiganca. El nsă a refuzat să participe la inaugurare. Participarea sa ar fi nsemnat că el s-a despărţit de o pagină de istorie urtă, nedreaptă şi criminală, că s-a produs acea reconciliere istorică, acea mpăcare cu trecutul fără de care R. Moldova nu poate păşi n viitor. Voronin nsă a rămas ceea ce a fost - nu, pur şi simplu, un ostatic al ideologiei ruseşti, ci un promotor activ al ideologiei şi al intereselor ruseşti. Voronin a organizat, n stil rusesc, sărbătorirea cu fast a zilei de 9 mai, la care au participat conducerile guvernului şi a parlamentului, dar la inaugurarea Cimitirului de la Ţiganca a trimis un amărt de viceministru de la „cultură”, din discursul căruia am nţeles că ostaşii romni au căzut la Ţiganca, apărnd... R. Moldova şi statalitatea ei...
Am reluat subiectul relaţiilor dintre R. Moldova şi Romnia nu ntmplător. Vineri, prin votul consilierilor comunişti din Consiliul municipal, s-a decis neparticiparea Chişinăului la manifestările de la Bucureşti legate de zilele economiei moldovene n Romnia. Dacă admitem că votul fracţiunii comuniste din Consiliul municipal este coordonat cu conducerea Partidului Comuniştilor, personal cu V. Voronin - iar aşa ceva nu este exclus - nseamnă că prin decizia respectivă preşedintele moldovean i-a răspuns lui Băsescu la ntrebarea cu care am nceput acest editorial.
Aşadar, atitudinea lui Voronin faţă de Romnia nu s-a schimbat după 4 aprilie 2005. Dimpotrivă, după acel „act istoric”, comuniştii s-au ales cu parteneri de nădejde. De fapt, şi la nivel municipal s-a creat şi funcţionează o majoritate roşie-oranj. Nu ntmplător primarul interimar Ursu a participat la acţiunile promoţionale organizate recent de PPCD. Notăm n context că Ursu a fost susţinut n campania electorală de comunişti. Aceste „ciudăţenii” ne conving ncă o dată de un adevăr: relaţiile dintre R. Moldova şi Romnia nu (mai) pot fi lăsate pe seama politicienilor (de la Chişinău), indiferent de culoarea lor. E nevoie de implicarea activă a societăţii civile, dar acesta e deja un alt subiect.
http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=326&idRubric=3664&idArticle=8962
De ce Chişinăul va lipsi de la Bucureşti?
Constantin Tănase
„Ei, domnule preşedinte, cum e, totuşi: limba moldovenească sau limba romnă?” - aceasta a fost prima ntrebare pe care i-a adresat-o Traian Băsescu lui Vladimir Voronin cnd s-au ntlnit, recent, la Bucureşti. Asemenea ntrebări, chiar dacă se pun n glumă, sună destul de serios. Potrivit presei de la Bucureşti, Voronin nu a răspuns la ntrebarea lui Băsescu. A tăcut, ncruntat.
Se pare că (iluzoria) luna de miere dintre Băsescu şi Voronin s-a ncheiat. Evident, nu e vorba ncă de un divorţ. Voronin ar divorţa cu plăcere, dar nu poate: e obligat de conjunctură să accepte o „convieţuire” lipsită de afecţiune cu Romnia. După ce a proclamat cursul proeuropean şi a stricat relaţiile cu Putin (cu Putin, nu cu Rusia!), Voronin nu prea are de ales şi se află n irezolvabila situaţie cnd nu poate nici iubi, nici divorţa. Iată de ce - deşi e mereu ncruntat, incoerent n acţiuni şi nemulţumit - nghite şi tace... Şi dacă luna de miere a trecut, relaţiile „speciale” moldo-romne au reintrat n starea lor „firească” - marcate de lipsă de sinceritate din partea Chişinăului, „uşor” tensionate, lipsite de cordialitate frăţească. Nu Bucureştiul, ci Chişinăul nicidecum nu-şi poate depăşi „complexele istorice”. Romnia i-a recunoscut R. Moldova independenţa, i sprijină pe toate căile statalitatea, R. Moldova nsă continuă să abordeze relaţiile cu Romnia de pe poziţiile Imperiului Rus. Voronin a fost n 2001 şi rămne, şi n 2006, un fiu credincios al PCUS şi al URSS, adică un fidel şi convins antiromn...
Anul acesta, V. Voronin a avut o ocazie unică de a o rupe cu trecutul său rusesc şi de a confirma prin fapte declaraţiile sale proeuropene. O asemenea şansă i-a oferit-o inaugurarea Cimitirului ostaşilor romni de la Ţiganca. El nsă a refuzat să participe la inaugurare. Participarea sa ar fi nsemnat că el s-a despărţit de o pagină de istorie urtă, nedreaptă şi criminală, că s-a produs acea reconciliere istorică, acea mpăcare cu trecutul fără de care R. Moldova nu poate păşi n viitor. Voronin nsă a rămas ceea ce a fost - nu, pur şi simplu, un ostatic al ideologiei ruseşti, ci un promotor activ al ideologiei şi al intereselor ruseşti. Voronin a organizat, n stil rusesc, sărbătorirea cu fast a zilei de 9 mai, la care au participat conducerile guvernului şi a parlamentului, dar la inaugurarea Cimitirului de la Ţiganca a trimis un amărt de viceministru de la „cultură”, din discursul căruia am nţeles că ostaşii romni au căzut la Ţiganca, apărnd... R. Moldova şi statalitatea ei...
Am reluat subiectul relaţiilor dintre R. Moldova şi Romnia nu ntmplător. Vineri, prin votul consilierilor comunişti din Consiliul municipal, s-a decis neparticiparea Chişinăului la manifestările de la Bucureşti legate de zilele economiei moldovene n Romnia. Dacă admitem că votul fracţiunii comuniste din Consiliul municipal este coordonat cu conducerea Partidului Comuniştilor, personal cu V. Voronin - iar aşa ceva nu este exclus - nseamnă că prin decizia respectivă preşedintele moldovean i-a răspuns lui Băsescu la ntrebarea cu care am nceput acest editorial.
Aşadar, atitudinea lui Voronin faţă de Romnia nu s-a schimbat după 4 aprilie 2005. Dimpotrivă, după acel „act istoric”, comuniştii s-au ales cu parteneri de nădejde. De fapt, şi la nivel municipal s-a creat şi funcţionează o majoritate roşie-oranj. Nu ntmplător primarul interimar Ursu a participat la acţiunile promoţionale organizate recent de PPCD. Notăm n context că Ursu a fost susţinut n campania electorală de comunişti. Aceste „ciudăţenii” ne conving ncă o dată de un adevăr: relaţiile dintre R. Moldova şi Romnia nu (mai) pot fi lăsate pe seama politicienilor (de la Chişinău), indiferent de culoarea lor. E nevoie de implicarea activă a societăţii civile, dar acesta e deja un alt subiect.
http://www.timpul.md/Article.asp?idIssue=326&idRubric=3664&idArticle=8962