am citit tema, si iata ce pot spune:
Totul este format din energie. Dupa moarte energia proprie corpului se contopeste cu Universul. Poti sa numesti asta viata, continuitate, insa evident nu vei mai avea ganduri. Eul tau, se desface intr-o infinitate de bucatele si e purtat in tot Universul. Anume asta s-a avut in vedere in Biblie prin nemurirea sufletului.
sunt de acord cu idea data. gindeam si eu asa. ma bucur ca s-a gasit un om care a exprimat idea. inca in 2002
inca ceva:
Yn ceea ce priveshte nemijlocit viatsa dupa moarte: ea nu exista. Exista doar imaginea unei asemenea vietsi. Pentru a nu-sh' bate prea tare capul cu yntrebarea "ce se yntympla cu noi oare dupa moarte?", omul a gasit o explicatsie nedovedita yn practica shi s-a multsumit cu ea
aici tot sunt de acord.
eh ce bine e sa citesti arhivele
am citit o carte despre creier, acolo idea data era analizata mai detaliat. un nano-rezumat [in cuvintele mele]:
omul isi propune scopuri - le atinge - este satisfacut. insa unele scopuri sunt imposibil de realizat. tot asa exista si unele intrebari care sunt prea complicate si nu pot primi raspuns. acum imaginati-va ca creierul e ca un procesor cu multi-tasking: un task se executa, apoi altul... insa daca un task ramine in rind, el ocupa din resurse, si nu permite ca alte task'uri sa se execute in mod obisnuit. + asa e firea omului - o dilema il roade din interior [nu toti oamenii, in orice caz eu sunt asa], si nu e neobisnuita situatia in care un task imi crapa 100% din resurse si nu-mi da pace sa rezolv alte probleme.
pai, viata de dupa moarte e un astfel de task. cineva a gasit solutia cu mult timp in urma, propunind idea despre dumnezeu, suflet, eternitate, etc... adica s-a propus o solutie care e adevarata "by default", astfel incit creierul sa nu piarda timp in cautarea raspunsului.
nu stiu cum voi - dar eu consider ca e adevarat. basmul cu strugurii verzi e ceva similar. vulpea si-a gasit un argument, si din acel moment putea dormi linistita
despre creier si procente. pe mine ma intereseaza un singur lucru: cum poti estima cit ai dintr-un intreg, daca nu stiu cu cit este egal intregul?
frica este de la nastere, asa imi pare mie,
nu sunt de acord cu aceasta, si nici cu aceasta:
Frica vine nu de la nastere....frica vine din necredinta.....
imho, frica si toate celelalte, vin din
cunostinte
cind erati mici, credeati in dumnezeu? cind erati mici, va era frica de ceva?
mici = nu 7 ani, si nici 5.. de fapt, nici nu stiu citi, cred ca cam pe atunci cind inveti sa mergi, sa 'cinti', etc.
toate aceste idei ajung la noi atunci cind studiem, ne informam, discutam...
visul - e un bun exemplu. ce fel de visuri aveati cind erati la virsta indicata mai sus? e imposibil sa visezi monstri si tot felul de chestii similare - deoarece nu esti constient de existenta lor!
eu, in perioada data, aveam asa un 'tip' de vis.. care tare nu-mi placea.. tot ce vedeam - era o suprafata perfect alba, perfect neteda.. care BRUSC devenea neregulata, cu culori random... nu erau nici oameni, nici animale, nici figuri.. doar suprafata alba si acea 'haotizata'.
observati evolutia proprie, cu cit deveniti mai experimentati, cu atit mai complexe sunt visurile.
concluzia mea e ca frica este ceva ce capatam prin cunoastere.
poate ca nu am dreptate. stie cineva de ce pling copiii mici? teoretic ar trebui sa plinga NU de frica
ci din cauza ca le este foame, sau incomod, sau ii doare ceva.. aceasta ar confirma teoria expusa mai sus.
cum am spus, cunoasterea ne face probleme, si tot cunoasterea le va rezolva. omul simplu a creat divinitatile pentru a explica unele fenomene si pentru a 'rezolva' unele dileme. toata informatia data se transmite descendentilor. insa cu timpul vom capata raspunsurile - si urmasii nostri se vor ciocni cu alte probleme. ale noastre alcatuind doar citeva pagini cu desene dintr-o carte de istorie, sau vre-o revista de tip "arborele lumii 3005" ;-)
) remine mai scurt decit cel utilizat (binenteles f. putin). Dar aceasta "chestie" nu se aplica s in cazul creerului (avind in vedere cit din el folosim), chiar din contra, de-a lungul evolutiei umane acesta si-a marit volumul. O concluzie ar fi ca e folosit (din moment ce nu se atrofiaza...). Dar cum si unde?Aceasta e intrebarea. Raspunsul? si-l da fiecare cum poate. Unii presupun ca atunci cind dormim de fapt doarme doar corpul fizic, celalalt e utilizat, omul gindeste. Visele se formeaza (presupuneri binenteles) atunci cind creierul incepe a lucra inainte sa se "trezeasca" corpul fizic. Dar de ce se poate intimpla asa ceva? Nu stiu, poate stiti voi. Intrebarea mea era: de ce viata de dincolo nu ar fi viata de zi cu zi iar asta nu ar fi "cea de dincolo"? Pe cine am plictisit il rog sa ma scuze!