CAFÉ PHILOSOPHIQUE
Acolo unde gîndirea şi jocul îşi dau întîlnire
TEMA DEZBATERII:
CULTURA CA DIALOG
cafe philosophique
- Thread starter vitalic sprinceana
- Start date
dezbaterea va avea loc Vineri, 11 aprilie 2008, orele 15.00 în incinta bloc. 5 U.S.M., amfiteatrul 206
vine cine vrea... intrare liberă.
miercuri, ora 16.00, USM, bl. 5 (str. Gh. casu)
TEMA: INSTITUTIILE TRANZITIEI: TAXATORUL
vine cine vrea...
am prelucrat, in sfarsit, inregistrarile audio ale cafe-ului de saptamina trecuta. din pacate nu stiu cum se baga widgetul audio de la esnips, nicaieri nu pot introduce codul ala, deci fac link-uri spre fisierele audio:
partea 1
partea 2
partea 3
partea 4
partea 5
partea 6
calitatea inregistrarilor e so so...le-am facut cu ajutorul unui reportofon obisnuit, nu utilziam (pentru ca nu avem) microfoane.. daca cineva are solutii, sfaturi, sugestii, asteptam...
partea 1
partea 2
partea 3
partea 4
partea 5
partea 6
calitatea inregistrarilor e so so...le-am facut cu ajutorul unui reportofon obisnuit, nu utilziam (pentru ca nu avem) microfoane.. daca cineva are solutii, sfaturi, sugestii, asteptam...
cateva explicatii provizorii...
De fapt, cafe-ul nostru nu are un scop anume, postulat in vre-un act, document sau carta… e o structura non-formala pe cale de constituire/cristalizare…ideea lui principala, de fapt motivul principal al crearii a fost o nevoie de mediere…
Aceasta mediere trebuie sa se produca la diferite niveluri :
- mediere intre mediul filozofic si public… in desele noastre intalniri cu tot felul de tipi am constatat ca oamenilor le e frica de filosofie, o percep ca un domeniu high, strict specializat, cumva rupt de problemele cetatii si ale omului simplu, iar limbajul si metoda filosofica le apare ca un fel de grai pasaresc neinteligibil… noi nu dorim sa facem filosofie pentru omul simplu sau sa oferim metode de a-l intelege pe Weber, Schopenhauer sau altul in 90 min ci sa utilizam bisturiul filosofic in cercetarea/tratarea /chestionarea unor probleme variate (valori, scopuri, fenomene sociale, cotidian etc). scopul urmarit, dupa mine, in acest proces, este cultivarea unei obisnuinte a reflectiei si gandirii autonome… un fel de gimnastica a mintii care ar juca rolul initierii in filosofie prin familiarizarea cu unele notiuni, concepte, instrumente.
Cafe-ul nu poate substitui (si nici nu-si propune s-o faca) traditia filosofica academica (in fapt nici nu percepem cafe-ul ca o contrapunere, ci ca un fel de anticamera), nu este o profanare a filosofiei…exista multe riscuri aici : importul de autoritate (ne dam filosofi si obtinem o bruma de prestigiu), pericolul solipsismului, sofismelor si demagogiei, dar se pot construi si eventuale mecanisme de contracarare a acestor derive… la cafe-ul nostru filosofic (creat pe langa catedra de Filosofie a USM) participa profesori si lectori universitari care intervin cu precizari, nuantari si chiar trieri atunci cand e cazul… apoi, participantii sunt rugati, cand e nevoie, sa-si defineasca/clarifice conceptele si ideile etc.
- mediere intre diferite problematici si viziuni sociale..publicul este unul eterogen (medici, jurnalisti, juristi, preoti, filologi, arhitecti)… scopul cafe-ului este sa puna in relatie aceste viziuni, sa le problematizeze, sa indice limitele si granitele, sa sparga stratul de neincredere si sa sa identifice arhipelagurile de stereotipuri din comunicarea intersubiectiva, sa suprinda ambiguitatile…
- mediere intre diferite practici de gandire a socialului si a conditiei umane… si aici dorim punerea in relatie a viziunilor pozitiviste, lirice, romantice, jurnalistice, medicale asupra socialului, asupra cotidianului, asupra deciziilor pe care le luam zi de zi…
Avantajele cafe-ului philosophique sunt :
- cadru non-formal…atmosfera degajata…un milieu in care participarea nu este evaluata (nu se pun note si nu se fac lucrari de control), participantii sunt quasianonimi, participarea este libera, comunicare multipolara…
- lipsa unor poli de putere declarati…exista moderatori care insa nu dirijeaza/prezideaza procesul ci doar mediaza comunicarea…
- libertatea discursiva, retorica, de exprimare
Cateva precizari :
- cafe-ul philosophique nu e un club select, vine cine vrea si oricine este pasionat/interesat de tema pusa in discutie
- primele doua sedinte au fost cumva experimentale, un fel de beta versiuni. Pentru editiile viitoare intentionam sa recomandam texte, carti, lecturi.
- cafe-ul nu intra in raspar sau in opozitie cu filosofia academica…nici nu trebuie perceputa ca o uzurpare… e un proces normal de comunicare… prezenta universitarilor (profesori, lectori) are scopul expres de a modera discutia si de a evita eventualele derive retorice sau ideologice…
De fapt, cafe-ul nostru nu are un scop anume, postulat in vre-un act, document sau carta… e o structura non-formala pe cale de constituire/cristalizare…ideea lui principala, de fapt motivul principal al crearii a fost o nevoie de mediere…
Aceasta mediere trebuie sa se produca la diferite niveluri :
- mediere intre mediul filozofic si public… in desele noastre intalniri cu tot felul de tipi am constatat ca oamenilor le e frica de filosofie, o percep ca un domeniu high, strict specializat, cumva rupt de problemele cetatii si ale omului simplu, iar limbajul si metoda filosofica le apare ca un fel de grai pasaresc neinteligibil… noi nu dorim sa facem filosofie pentru omul simplu sau sa oferim metode de a-l intelege pe Weber, Schopenhauer sau altul in 90 min ci sa utilizam bisturiul filosofic in cercetarea/tratarea /chestionarea unor probleme variate (valori, scopuri, fenomene sociale, cotidian etc). scopul urmarit, dupa mine, in acest proces, este cultivarea unei obisnuinte a reflectiei si gandirii autonome… un fel de gimnastica a mintii care ar juca rolul initierii in filosofie prin familiarizarea cu unele notiuni, concepte, instrumente.
Cafe-ul nu poate substitui (si nici nu-si propune s-o faca) traditia filosofica academica (in fapt nici nu percepem cafe-ul ca o contrapunere, ci ca un fel de anticamera), nu este o profanare a filosofiei…exista multe riscuri aici : importul de autoritate (ne dam filosofi si obtinem o bruma de prestigiu), pericolul solipsismului, sofismelor si demagogiei, dar se pot construi si eventuale mecanisme de contracarare a acestor derive… la cafe-ul nostru filosofic (creat pe langa catedra de Filosofie a USM) participa profesori si lectori universitari care intervin cu precizari, nuantari si chiar trieri atunci cand e cazul… apoi, participantii sunt rugati, cand e nevoie, sa-si defineasca/clarifice conceptele si ideile etc.
- mediere intre diferite problematici si viziuni sociale..publicul este unul eterogen (medici, jurnalisti, juristi, preoti, filologi, arhitecti)… scopul cafe-ului este sa puna in relatie aceste viziuni, sa le problematizeze, sa indice limitele si granitele, sa sparga stratul de neincredere si sa sa identifice arhipelagurile de stereotipuri din comunicarea intersubiectiva, sa suprinda ambiguitatile…
- mediere intre diferite practici de gandire a socialului si a conditiei umane… si aici dorim punerea in relatie a viziunilor pozitiviste, lirice, romantice, jurnalistice, medicale asupra socialului, asupra cotidianului, asupra deciziilor pe care le luam zi de zi…
Avantajele cafe-ului philosophique sunt :
- cadru non-formal…atmosfera degajata…un milieu in care participarea nu este evaluata (nu se pun note si nu se fac lucrari de control), participantii sunt quasianonimi, participarea este libera, comunicare multipolara…
- lipsa unor poli de putere declarati…exista moderatori care insa nu dirijeaza/prezideaza procesul ci doar mediaza comunicarea…
- libertatea discursiva, retorica, de exprimare
Cateva precizari :
- cafe-ul philosophique nu e un club select, vine cine vrea si oricine este pasionat/interesat de tema pusa in discutie
- primele doua sedinte au fost cumva experimentale, un fel de beta versiuni. Pentru editiile viitoare intentionam sa recomandam texte, carti, lecturi.
- cafe-ul nu intra in raspar sau in opozitie cu filosofia academica…nici nu trebuie perceputa ca o uzurpare… e un proces normal de comunicare… prezenta universitarilor (profesori, lectori) are scopul expres de a modera discutia si de a evita eventualele derive retorice sau ideologice…
lifeandsoon
lifeandsoom
hm.
1. filosofia este inainte de toate gandire asupra gandirii (asa vad eu aceasta Ocupatie). deci, un cafe sau wine sau o lectie de filosofie academica vine sa puna sub semnul intrebarii certitudinile unei gandiri, sa de-construiasca certitudini aparent rationale.
2. specificul cafe-ului, in raport cu filosofia academica este sa ofere posibilitatea intalnirii joculului cu gandirea - de acolo vine sloganul. il vad aici pe Socrate? nu chiar. mai degraba dilaogul socratic modern (Nelson) cu toate nuantele lui
3. daca stam sa gindim de ce ii spunem ca e filosofic, ar trebui sa marcam distinctia ce este si ce nu este filosofic.
ce nu este filosofic? ce semnifica acest Filosofic, Mirk?
incercarea de a explicita - si nu explica realitatea si formarea unei conceptii despre lume coerente si rationale? sau altceva? si daca da: cu ce mijloace?
Cafe-ul trebuie sa inceapa cu o intrebare. pentru ca el sa fie filosofic aceasta trebuie sa FIE o intrebare. nu hatisuri "telectuale".
PS. am asistat la Brenifier la un cafe. intrebarea de la care a pornit a fost - ce este o intrebare. i-am dat dreptate. chiar daca la sfirsit toti participantii au iesit de acolo cu gustul intrebarii pe undeva lipit de cerul gurii. nu stiu, ar fi raspuns Socrate. voi cum ziceti?
1. filosofia este inainte de toate gandire asupra gandirii (asa vad eu aceasta Ocupatie). deci, un cafe sau wine sau o lectie de filosofie academica vine sa puna sub semnul intrebarii certitudinile unei gandiri, sa de-construiasca certitudini aparent rationale.
2. specificul cafe-ului, in raport cu filosofia academica este sa ofere posibilitatea intalnirii joculului cu gandirea - de acolo vine sloganul. il vad aici pe Socrate? nu chiar. mai degraba dilaogul socratic modern (Nelson) cu toate nuantele lui
3. daca stam sa gindim de ce ii spunem ca e filosofic, ar trebui sa marcam distinctia ce este si ce nu este filosofic.
ce nu este filosofic? ce semnifica acest Filosofic, Mirk?
incercarea de a explicita - si nu explica realitatea si formarea unei conceptii despre lume coerente si rationale? sau altceva? si daca da: cu ce mijloace?
Cafe-ul trebuie sa inceapa cu o intrebare. pentru ca el sa fie filosofic aceasta trebuie sa FIE o intrebare. nu hatisuri "telectuale".
PS. am asistat la Brenifier la un cafe. intrebarea de la care a pornit a fost - ce este o intrebare. i-am dat dreptate. chiar daca la sfirsit toti participantii au iesit de acolo cu gustul intrebarii pe undeva lipit de cerul gurii. nu stiu, ar fi raspuns Socrate. voi cum ziceti?
lifeandsoon
lifeandsoom
inca ceva.
un cuvant care am impresia ca lipseste - conceptualizare. si inca unul - abstractizare. putem incepe de la ceva concret, de la o intrebare a cuiva si apoi trece obligatoriu la dialectica conceptelor, abstractizare. numai aici intervine Jocul.
un cuvant care am impresia ca lipseste - conceptualizare. si inca unul - abstractizare. putem incepe de la ceva concret, de la o intrebare a cuiva si apoi trece obligatoriu la dialectica conceptelor, abstractizare. numai aici intervine Jocul.
vitalic sprinceana;211376 said:
Acum inteleg mai bine. De fapt, de ce crezi ca publicul are nevoie de "mediatori" ? Sau, mai bine zis, ma intreb cum mediatorul percepe filosofia incat sa ajunga la concluzia ca publicul are nevoie de el, de mediator...
Sau, si mai bine zis
, ce anume in filosofie justifica functia mediatorului ? In fizica, bunaoara, am nevoie de un prof ( ca mediator) care sa ma invete anumite formule, sa-mi explice cum au fost demonstrate anumite adevaruri stiintifice, etc. Iar in filosofie ?La penultimul mesaj a lui Mirk as adauga: cum justificam, pe de alta parte, filosofia care nu se apleaca in mod necesar asupra gandirii. Avem si din astea, nu-i asa?
"Iar in filosofie ?"
Pai in filosofie, spre deosebire de stiintele exacte, totul e clar! Nu ne ramane decat sa citim, ca restul vine de la sine.
"Iar in filosofie ?"
Pai in filosofie, spre deosebire de stiintele exacte, totul e clar! Nu ne ramane decat sa citim, ca restul vine de la sine.
Bine, dar mi se pare ca vitalic a justificat medierea: a vorbit, in comentariul de mai sus, despre "limbajul pasaresc" al filosofiei. Daca aceasta este situatia (si chiar asa este, chiar daca nu in toate cazurile) atunci medierea este justificata. Pentru ca filosofia este obscura, avem nevoie de un mediator...
In plus, imi aduc aminte de niste cuvinte ale lui Noica: "Am venit sa va spun ca filosofia va priveste"...
Acolo batea si intrebarea ta sau am inteles eu gresit?
In plus, imi aduc aminte de niste cuvinte ale lui Noica: "Am venit sa va spun ca filosofia va priveste"...
Acolo batea si intrebarea ta sau am inteles eu gresit?
greenFoX;211583 said:
Vezi cum esti ? Eu am formulat clar o intrebare, tu insa ma obligi sa devin obscur, caci mai clar nu pot fi. Poate ca Hegel avea dreptate cand zicea ca bufnita Minervei zboara numai in amurg
. Hai atunci sa ne luam dupa maiastra buha si sa facem un mic plonjon in crepusculul intrebarii, daca asa vrei tu.
Intr-o buna zi, vanzatorul de umbrele de la Privoz calca cu stangul si se apuca sa-l citeasca pe Schelling. Deschide omu Sistemul idealismului transcendental undeva pe la pagina 100 si... ioc. Parca toate cuvintele ii sunt cunoscute, frazele nu-s prea lungi, e scris cu litere mascate, dar nu intelege nimic. Din fericire, in acest moment Vitalie si Greenfox se opresc la taraba negutatorului nostru pentru a admira o superba umbrela din matasa chinezeasca. Din vorba in vorba, vanzatorul afla ca ar avea mare nevoie de mediere pentru a-l intelege pe neamtul asta abscons, dar fiind neincrezator din fire, li se adreseaza tinerilor notri mediatori cu urmatoarele cuvinte : da' cum stiti, flacailor, ca l-ati inteles pe Schelling si ca sunteti in masura sa-l explicati altora ? Ziceti ca o sa-mi lamuriti textul intr-un limbaj pe intelesul tuturor, dar eu vreau sa inteleg de ce domnul a folosit totusi anume acest limbaj ("pasaresc") si nu unul obisnuit ? Si cum sa fiu sigur ca talcuirea cu vorbe simple corespunde sensului si intentiei textului asa cum o fost voit si scris de Schelling ?
(aici e primul aspect al intrebarii mele. ii voi oferi din nou cuvantul negutatorului cand veti raspunde la intrebarile stringente pe care vi le-a pus).
Eu cred ca tu ai un posibil raspuns la intrebari, doar ca ne pui si pe noi in incurcatura (nu stiu de ce)... In fine, e presupozitia mea si nimic mai mult.
Prima intrebare poate avea mai multe raspunsuri. Eu, cel putin, la asta m-am gandit. Asdar, cum pot sa stiu ca l-am inteles pe cineva, un autor? Pai atunci cand o secventa din carte (pe care indraznesc sa spun ca am priceput-o) se leaga cu alte secvente, formand un tot legat si coerent. Da, cred ca asta-i o proba a faptului ca ai inteles un text: cand vezi ca pricepi o "bucatzica" si aceasta se leaga in mod firesc cu alte bucati intr-un ansamblu coerent.
Aici or fi si limite... Dar acesta poate fi, cred, cel putin un inceput.
Dar cum pot, insa, transmite ceea ce am inteles eu unei alte persoane, care poate ca nu are habar despre tot ceea ce, chipurile, am priceput eu?
Poate ca n-o sa fii de acord, dar cel putin cred ca vei admite ca macar unele texte pot fi reduse la o esenta sau la o schema de idei. Ei bine, mi se pare ca aceasta schema poate fi "imbracata" si intr-un discurs mai simplu, ca sa-i spun asa... Ar trebui sa venim cu exemple clare, ca sa nu vorbim degeaba si abstract. Iata: nu crezi ca incercarea lui Noica din "Povestiri despre om" este ceea ce voiam sa spun mai sus? Adica o incercare de a lamuri, pe intelesul tuturor, "peripetiile" spiritului din cartea lui Hegel? Sigur asta este, dar eu voiam sa spun mai mult: ca Noica a putut sa surprinda esenta cartii, s-o reduca la o mica schema, dupa care ne-a impartasit-o in cuvinte mai simple...
Cum putem sa stim ca sensul discursului abstract si neinteligibil corespunde cu sensul discursului simplu si pe intelesul tuturor? Cred ca tocmai din acest motiv: pentru ca schema de idei a unui text (abstract si filosofic) poate lua si forma exacta a unui alt text mai simplu, chit ca mai vulgar.
Si, in fine, de ce, la urma urmei, sa nu folosim doar acest limbaj simplu si, iata, pe intelesul tuturor?
Da-mi voie sa nu pot raspunde exact la aceasta intrebare (de parca la celelalte am raspuns exact si fara goluri de intelegere!). Eu doar cred ca unele lucruri nu pot fi spuse oricum, adica vulgarizandu-le... Sau daca pot fi spuse (asa cum am incercat sa spun mai sus), atunci poate doar pentru ca au un rol de a trezi si stimula intelegerea - si nu ca asta ar fi limbajul "cel mai potrivit" pentru chestiuni atat de... filosofice.
Atat. Cer scuze pentru vorba lunga si lipsa de claritate. Poate ca sprincenatu va da un spor de limpezime prin raspunsurile sale la intrebarile puse de Mirk.
Prima intrebare poate avea mai multe raspunsuri. Eu, cel putin, la asta m-am gandit. Asdar, cum pot sa stiu ca l-am inteles pe cineva, un autor? Pai atunci cand o secventa din carte (pe care indraznesc sa spun ca am priceput-o) se leaga cu alte secvente, formand un tot legat si coerent. Da, cred ca asta-i o proba a faptului ca ai inteles un text: cand vezi ca pricepi o "bucatzica" si aceasta se leaga in mod firesc cu alte bucati intr-un ansamblu coerent.
Aici or fi si limite... Dar acesta poate fi, cred, cel putin un inceput.
Dar cum pot, insa, transmite ceea ce am inteles eu unei alte persoane, care poate ca nu are habar despre tot ceea ce, chipurile, am priceput eu?
Poate ca n-o sa fii de acord, dar cel putin cred ca vei admite ca macar unele texte pot fi reduse la o esenta sau la o schema de idei. Ei bine, mi se pare ca aceasta schema poate fi "imbracata" si intr-un discurs mai simplu, ca sa-i spun asa... Ar trebui sa venim cu exemple clare, ca sa nu vorbim degeaba si abstract. Iata: nu crezi ca incercarea lui Noica din "Povestiri despre om" este ceea ce voiam sa spun mai sus? Adica o incercare de a lamuri, pe intelesul tuturor, "peripetiile" spiritului din cartea lui Hegel? Sigur asta este, dar eu voiam sa spun mai mult: ca Noica a putut sa surprinda esenta cartii, s-o reduca la o mica schema, dupa care ne-a impartasit-o in cuvinte mai simple...
Cum putem sa stim ca sensul discursului abstract si neinteligibil corespunde cu sensul discursului simplu si pe intelesul tuturor? Cred ca tocmai din acest motiv: pentru ca schema de idei a unui text (abstract si filosofic) poate lua si forma exacta a unui alt text mai simplu, chit ca mai vulgar.
Si, in fine, de ce, la urma urmei, sa nu folosim doar acest limbaj simplu si, iata, pe intelesul tuturor?
Da-mi voie sa nu pot raspunde exact la aceasta intrebare (de parca la celelalte am raspuns exact si fara goluri de intelegere!). Eu doar cred ca unele lucruri nu pot fi spuse oricum, adica vulgarizandu-le... Sau daca pot fi spuse (asa cum am incercat sa spun mai sus), atunci poate doar pentru ca au un rol de a trezi si stimula intelegerea - si nu ca asta ar fi limbajul "cel mai potrivit" pentru chestiuni atat de... filosofice.
Atat. Cer scuze pentru vorba lunga si lipsa de claritate. Poate ca sprincenatu va da un spor de limpezime prin raspunsurile sale la intrebarile puse de Mirk.
lifeandsoon
lifeandsoom
desi am intarziat cu raspunsul, ca o "profa" adevarata, ma sufoc daca las o intrebare nedespicata.
1. pornesc de la filosofia ca filosofie si raportul ei cu psihologia. e mai simplu si de fapt ai oferit un "capat" de raspuns care explica totul. ai zis gandire ca proces psihic. daca Fodor este interesat de limbajul gandirii si de procesul ei il putem deja numi Filosof? sau este altceva care ne ajuta sa categorizam o idee ca fiind fiosofica? in teoriile psihologiei cognitive exista cateva puncte de vedere stiintifice care incearca sa explice cum are loc categorizarea lumii. (? o preocupare profund filosofica, spun unii). unii vorbesc despre asemanarile de familie si de faptul ca recunoastem un fruct ca fiind fructul acela in baza unor trasaturi specifice unei familii de fructe. sa luam aceasta teorie drept baza si sa vedem ce diferenta exista intre filosofie si psihologie in acest context.
a. filosofia ne conduce spre sens, psihologia spre adevar.
b. filosofia expliciteaza, psihologia explica
c. filosofia nu opereaza cu conceptul de normalitate si nu impune limite acestuia. psihologii definesc si delimiteaza normalitatea. daca ar fi existat pe timpuri / cu siguranta Diogene care umbla gol era categorizat de psihologi drept exhibitionist, Socrate, care vorbea cu daimoni - schizofren, si lista e enorma.
?d. ce avem comun? incercarea de a intelege cine suntem? nu stiu. in contemporaneitate am impresia ca pusa astfel, intrebarea este prea naiva si totalmente nefilosofica
Am citit recent Despre seductie a lui Liiceanu. la un moment dat, vorbind despre relatia Arendt - Heidegger, Liiceanu citeaza din prima si zice> Heidegger nu gandeste niciodata despre ceva, el gandeste ceva.
mie tocmai aceasta distinctie imi raspunde la intrebarea ta MirK. Psihologia se ocupa de gindire, filosofia se ocupa cu gandirea. dar am eu "vaga impresie" ca si tie iti sunt la fel de clare aceste distinctii si atunci incep sa ma intreb - ce vrei sa imi spui de fapt.
o sa revin la asta un pic mai tarziu.
acum sa incercam sa vedem ce se intampla cu rolul pe care il are filosofia - trebuie sa dezamageasca, cum zice Deleuze sau sa dez-amageasca mai degraba?
prin aceasta dez-amagire insa nu am nicicum in vedere simplificarea temelor puse in discutie de filosofie si cu atit mai mult a limbajului filosofului. - mai stiti ca limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre????? deci
un cafe probabil poate pune in discutie ORICE - aici fac aluzie la rostul real al intrebarii tale, MirK. pentru ca este importanta limita gandirii si nu intrebarea in sine.
acum ma duc inapoi la dialectica conceptelor. si la tema taxatorului. cel mai simplu ar fi sa dau acum un algoritm "atotstiutor" ce ar transforma orice discute in una filosofica. .dar s/ar supara enorm Socrate si s-a rasuci in mormant si atunci: ce ar fi sa testam acesta dialectica, legata tocmai de tema taxatorului(care a propos conduce la cel putin doua antinomii ce pot fi luate in discutie - una legata de conceptul de taxa si alta de cel de identitate) si sa o dezbatem aici la un cafe virtual? ce ziceti?
1. pornesc de la filosofia ca filosofie si raportul ei cu psihologia. e mai simplu si de fapt ai oferit un "capat" de raspuns care explica totul. ai zis gandire ca proces psihic. daca Fodor este interesat de limbajul gandirii si de procesul ei il putem deja numi Filosof? sau este altceva care ne ajuta sa categorizam o idee ca fiind fiosofica? in teoriile psihologiei cognitive exista cateva puncte de vedere stiintifice care incearca sa explice cum are loc categorizarea lumii. (? o preocupare profund filosofica, spun unii). unii vorbesc despre asemanarile de familie si de faptul ca recunoastem un fruct ca fiind fructul acela in baza unor trasaturi specifice unei familii de fructe. sa luam aceasta teorie drept baza si sa vedem ce diferenta exista intre filosofie si psihologie in acest context.
a. filosofia ne conduce spre sens, psihologia spre adevar.
b. filosofia expliciteaza, psihologia explica
c. filosofia nu opereaza cu conceptul de normalitate si nu impune limite acestuia. psihologii definesc si delimiteaza normalitatea. daca ar fi existat pe timpuri / cu siguranta Diogene care umbla gol era categorizat de psihologi drept exhibitionist, Socrate, care vorbea cu daimoni - schizofren, si lista e enorma.
?d. ce avem comun? incercarea de a intelege cine suntem? nu stiu. in contemporaneitate am impresia ca pusa astfel, intrebarea este prea naiva si totalmente nefilosofica
Am citit recent Despre seductie a lui Liiceanu. la un moment dat, vorbind despre relatia Arendt - Heidegger, Liiceanu citeaza din prima si zice> Heidegger nu gandeste niciodata despre ceva, el gandeste ceva.
mie tocmai aceasta distinctie imi raspunde la intrebarea ta MirK. Psihologia se ocupa de gindire, filosofia se ocupa cu gandirea. dar am eu "vaga impresie" ca si tie iti sunt la fel de clare aceste distinctii si atunci incep sa ma intreb - ce vrei sa imi spui de fapt.
o sa revin la asta un pic mai tarziu.
acum sa incercam sa vedem ce se intampla cu rolul pe care il are filosofia - trebuie sa dezamageasca, cum zice Deleuze sau sa dez-amageasca mai degraba?
prin aceasta dez-amagire insa nu am nicicum in vedere simplificarea temelor puse in discutie de filosofie si cu atit mai mult a limbajului filosofului. - mai stiti ca limitele limbajului nostru sunt limitele lumii noastre????? deci
un cafe probabil poate pune in discutie ORICE - aici fac aluzie la rostul real al intrebarii tale, MirK. pentru ca este importanta limita gandirii si nu intrebarea in sine.
acum ma duc inapoi la dialectica conceptelor. si la tema taxatorului. cel mai simplu ar fi sa dau acum un algoritm "atotstiutor" ce ar transforma orice discute in una filosofica. .
dar s/ar supara enorm Socrate si s-a rasuci in mormant si atunci: ce ar fi sa testam acesta dialectica, legata tocmai de tema taxatorului(care a propos conduce la cel putin doua antinomii ce pot fi luate in discutie - una legata de conceptul de taxa si alta de cel de identitate) si sa o dezbatem aici la un cafe virtual? ce ziceti?lifeandsoon
lifeandsoom
mediatorul in filosofie nu este ca cel care leaga lectorul de text cu o liana explicativa, adica pentru a explica "pasareasca". proful de filosofie academica poate face asta. dar atunci el ramane doar un prof. atit. ca si cel de fizica. sau chimie.greenFoX;211583 said:
rolul mediatorului intr-un cafe este de a-i seduce pe ceilalti. adica de a-i duce pe alt drum decat pe cel pe care l-au considerat cunoscut si fara riscuri. de a permite ca filosofia sa fie prezenta. si nu de a "traduce". pentru traduceri exista alt tip de specialisti GreenFox
lifeandsoon
lifeandsoom
faptul ca ai citit Noica pe intelesul tau nu inseamna ca ai inteles Hegel. sau gresesc?
Salut.
Mi se pare ca Mirk a intrebat altceva. Intrebarea (ma rog, una dintre ele) era: "ce anume in filosofie justifica functia mediatorului ?"
Prin urmare, avand un text filosofic, de ce avem nevoie si de un mediator? Lantul intrebarilor a continuat, punandu-se in discutie legitimitatea intelegerii pe care pretinde ca o poseda un mediator si asa mai departe.
Comentariul tau, insa, vorbeste despre rolul mediatorului - ca este acela de a seduce si in nici un caz de a traduce. Foarte bine, n-am nimic de zis, doar ca intrebarea lui Mirk inca ramane in picioare: chiar daca mediatorul este seducator sau mai stiu eu ce, de ce avem nevoie de el (avand ca punct de plecare un text filosofic)?
Daca gresesc, puteti sa aruncati cu pietre.
Apoi, faptul ca am citit Noica pe intelesul meu nu inseamna ca am inteles Hegel. Evident! Dar rolul cartii lui Noica tot asta ramane: de a face pe inteles "fenomenologia spiritului", lucrare hegeliana. Cum ne descurcam noi e alta poveste ...
Mi se pare ca Mirk a intrebat altceva. Intrebarea (ma rog, una dintre ele) era: "ce anume in filosofie justifica functia mediatorului ?"
Prin urmare, avand un text filosofic, de ce avem nevoie si de un mediator? Lantul intrebarilor a continuat, punandu-se in discutie legitimitatea intelegerii pe care pretinde ca o poseda un mediator si asa mai departe.
Comentariul tau, insa, vorbeste despre rolul mediatorului - ca este acela de a seduce si in nici un caz de a traduce. Foarte bine, n-am nimic de zis, doar ca intrebarea lui Mirk inca ramane in picioare: chiar daca mediatorul este seducator sau mai stiu eu ce, de ce avem nevoie de el (avand ca punct de plecare un text filosofic)?
Daca gresesc, puteti sa aruncati cu pietre.
Apoi, faptul ca am citit Noica pe intelesul meu nu inseamna ca am inteles Hegel. Evident! Dar rolul cartii lui Noica tot asta ramane: de a face pe inteles "fenomenologia spiritului", lucrare hegeliana. Cum ne descurcam noi e alta poveste ...