cafe philosophique

jimosho;212154 said:
felul in care interpretez eu fragmentul asta presupune:
a) un exercitiu de urmarire a gandurilor
b) un exercitiu de inlocuire a prejudecatilor / gandurilor automate cu constatari factuale, m exact suprapuse pe situatie si fara evaluare a persoanelor, ci doar a actiunilor

ceea ce mi se pare f straniu este cum un fapt / o comparatie deriva dintr-o calitate - 'eu sunt m elocvent, deci vorbirea mea...', eu as fi scris exact invers:) adica 'vorbirea mea este mai aleasa decat a ta, deci eu sunt mai elocvent decat tine' - dar asa ar suna pe un ton mult m conclusiv. in textul lui epictet, 'deci' poate fi inlocuit f usor cu 'si' - si asta n-ar schimba cu nimic raportul dintre cele 2 propozitii.

uite asta e o tehnica filosofica, cred:) nu am dat exemple din etica, tocmai pt ca acolo e m complicat sa distingi ce presupune un exercitiu de gandire de ceea ce presupune pur si simplu aplicarea unei formule - dar daca zici ca e ok, dupa ce discutam fragmentul asta trecem si la etica:)

Inteleg ce vrei sa zici. Din momentul in care indreptam atentia asupra modului in care judecam folosim o tehnica filosofica.

E o pozitie problematica. Ceea ce descrii drept o tehnica exclusiv filosofica, e o atitudine pe care o intalnim in multe alte circumstante. In urma unui esec, bunoaoara, pot fi condus sa analizez cauzele acestuia, incercand sa determin unde am comis o eroare de judecata. Uneori, in cadrul unui dialog interior cu noi insine, ne livram unui exercitiu similar. Filosofia nu detine monopolul unei asemenea activitati intelectuale.
 
MirK;212344 said:
Filosofia nu detine monopolul unei asemenea activitati intelectuale.

asta incercam sa facem acum? sa definim filosofia, incercand sa-i determinam domeniul?

partea care mi s-a parut 'filosofica' din exercitiul ala al lui epictet era ceea ce am marcat cu '2' - pt ca '1' e de domeniul practicilor mistice, m mult. din cate inteleg eu, ceea ce incearca sa faca epictet e sa propuna un model de 'gandire stoica', un fel specific stoic de a rationa - o gandire care sa decurga din principii stoice si care, pana la urma, sa ajunga la concluzii stoice.

si daca a fost formulata de filosofi, si practicata intr-o scoala filosofica, tehnica asta nu poate fi numita, pe drept cuvant, filosofica?

si modul socratic de interogare, elechus, nu poate fi numit si el filosofic?

filosofic nu dupa obiectul asupra caruia se aplica - pt ca, asa cum ai zis si tu, si psihologia, si logica, au ca obiect (inclusiv) gandirea - dar dupa maniera in care este privit acest obiect?

senzatia pe care mi-o dau ambele 'abordari' (ca sa nu le zic tehnici filosofice, pana nu am clarificat daca sunt sau nu tehnici) e cea a renunarii la un mod 'comun' de gandire (bazat pe prejudecati, in ambele cazuri - desi maniera de a lucra cu prejudecatile astea difera la ambii filosofi) si a unui efort f calm si rabdator si atent de a formula un nou fel de a gandi. si de a ajunge la ceea ce ei numeau adevar - si voiau f tare sa-l gaseasca:)

sau, daca ma gandesc m bine, doar socrate incerca sa 'gaseasca' adevarul asta, printr-un efort comun de gandire, in cadrul dialogului. in timp ce pt epictet adevarul era dat dinainte, de doctrina, si urma sa fie instaurat in viata cotidiana.

ambele 'abordari' mi se par f riguroase - si cred ca pot fi invatate, asa cum se invata dialogul socratic modern sau dialogul bohm / krishnamurti. si, chiar daca n-ar fi doar tehnica, au un aspect tehnic - care mi se pare suficient pt a le numi, daca nu 'tehnici filosofice' atunci cel putin 'tehnici de gandire'.

si, daca privim asa lucrurile, filosofia aplica f multe asemenea 'tehnici de gandire' - numai ca ramane in picioare intrebarea ta, 'pot fi ele numite tehnici filosofice'?

(imi place dialogul nostru:) )
 
jimosho;212356 said:
asta incercam sa facem acum? sa definim filosofia, incercand sa-i determinam domeniul?

In aceasta discutie, pastrez in minte intrebarea de la care am pornit : ce este filosofic in cafeneaua filosofica ? Vitalic, Greenfox si tu afirmati ca caracterul filosofic al cafenelii tine de tehnica filosofica. Pentru tine aceasta din urma consta intr-un anumit mod de analiza, lucru care mi se pare problematic caci in ciuda tuturor eforturilor pe care le fac nu deslusesc ceva specific filosofiei in exemplul de analiza citat de tine. Etimologic "a analiza" inseamna a descompune, a dezmembra. Filosofia nu descompune intr-un mod deosebit ; in esenta, analiza filosofica n-are nimic sui generis. In viata de zi cu zi putem gasi la tot pasul exemple de procedee analitice pe care le intalnim si in filosofie. Ca filosofia ar dispune de nu stiu ce tehnica care o defineste ca atare (ca filosofie) e o mitologema, o iluzie sau, in functie de cine sustine teza, chiar o impostura ce-si ascunde numele.
Vitalic lasa de inteles ca pentru el tehnica dicutiei filosofice e de fapt totuna cu dialogul in stil socratic. Nici acest punct de vedere nu-mi convine. Ce inseamna dialog socratic ? Cei care au avut rabdarea sa citeasca dialogurile lui Platon, mai ales acelea calificate drept aporetice (adica primele, precum Lysias, Charmide, etc.) n-au trecut probabil alaturi de un aspect, si anume : dialogurile aporetice, adica tocmai acelea care ilustreaza maieutica socratica, au drept scop sa deconstruiasca o opinie sau un concept (ex. prietenia) : 1) cu ajutorul unei definitii false pe care Socrate o extoarce foarte usor interlocutorilor sai punandu-i in situatia de a determina fiecare termen folosit (un « joc de onglinzi » care conduce inevitabil la o contradictie relevata apoi triumfator de maestru) sau 2) impunand preopinentului o analogie ce extinde nejustificat sfera de aplicare a conceptului. E adevarat ca urmarind cum raspund interlocutorii lui Socrate la intrebarile lui, te alegi cu impresia ca marele maestru discuta fie cu gagauti incorigibili fie cu niste oligofreni programati sa raspunda dupa scheme prestabilite. Dialogul socratic este in realitate o cautare a escului prin deformarea voita a raporturilor intre concepte. Incearca, « discutand » cu cineva, sa-l pui in situatia in care trebuie sa-si defineasca majoritatea cuvintelor pe care le foloseste, vei obtine una din doua : ori iti trage una-n scafarlie, ori se va contrazice, ori ( vai ! sunt trei !) se va contrazice ciufulindu-ti si grumazul. Dialogul socratic nu este un dialog in sens propriu, ci o inscenare, un artefact pedagogic scopul caruia e sa introduca monologul maestrului dupa ce ti se arata ca nu stii nimic, ca esti un bou terminat.


jimosho;212356 said:
filosofic nu dupa obiectul asupra caruia se aplica - pt ca, asa cum ai zis si tu, si psihologia, si logica, au ca obiect (inclusiv) gandirea - dar dupa maniera in care este privit acest obiect?

Din contra, daca m-as apuca sa caut in ce consta filosofia, as incerca in primul rand sa-i indentific obiectul. Calea metodologica duce in impas. E usor de aratat ca filosofia nu dispune de o metoda proprie. Cand i-am replicat lui lifeandsoon ca si psihologia se ocupa de gandire vroiam sa-l provoc la o analiza mai amanuntita. Speram ca vom ajunge sa vedem cu ce anume in gandire se ocupa filosofia.
 
eu am zis fix niciun cuvant despre cafe philo:)

si ideea ca filosofia presupune totusi o tehnica mi-a venit doar cand mi-am amintit de filosofia antica - si nu stiu daca asa ceva este valabil pt filosofia contemporana.

abordarea socratica - intr-un sens, cred ca ai dreptate - numai ca, din care inteleg eu, scopul nu e sa-i demonstreze celuilalt ca e un bou terminat, ci doar ca gandirea lui e de bou terminat:) mi se pare ca e o mica diferenta aici.

si asta poate fi utilizat f bine, am impresia, cand vb cu oameni f aroganti fie atunci cand vrei sa le impui o viziune a ta (stiu, asta nu se face, dar e bine sa stii cum s-o faci) - aporia asta ii face cumva mult m sensibili la un discurs gen 'eu stiu m bine decat tine cum stau de fapt lucrurile'. da, e aiurea sa faci asta, dar mi se pare autentic:p

asa, acum m-ai adus pe mine la aporie:) care zici tu ca ar fi obiectul filosofiei?
 
jimosho;212435 said:
si asta poate fi utilizat f bine, am impresia, cand vb cu oameni f aroganti fie atunci cand vrei sa le impui o viziune a ta (stiu, asta nu se face, dar e bine sa stii cum s-o faci) - aporia asta ii face cumva mult m sensibili la un discurs gen 'eu stiu m bine decat tine cum stau de fapt lucrurile'. da, e aiurea sa faci asta, dar mi se pare autentic:p

Aroganta e mai degraba o meteahna morala decat intelectuala. Aroganta tipului constient de superioritatea sa intelectuala (vezi exemplul lui Bobby Fisher) e oarecum suportabila, aroganta prostului e in schimb deseori periculoasa, caci militanta, si necesita o reactie defensiva. Neutralizarea neghiobului arogant e o datorie morala si un act de salubritate publica. :)

jimosho;212435 said:
asa, acum m-ai adus pe mine la aporie:) care zici tu ca ar fi obiectul filosofiei?

Nu stiu care "ar fi obiectul filosofiei", stiu insa care as vrea sa fie. :)
 
Back
Top