I hate myself and I want to die
- Thread starter amorphyka
- Start date
eu vreau sa mor atunci cand realizez ca orice ash face, orice ash drege, in lumea asta eu sunt singura . am buni prieteni shi prietene, parintzii mei sunt minunatzzi, totul e atattt de frumos in jur, dar cand ma aflu langa ei, uneori ii simt atattt de pustii.... nici o diferentza de sentimente- cand sunt cu ei sau fara. am impresia ca totzi sunt nishte copii ale unor figuri de ceara... dar ma salveaza visele, ambittziile.
gr8dude
ralien since '45
Capsunico, daca ai avea acum vre-o 90 de ani, atunci chiar ar fi rau, deoarece nu mai ai timp sa indrepti situatia, si intelegi ca toate investitiile tale emotionale\financiare\de talent\etc au fost inutile. Dar sper ca esti in floarea virstei, ceea ce ar insemna ca problema este rezolvabila.
Pur si simplu uneori ia mai mult timp rezolvarea acesteia, iar acei impacienti decid (dupa un timeout prea mic) ca solutie nu exista.
Cu alte cuvinte, putem reduce totul la rabdare si la dorinta (si capacitatea) de a schimba.
Pur si simplu uneori ia mai mult timp rezolvarea acesteia, iar acei impacienti decid (dupa un timeout prea mic) ca solutie nu exista.
Cu alte cuvinte, putem reduce totul la rabdare si la dorinta (si capacitatea) de a schimba.
PiggyEFromHell
subpamant s.r.l.
Fr3Zy;149039 said:Nu e nimic de ris pentru totsi cei care nu stiu ce inseamna "Убей сибя ап стену"
Super explicatie:lola: . Desenul e chiar beton bai za vai...
PiggyEFromHell
subpamant s.r.l.
capsunica;149065 said:
Daca e doar uneori, si neserios, e ok pana la urma. Dar daca e o idee pur teoretica. Cred ca iti lipsesc niste pasiuni
solara
Active Member
Nu-i intodeauna valabil sfatul tau, piggy; omului nu-i vine sa moara de prea mare plictiseala, de aceea nici hobbyurile (sau pasiunile) nu-s intotdeauna solutia.
In oboseala cronica primele la care se renunta sunt activitatile recreative, nu slujba. In depresie dispare cheful pt ceea ce inainte ii facea placere. Iti trebuie o anumita dispozitie ca sa ai hobbyuri. De exemplu, depresivului ii face bine un efort fizic moderat (moderat! nu sa scoti sufletul din el si sa obosestiun om care si asa nu are mare rezistenta fizica); daca iese zilnic la plimbare, incepe sa se simta mai bine, mai motivat. Dificultatea consta in a face depresivul sa iasa la plimbare; dupa ce incepe, efectul se amplifica singur, ca intr-un cerc vicios. Totul e sa inceapa.
Din ce ai scris pana acum, am vazut ca faci constant abstractie de dispozitie.
In oboseala cronica primele la care se renunta sunt activitatile recreative, nu slujba. In depresie dispare cheful pt ceea ce inainte ii facea placere. Iti trebuie o anumita dispozitie ca sa ai hobbyuri. De exemplu, depresivului ii face bine un efort fizic moderat (moderat! nu sa scoti sufletul din el si sa obosestiun om care si asa nu are mare rezistenta fizica); daca iese zilnic la plimbare, incepe sa se simta mai bine, mai motivat. Dificultatea consta in a face depresivul sa iasa la plimbare; dupa ce incepe, efectul se amplifica singur, ca intr-un cerc vicios. Totul e sa inceapa.
Din ce ai scris pana acum, am vazut ca faci constant abstractie de dispozitie.
PiggyEFromHell
subpamant s.r.l.
Solara, pasiunea nu e hobby. Pentru mine, facultatea e o pasiune... pentru ca orice fac, fac din pasiune. Rar fac ceva ce nu imi place.. sunt chestiuni obligatorii deci, pe care nu le pot evita. E vorba de un stil de viata mai mult, de caracter, educatie.
Evident ca am si hobby-uri in care depun pasiune dar nu doar asta. Deci, daca am perioade mai incordate si nu am posibilitatea sa fiu in cercul meu de prieteni atunci revin la ceea ce imi place sa fac.
Evident ca am si hobby-uri in care depun pasiune dar nu doar asta. Deci, daca am perioade mai incordate si nu am posibilitatea sa fiu in cercul meu de prieteni atunci revin la ceea ce imi place sa fac.
de cand ma shtiu am momente in care ma simt singura (cred ca nu numai eu ma simt asha!) shi am rabdare. am pasiuni. dar nicidecum nu pot trece peste! oare ma va insotzi pe tot parcursul vietzii sentimentul de singuratate. straniu, ca de fapt nimeni nu-shi da seama de latura asta a mea, mai intunecata sa zic asha. pentru prieteni reprezint veselia in persoana. oare chiar asha de ipocrita am ajuns sa fiu cu ceilaltzi? nimeni nu ma imagineaza plangand/suferind.
calugarita
New Member
Re: In legatura cu ce am postat...
si eu ma pregateam sa citesc molitva pentru sufletul tau
si eu ma pregateam sa citesc molitva pentru sufletul tau Re: In legatura cu ce ai postat...
Utherr
Tsi-am vazut cretatsiie pe YouTube - ash zice ca totul a fost complet invers decit ziceai tu.
Ziceai ca tsi-ai pierdut sufletul - eu ash spune ca tsi lai pastrat aproape intact shi foarte bogat.
Mai putsina lume azi care se gindeshte la suflet.
Putsina lume i-shi mai simte inima. Putsini i-shi valoreaza emotsiile adevarate. Putsini au curajul sa le exteriorizeze sau sa le imparta.
Majoritatea covirshitoare a tineretului nici nu mai shtiu ce simt in realitate caci prea mult timp au fost nevoitsi sa joace teatru pentru a ocupa o pozitsie "buna" in soietate.
Din experientsa proprie i-tsi spun ca am fost foarte "populara" shi foarte la moda shi o multsime de lume ma placea shi ma considera inima companiilor - (sincer incercam cu toata inima sa gasesc fericirea vietsii de adolescenta de care toata lumea vorbea) insa rizind shi aparent veslindu-ma - cita goliciune aveam in suflet.... cita falsitate vedeam... cite minciuni.... cita actorie... prefacatorie.... prostie.... De mii de ori credeam ca innebunesc, ca nu mai gasesc ieshirea din toata negura aia (ei bine nu sa limitat numai la atita - am ramas shi cu vreo doua semne de care nu sunt deloc mindra-dovada de slabiciune)... la fel ca tine nu vedeam nimic bun oriunde priveam.... vedeam totul in negru shi ma sufocam shi plingeam shi umblam aiurea pe strazi..... insa la un moment dat am inceput sa valorez chiar shi aceste sentimente - erau pe cit se poate de reale... daca plingeam de durere shtiam ca plinsul meu e sincer shi real shi astfel i-i multsumeam lui Dumnezeu ca avam ceva ce nu era minciuna... apoi treptat treptat am inceput sa selectez ce simtseam ca merita trait, ce era adevarat shi sincer.....(eh bine am avut noroc shi de shansa de a ieshi din societatea in care eram prinsa)..... shi am ajuns slava Domnului la un echilibru emotsional - shi pina acum cred ca sunt cea mai fericita din lume doar din cauza ca nu trebuie sa-mi falsific sufletul doar ca sa am un loc, ca sa amprieteni sau pentru alte motive.....
Nu shtiu pe cit de relevanta i-tsi va parea istoria insa - vroiam doar sa te fac sa intselegi de ce cred ca ceea ce simtseai tu era de fapt ceva mai mult decit ai fi putut lua din societate....
Atia timp cit nu ai facut prostii - cred ca merita sa-tsi valorezi trecutul.
Numai bine. Succese. Sper sa nu te lashi dus de "curentul majoritatsii"
Utherr
Tsi-am vazut cretatsiie pe YouTube - ash zice ca totul a fost complet invers decit ziceai tu.
Ziceai ca tsi-ai pierdut sufletul - eu ash spune ca tsi lai pastrat aproape intact shi foarte bogat.
Mai putsina lume azi care se gindeshte la suflet.
Putsina lume i-shi mai simte inima. Putsini i-shi valoreaza emotsiile adevarate. Putsini au curajul sa le exteriorizeze sau sa le imparta.
Majoritatea covirshitoare a tineretului nici nu mai shtiu ce simt in realitate caci prea mult timp au fost nevoitsi sa joace teatru pentru a ocupa o pozitsie "buna" in soietate.
Din experientsa proprie i-tsi spun ca am fost foarte "populara" shi foarte la moda shi o multsime de lume ma placea shi ma considera inima companiilor - (sincer incercam cu toata inima sa gasesc fericirea vietsii de adolescenta de care toata lumea vorbea) insa rizind shi aparent veslindu-ma - cita goliciune aveam in suflet.... cita falsitate vedeam... cite minciuni.... cita actorie... prefacatorie.... prostie.... De mii de ori credeam ca innebunesc, ca nu mai gasesc ieshirea din toata negura aia (ei bine nu sa limitat numai la atita - am ramas shi cu vreo doua semne de care nu sunt deloc mindra-dovada de slabiciune)... la fel ca tine nu vedeam nimic bun oriunde priveam.... vedeam totul in negru shi ma sufocam shi plingeam shi umblam aiurea pe strazi..... insa la un moment dat am inceput sa valorez chiar shi aceste sentimente - erau pe cit se poate de reale... daca plingeam de durere shtiam ca plinsul meu e sincer shi real shi astfel i-i multsumeam lui Dumnezeu ca avam ceva ce nu era minciuna... apoi treptat treptat am inceput sa selectez ce simtseam ca merita trait, ce era adevarat shi sincer.....(eh bine am avut noroc shi de shansa de a ieshi din societatea in care eram prinsa)..... shi am ajuns slava Domnului la un echilibru emotsional - shi pina acum cred ca sunt cea mai fericita din lume doar din cauza ca nu trebuie sa-mi falsific sufletul doar ca sa am un loc, ca sa amprieteni sau pentru alte motive.....
Nu shtiu pe cit de relevanta i-tsi va parea istoria insa - vroiam doar sa te fac sa intselegi de ce cred ca ceea ce simtseai tu era de fapt ceva mai mult decit ai fi putut lua din societate....
Atia timp cit nu ai facut prostii - cred ca merita sa-tsi valorezi trecutul.
Numai bine. Succese. Sper sa nu te lashi dus de "curentul majoritatsii"
calugarita
New Member
da voi toti trei aveti prieteni, prietene? aah? de vorbiti despre asa ceva? fuga la culcare toti
"I hate myself and I want to die" ii fignea.. cititzi mai bine ce probleme au unii:
http://www.telegraph.co.uk/core/Con.../arts/2007/01/15/fthooker15.xml&site=6&page=0
http://www.telegraph.co.uk/core/Con.../arts/2007/01/15/fthooker15.xml&site=6&page=0