Nascut in URSS

Totalitarismul si utopia

Exista in primul fragment un cuvant care ma nedumireste si care este cauza perplexitatii mele in fata unei asemenea carti: nostalgie. Ce ma nedumireste nu este cuvantul in sine ci contextul in care e intrebuintat, nostalgia dupa URSS.
Eu nu sunt nostalgic dupa Romania ceausista, de altfel nici nu as putea fi: nostalgia urmeaza unei experiente directe, ori eu aveam 8 ani atunci cand a cazut Ceausescu; nu sunt nostalgic dupa acea Romanie pentru ca nu am cunoscut-o pe viu. Dar mai e vorba si de altceva. Dupa 1990 am ajuns incetul cu incetul sa urasc acea Romanie, atat prin prisma unei cercetarii, hai sa zicem istorice, asupra ei, dar mai ales ca urmare a frustrarilor zilnice acumulate din confruntarea cu un trecut care refuza sa moara. Nu m-am izbit de comunism, dar ma cuprinde disperarea izbindu-ma zilnic de ce a ramas din el si atunci, de multe ori ma intreb cat de mare trebuie sa fi fost frica de l-au suportat oamenii atata vreme. Prin urmare sunt sigur, daca traiam sub comunism l-as fi urat mult mai mult decat il urasc acum, orice fel de nostalgie potentiala este exclusa. Asa incat eu unul nu inteleg care e izvorul nostalgiei dupa URSS.

Ma gandesc ca si acest URSS ar trebui definit (poate ca in carte este definit): vorbim de un URSS "apolitic" al cunoscutilor si al prietenilor, al oamenilor obisnuiti de pe strada, sau de entitatea istorica a URSS-ul comunist? Pentru ca acea ruptura intre viata publica si viata privata, specifica totalitarismului, face imposibila orice relationare directa intre concluziile cu privire la una si cele privind-o pe cealalta: orice extrapolare trebuie sa tina seama mai intai de relatia dintre cele doua; de multe ori manifestarile din viata privata erau refulari sau chiar proteste la adresa unei vieti publice dictate de o ideologie care nu accepta orice raport sau comportament uman. Nu orice gest ar trebui sa ne faca nostalgici dupa URSS sau comunism, pentru ca de multe ori in spatele acestor gesturi se ascunde de fapt dorinta de a evada din URSS si din comunism.


Ultimul fragment, post scriptumul, este probabil cel mai important, dar si cel mai atacabil. Si am sa ma opresc asupra catorva afirmatii.
Mai nti, lumea n care am trăit nu a fost nici att de rea şi nici att de bună pe ct cred unii sau alţii.
Click to expand...

Incerc sa imi inchipui ce ar spune zecile de milioane de oameni ucisi in numele comunismului si cei un miliard si jumatate care atata vreme nu fost impiedicati sa creeze, sa gandeasca sau se se exprime liber, nevoiti sa traiasca cu teama ca isi vor pierde libertatea sau chiar viata pentru un cuvant scapat aiurea sau pur si simplu din capriciul vreunui acitvist de partid, nevoiti sa isi ascunda dispretul, sa isi inghita furia, complet neputinciosi in fata unui partid-stat si a unor lideri-dumnezeu. Cum puteti spune ca o societatea in care frica si minciuna sunt singurii factori reglatori ai vietii este una ca oricare alta, nici mai buna, nici mai rea?
Cum puteti afirma asa ceva despre o societate care s-a intors cu atata furie si pofta de distrugere asupra ei insisi si asupra omului, o societate definita de cultul personalitatii, colectivizare, gulag, KGB, revolutii culturale, o societate in care a existat atat de mult dispret pentru viata individului si in care destinul omului a fost pus aproape in intregime la dispozitia unor fanatici semianalfabeti, in care Viata insasi a fost intrerupta din cursul sau natural pentru a fi pusa in chingi si fortata sa se indrepte catre un ceva hotarat de bolnavi la minte?
De fapt ce vreau sa spun: comunismul nu este raul absolut, dar ceea ce au trait popoarele din est nu a fost doar comunism, ci comunism totalitar. Si totalitarismul, fie ca e de dreapta sau de stanga, este raul absolut. Ceea ce numesc eu "raul absolut" nu este ideologia lui Marx, ci experienta istorica a comunismului, adica viata in URSS si in celelalte URSS-uri mai mici sau mai mari. Poate ca acum veti intelege mai bine nedumerirea mea in fata nostalgiei pentru URSS. Cine ar putea purta nostalgie Iadului, in afara de diavol insusi?

De fapt ce vreti dumneavoastra sa spuneti? Ca intre comunismul nostru si evul mediu occidental nu exista diferente? Caci sunt de acord cu asta: intre Inchizitie si Biroul Politic al PCUS diferentele tin de nuante (si de mijloace), la fel intre Torquemada si Stalin.
De fapt care este crima cea mai mare a comunismului? Crima sa cea mai mare nu sunt pana la urma nici lagarele, nici umilintele, nici foamea, ci aceea ca a oprit istoria in loc in mod deliberat si a tinut omul prizonier unei idei. Lagarele au fost doar un mijloc, foamea - rezultatul unei erori de calcul. Afirmatiile mele pot parea monstruoase, dar de fapt ele nu fac decat sa arate pana unde a ajuns monstruozitatea comunismului: pana acolo unde "a ucide" este cel mai mic dintre pacate. Crima sa cea mai mare nu a fost ca i-a ucis pe unii, ci la ce i-a fortat pe cei vii sa traiasca.

Faţă de această lume din care am ieşit nu ar trebui să ne raportam cu ură, dispreţ, dragoste sau ignoranţă, ci trebuie doar să ncercăm să o nţelegem şi să ne-o asumăm.
Click to expand...
Iarasi intreb: ce inseamna sa iti asumi experienta comunista? Pentru ca atunci cand vorbim de trecutul comunist al Romaniei sau al altor tari, termenul de exorcism mi se pare mult mai indicat.

faptul că, din punctul meu de vedere, ntre lumea din care am ieşit şi lumea n care am intrat nu există o deosebire fundamentală, ci doar una de nuanţe, de ambalaj...
Click to expand...
Atunci cand vorbiti de lumea in care am intrat va referiti la capitalism in genere sau la capitalismul vestului articulat pe mostenirea comunista a estului?

PS: Oricum, am devenit curios. Daca am sa pun mana pe carte, am sa o citesc.
 
Re: Totalitarismul si utopia

johann eu am aceeasi problema legata de faza asta ca nu exista diferenta decat de ambalaj... pe undeva suna ca o persoana care pana la urma nu si-a asumat comunismul pana la capt, deoarece nu l-a inteles sau nu l-a cuprins in intreaga lui acoperire sa ii spunem asa. pe langa faptul ca este destulde pretentios spus ca trebuie sa o intelegem... este cam grei sa ajungi sa intelegi o epoca si mai ales una ata de tulburata... pt a intelege trebuie sa cunosti toate datele problemei si sa traiesti toate datele problemei.

insa nu cred ca trebui sa ne simtim jigniti de aceasta carte sau sa incepe sa ne referim ca la o spalare de criere, pentru ca ne-am subaprecia pe noi insine ca si caractere care pot gandi si pota analiza o sitatie sau alta la un nivel cat de cat obiectiv. este dreptul fiecaruia de a-si expune parereile pe anumite subiecte, avem dreptul la libera exprimare ceea ce ne-a lipsit atata vreme in comunism... asa ca Roman-Moldovean info personala pe care ati dat-o nu se inacadreaza in aceasta discutie si a fost stearsa. este un atac sub centura care nu isi are locul aici.
 
salutare,
va multumesc pentru interventii si idei. chiar mi se par foarte interesante.. si utile... meditez... o sa incerc in citeva zile un raspuns... mai amplu.. daca tot merg cu trenul Bucuresti - Moscova (38 ore) o sa am timp.

si povestea cu editarea la Polirom e falsa...
a. cartea a fost aprobata la polirom inainte de a incepe sa lucrez acolo.
b. am avut oferta de la alte 2 edituri inainte de a fi aceptata de polirom (acest lucru poate fi verificat).
c. cartea este deja contractata de Germania, Rusia si Ungaria (nu cred ca este vorba de pile si pe acolo.. daca sta se insinua)..
d. Tirajul e pe epuizare dupa 50 de zile de la aparitie iar siteul a fos vizitat de peste 6000 de vizitatori (unici)...imi pare rau....

si chiar nu pot sa va trimit varianta electronica din considerente contractuale.. daca e sa respectam regulile jocului...

in rest am tot respectul pentru opiniile voastre si ma gindesc la ele...
asa cum cred ca Nascut in URSS ar trebui mai intii citita si dupa aia desfiintata....

v.ernu
 
nu, Nascut in URSS este un melanj intre 3 categorii de text (scrise aproape ca stil). Vei gasi naratiune/amintire, text documentar/jurnalistic si eseu..
e ceea ce am numit (nu eu am inventat acest lucru) gen eretic...

v.ernu
 
Tovarasul Vasile Ernu lanseaza pe piata de idei un produs cultural original, enervat si 100% cool.

Vineri, la ora 18.40, in fata intrarii de la Club A, era o coada care amintea de vremuri de demult, cind oamenii se duceau la alimentara cu mult inainte de deschidere. Ceea ce dadea cu adevarat frisoane era faptul ca oamenii care asteptau fumind sa intre in club purtau cravate de pionieri, tricouri rosii, sepci ca-n filmele lui Nicolaescu si insemne sovietice pe haine. Numai ca, de data asta, asteptau sa intre la lansarea cartii „Nascut in URSS“, de Vasile Ernu. Care este nascut in URSS. A trait pe strazile Odessei, Chisinaului, Moscovei, Iasiului, Clujului si Bucurestiului. A facut filosofie si alte lucruri inutile. A fost redactor fondator al revistei „Philosophy&Stuff“.

Accente de peste Prut

Evenimentul a fost deschis cu proiectia unui film marca „Planeta Moldova“, plin de cruzime si umor negru, dar care a asezat definitiv un zimbet pe fata celor prezenti la lansare. Andrei Gheorghe si-a intrat foarte usor in rolul de maestru de ceremonie carismatic, care i se potriveste ca o manusa, si a introdus, pe rind, invitatii si prietenii autorului: Bogdan Ghiu, Costi Rogozanu si Dan Perjovschi. Cireasa de pe tortul acestei petreceri cu iz sovietic a fost basarabeanca Alexandrina Hristov, ultima descoperire a lui Dan Chisu in materie de muzica, o voce bine stapinita, flexibila si plina de nerv. Pavel Stratan a cintat despre bautura asa cum numai un folkist nascut in URSS poate sa o faca, cu accentul sau deja bine cunoscut publicului din Romania.

Politrucul reloaded si rebranduit

Costi Rogozanu a citit dintr-un text al autorului care a stirnit zimbete in sala (multe dintre ele amare), pornind de la un personaj comun spatiului comunist si celui capitalist. In sistemul comunist, politrucul este „responsabil cu propaganda, ideologia oficiala, conducatori politici, cei cu lectiile de educatie politica. Ei erau in viata noastra de zi cu zi asemenea pauzei de publicitate unde ti se arata detergentul care scoate nu stiu ce pete si lasa totul alb imaculat“. In capitalismul nostru cel de toate zilele, politrucii sint „PR-istii sau specialistii in marketing si publicitate, de la mass-media la image maker, de la specialistii in strategii politice si pina la cei din societatile deschise“.

Branding URSS

Diferentele constau doar in hainele de firma, in limba de lemn mai subtila, in tehnicile de manipulare mai sofisticate. „Ceea ce ma intriga foarte mult, ca homo sovieticus, e faptul ca astazi, stilul PR, stilul advertising, politrucii prin excelenta, au devenit visul si modelul tinerilor. Nu am crezut niciodata ca modelul politrucului va deveni model de viata si in societate. Am vazut-o si pe asta“, incheie Vasile Ernu. Este insa interesant de observat felul in care autorul a „fentat“ conceptul de politruc, printr-o strategie impecabila de marketing si PR, atunci cind a lansat pe piata acest „pachet promotional“ care include cartea „Nascut in URSS“, site-ul cartii (este prima carte din Romania care are un site), tricouri si cravate pionieresti originale. Vasile Ernu a devenit, in sine, brand. Chiar in acest fapt consta „farmecul capitalismului“, pentru ca in sistemul comunist nu te poti juca de-a politrucul fara sa devii hidos.

Intre Lenin si Ostap Bender

Toti cei care au vorbit despre cartea „Nascut in URSS“ s-au legat intr-un fel sau altul de ideea de nostalgie, care, aparent, transpira din paginile acestei carti. Pe unii i-a intrigat, iar pe altii i-a enervat de-a dreptul. „Nu putem avea nostalgie decit dupa lucruri din trecut, eventual moarte. Problema este daca acum, in spatiul fostei URSS, cei nascuti in ex-URSS mai traiesc intre realitate si fictiune, intre Lenin si Bender, pina la indistinctie“, a spus Bogdan Ghiu. „Ma enerveaza toata faza asta cool, de tipul Ce misto era in URSS!. Bineinteles ca nu era misto“, spune raspicat Costi Rogozanu. Dan Perjovschi s-a dezis din start de orice forma de nostalgie comunista. „Eu nu am nici un fel de nostalgie, nici URSS-ista, nici comunista. Amintirea cozilor mele nu e socializarea, cum scrie Ernu in carte, ci ura pentru aproapele meu“, afirma cu nonsalanta artistul. „Nascut in URSS“ a creat dezbatere, a intrigat, a atitat spiritele, a enervat, a provocat hohote, a adunat oameni, le-a dat de baut, de citit si mai ales de gindit.

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=5479&art=13217&cHash=16f1bc47ca
ceva de prin ziarele din Ro referitor la aceasta carte.
 
Adrenalina
Atunci cand acuz comunismul, nu incerc sa apar pe nimeni. S-a afirmat la un moment dat ca si in capitalism exista o represiune de ordin economic. Ceva de genul asta exista, desi aici termenul de represiune mi se pare exagerat (represiunea este o teroare concreta si imediata), cu atat mai mult cu cat capitalismul economic este dublat de un sistem politic numit democratie reprezentativa, ba chiar triplat de de societatea civila. Exista un sistem de checks and balance, un sistem care are drept scop corectarea greselilor, rateurilor si nedreptatilor. Chiar si asa democratia si capitalismul sunt departe de a fi perfecte, dimpotriva genereaza nedreptate si cu siguranta dau multe erori. Daca ar fi sa comparam pe de o parte democratia si capitalismul alaturi de comunism cu perfectiunea, diferentele intre cele doua sisteme si ar fi de departe insignifiante in comparatie cu diferentele dintre ele si perfectiune. In acelasi fel, diferenta dintre om si maimuta, paleste in comparatie cu diferenta dintre maimuta/om si Dumnezeu. Dar chiar si asa, cat de mult conteaza acea "minuscula" diferenta dintre om si maimuta!
Orice sistem politic sau economic va reflecta imperfectiunea omului. Si democratia si capitalismul o reflecta. Comunismul istoric insa a facut altceva: a profitat de ele si le-a transformat intr-o asuprire deliberata, continua si totala asupra fiintei umane. La fel nazismul, si fascismul. Asta e diferenta. Nu puritatea capitalismului sau a democratiei le face superioare comunismului sau nazismului, ci efortul lor continuu de a corecta greselile. Iar acest efort se regaseste in evolutia politica si sociala a statelor vestice din ultimul veac si mai bine. Nivelul de trai, drepturile si siguranta individului in raport cu statul, eficienta guvernarii, toate au crescut simtitor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea pana acum. Diferentele sunt uriase chiar si intre situatia de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si cea de acum. N-am sa mai insist prea mult asupra diferentelor teoretice (cu uimitoare efecte practice) dintre comunismul totalitar si democratie pentru ca le-am punctat prin posturile anterioare. Comunismul a fost o uriasa stagnare si mai rau decat atat, doar teroarea fizica a fost diminuata catre sfarsit.
Stiu ca in Romania sau in Rusia asemeanea afirmatii despre democratia care isi corecteaza propriile lipsuri, etc, suna ridicol, dar nici in Romania, nici in Rusia nu avem de a face nici cu democratie, nici cu capitalism, ci cu niste hibrizi specifici, asa incat orice concluzii am extrage referitoare la "democratia" sau "capitalismul" romanesc sunt aproape irelevante asupra democratiei si capitalismului in genere. Sa nu cadem in gresala legionarilor care, satui de toate rateurile sistemului reprezentativ romanesc, au decis ca fascismul e mai bun. Nu traim in niste tari normale si comunismul este partial vinovat de asta.
Totusi, chiar si in Romania sau Rusia este mai bine decat a fost si daca daca vrei sa intelegi in ce consta acest "mai bine", incearca sa te gandesti cat de mare este influenta statului asupra ta. Cat de mult conteaza vointa statului in deciziile tale zilnice, inclusiv (sau poate mai ales) in deciziile care apartin planului moral sau spiritual? Cat de mare este influenta sa in plan material/economic? Cat de mult conteaza vointa statului in raporturile pe care le stabilesti tu cu ceilalti oameni in viata publica sau privata? Cat de mult iti influenteaza statul prezentul si viitorul (nu doar sub aspect pecuniar)? De cate ori pe zi te gandesti ce vrea statul de la tine? De cate ori pe zi faci ceva doar pentru ca statul ti-o cere? Iti e teama de organele statului? Daca raspunsul la intrebarile aste este "putin" sau "deloc" inseamna ca ai aflat definitia cuvintului libertate. Asta avem acum, chiar si noi, amaratii astia din est: libertate, o libertate a carei limita este acum impusa doar de necesitate, nu de creierul mic al unui tembel. Daca cumva raspunsul la toate intrebarile alea este "mult", sau "total" inseamna ca dintr-un motiv ciudat inca traiesti intr-un regim totalitar. Asta inseamna totalitarismul: "tendinta statului de a controla total individul si societatea, pentru prezent si pentru viitor." Tocmai de aceea in capitalism avem de a face cu nedreptati economice indreptabile, in totalitarism avem de a face cu nedreptati, imposibil de indreptat altfel decat prin revolta, la toate nivelurile vietii umane.
De fapt romanii inca nu au realizat ce teribila monstruozitate a fost comunismul pentru ca le lipseste termenul de comparatie (am mai spus-o): daca am sti ce-am pierdut ne-ar cuprinde cel mai adanc dispret fata de tot ce a fost acea jumatate de secol. Din pacate, experienta multora dintre noi nu le permite sa comparam comunismul decat cu trista noastra realitate prezenta.
 
sunt de-acord ca termenul represiunea economica este putin exagerat, insa hai sa analizam astfel lucrurile: in sistemul totalitar represiunea vine dintr-o directie clara... sa spunem ca statul reprezentat de o singura persoana... in capitalism repersaliul vine de la societate... esti stigmatizat ca nu ai bani... avem un singur conducator si anume banul... asa ca este persoana sau obiect nu conteaza, pe undeva tot acolo esti pana la urma... nu poti face nimic daca conducatorul nu este de-acord cu tine :D
referitor la intrebarile tale sincer raspunsul este putin, ticmai pentru ca pentru mine Statul ca definitia lui clasica nu are o insemnatate prea mare. intr-un final viata tti-o faci tu si nu statul... lucrul bun care il aduce capitalismul, in dauna comunismului. sa spunem ca capitalismul nu iti cere sa faci tatea concesii cu tine insuti la nivel de individualitate. insa cand incepi sa te dezvolti ca familie capitalismul cere concesii la fel de mari ca si comunismul dupa parerea mea, insa concesiile difera.
 
Presiunea societatii asupra individului este intotdeauna una de natura morala, ceea ce inseamna ca i te poti sustrage. Societatea este lipsita de forta de constrangere fizica, societatea nu ucide si deci in final este lipsita de orice fel mijloace de constrangere eficiente. Constrangerea sociala exista atata vreme cat o accepti, dar asta e frumosul democratiei, ca poti sa nu iti pese. In comunism insa, "cine nu e cu noi, e impotriva noastra". Ceea ce tu numesti represiune sociala, este de fapt moda sau valoare sociala, dar esential este ca iti ramane libertatea de a alege. In totalitarism nu alegi, totul iti este dictat si orice alegere personala devine fronda si este pedepsita.
Oricum deja intram in prea multa filosofie. Orice societate presupune constrangeri. Constrangerea este rezultatul "alegerii" noastre de a trai alaturi de alti oameni. Dar constrangerile nu sunt egale nici cantitativ si nici calitativ intre un tip de societate si un atlul. Cand ai sa te casatoresti (daca nu ai facut-o), situatia noua iti va impune atat constrangeri cat si compromisuri. Dar asta nu inseamna ca situatia ta de femeie casatorita este aceeasi cu a aceleia nevoita sa indure zilnic bataile si umilintele unui sot dement.
Si asta e o analogie destul de analoga :) situatiei democratie/capitalism versus comunism.
 
vasile ernu said:
Privind napoi, mi dau seama că odată cu dispariţia Uniunii Sovietice şi a comunismului s-a pierdut ceva. N-aş putea să vă spun ce. Poate că s-a pierdut un anumit patos, un anumit mod de a vedea lucrurile şi de a trăi viaţa de zi cu zi, poate entuziasmul de a mai crede n idealuri, poate un anumit fel de a suferi. Nu snt capabil să identific pierderea, trăiesc nsă tristeţea acestei pierderi.
Click to expand...
Domnule Ernu, pentru a va ajuta sa identificati chiar si partial "pierderea" intrati, va rog, pe site-ul http://www.comunism.ro si daca sunteti o persoana decenta si de buna credinta, poate ca, dupa ce va veti familiariza cu ororile comunismului aplicat in Romania sub licenta sovietica, nu veti mai trai tristetea acestei pierderi...
 
Problema e ca romanii basarabeni si cei din Romania au devenit atat de ignoranti fata de propriul trecut incat in afara de un singur aspect (politic) nu sunt capabili sa vada nimic.

Orori si putem gasi in orice, pentru mine spre exemplu regimul politienesc din Romania interbelica nu se prea deosebeste de perioada sovietica, dupa logica unora ar trebui sa dispretuiesc si Romania Mare?

Ar fi timpul sa ne detasam putin de tratarile unilaterale, sa ne scoatem ochelarii de cal si sa invatam sa vedem lucrurile in mod normal.

In mintea unora URSS si Romania si inainte de 1989 se reduce doar la Partidele Comuniste si Ceausescu.

Oare viata de astazi se reduce la alegeri, sedinte parlamentare si criza economica?

Totusi sa nu confundam viata politica (care foarte rar atingea viata personala a fiecarui om) de viata cotidiana.
 
aici ai dreptate, politica statului nu trebuie niciodata confundata cu mentalitatea poporului per ansamblu.
 
Eu zic ca inainte sa facema analogii Romania Mare=URSS, n-ar strica sa citim oleaca ceva despre totalitarism in general si despre totalitarismul comunist in particular. Recomand Raymond Aron, Democratie si totalitarism, Francois Furet Trecutul unei iluzii si, mai digerabil, Vladimir Tismaneanu (la alegere). Si pentru inside-uri extrem de interesante asupra societatilor comuniste din Europa de est, daca tot il cititim pe Vasile Ernu poate ar trebui sa-i citim si pe Vaclav Havel, Adam Michnik, Zbigniew Brzezinsky, Alexandr Soljenitin, Andrei Saharov, Paul Goma si multi altii.
Stiu ca asta suna cam a "ia mai plimba ursu' ", dar asta e. Nu imi place o discutie atunici cand ramane mereu blocata in acelasi loc si daca ne-am intors iar la "in URSS societatea era separata de partid" exact asta inseamna: ca pana acu' roata s-a invartit degeaba.
 
Data fiind varsta mea "frageda", acest "n-ai fost acolo" mi-a fost aruncat in fata de multe ori. Nu imi fac complexe pe chestia asta, pentru ca niciodata nu am observat la cei care "au fost acolo" capacitatea de a trece dincolo de impresiile personale. Celor mai multi dintre cei ce "au fost acolo" (nu conteaza timpul sau spatiul istoric care definesc acel acolo) le lipseste luciditatea si metoda observatiei, capacitatea sau cunostiintele care sa le permita sa treaca dincolo de limitele experientei pesonale, o experienta care este valorificata mai mult in plan emotional decat rational. Atunci cand nu e dublata de un efort rational, experienta nu e un avantaj, ba chiar dimpotriva. In definitiv, pentru soarecele de laborator realitatea se limiteaza la labirintul prin care se invarte zilnic, dar, vorba reclamei, realitatea e complexa si doar cercetatorul o va intelege, pentru ca el priveste "de deasupra".
Acest n-ai fost acolo e ultimul refugiu al celui care de fapt nu are nimic de zis: neavand ce sa-ti reproseze, neavand cu ce sa-si argumenteze impresiile, el iti spune altceva: "de fapt, orice ai spune, nu se poate sa ai dreptate, caci nu ai avut aces personal la ceea ce descrii". Ei hai sa-ti dau o veste: de vreo cateva secole, de cand s-a "inventat" istoria, in sensul modern al cuvantului, zeci de mii de oameni nu fac altceva decat sa-si dedice viata discursului despre un trecut pe care nu l-au trait. Si stii ce e culmea? Iorga l-a inteles pe Stefan cel Mare mai bine decat razesii care au luptat langa el la Vaslui.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top