Dana_Dana;153909 said:
Draga Dana-Dana, pari a crede ca daca crestinismul este o aberatie, islamul, adica o religie care a aparut cu participarea crestinismului si din tulpina comuna a iudaismului, este "adevarat".
Oau! Logica curata asta . . .
Nu de alta, nsa este exclus ca lucrurile sa stea asa, caci islamul afirma acelasi Dumnezeu ca acela al iudaismului, si acelasi Dumnezeu ca Dumnezeu-tatal din crestinism: Daca dumnezeii acestor religii sunt falsi, atunci in mod necesar si acela al islamului este.
Iti spuneam mai sus ca crestinismul si islamul au o participare importanta in aparitia islamului; sa argumentez: stim azi ca partea estica a imperiului bizantin era populat de un amestec de ortodocsi si alti crestini, pe care primii i considerau eretici (monofiziti, nestorieni, etc.) si pe care i persecutau, asa cum le sta bine unor ortodocsi si crestini adevarati; astfel, mparatii bizantini au omort multi dintre acest crestini considerati "devianti" (de exemplu, la Alexandria au executat 200 de mii de astfel de credinciosi . . .), si au alungat si mai multi; ori acestia au fost alungati unde? Pai au fost alungati nspre desert, adica nspre Arabia lui Mahomed; exista astfel de marturii istorice, daca te interseaza le pot furniza.
Insa istoriografia islamica, asa cum e ea azi, nca anemica si nescularizata, admite acest fapt, caci al-hadith-urile nsele admit ca Mohamed a luat contact si cu evrei, si cu crestini; mai mult, avea chiar n familie, din partea sotiei sale prea-purii, crestini. Chestii pe care ar fi trebuit sa le stii deja, de fapt . . .
Apoi lasnd acest aspect al dumnezeului comun si ireal al celor trei religii monoteiste actuale, faptul ca islamul este o religie falsa ne apare si cercetnd viata lui Mahomed, care a fost un tip taaaaare putin merituos: s-a casatorit cu o baba ca sa-i ia averea, si dupa ce i-a luat-o si aceasta a murit, si-a luat o droaie de neveste, toate tinerele, nu-i vorba, caci avea gusturi pentru un profet . . . Era apoi un individ dintr-o familie tare umila n tribul sau, ba a mai fost pe lnga sarac, si orfan. Mai mult, era si "batut de soarta", caci nu facea dect fete, ori pentru arabii vremii acest fapt era echivalent cu a nu avea copii deloc (astia ngropau de vii bebelusii de sex feminin asa cum nnecam noi pisoii (ma rog, unii dintre noi . . .): l considerau "
castrat".
La un moment dat a nceput sa pretinda ca el vorbeste cu un Dumnezeu unic (arabii vremii erau politeisti) si compatriotii lui l-au luat drept nebun si posedat de spirite, asta cnd nu rdeau pur si simplu de el ignorndu-l, iar cnd rsul a devenit prea general totusi, s-a refugiat ntr-un oras vecin unde traiau muuulti evrei, care mai erau ai-raku' si bogati; acolo, prin intriga, a omort ctiva evrei pentru ca si astia rdeau nemernicii de el, dupa care a organizat un atac rusinos mpotriva propriilor sale rude, pe care i-a macelarit pe cnd acestia se ntorceau acasa din drumurile lor de negustori; si asta a facut-o nca ntr-o luna sacra, n care aveau loc pelerinajele la Mecca, ba mai mult, a facut-o uznd de siretlicuri, mbracndu-si coreligionarii n pelerini, pentru a nsela caravanierii . . . In istorie, acest eveniment a ramas cunoscut sub numele de macelul sacrilegiu de la Nakhla.
Si un astfel de om, zici tu, ca a fost ales de Dumnezeu ca sa dreaga busuiocu’ pe care l-a stricat, pe cnd vorbea la evrei, si pe cnd s-a ntrupat in Isus, eh?
Ce sa zic, putini dintre spiritele libere vor putea sa te creada . . .
O religie care oprima femeia, care n-a reusit sa produca nici macar o singura democratie din zecile de state islamice, care n-a fost n stare sa produc macar o singura societate prospera si care sa nu-si datoreze prosperitatea muncii altora, tu crezi ca e mai buna dect crestinismul, eh?
Apoi sa luam Coranul: stim, din chiar istoriografia musulmana nsasi, nu din surse externe si dusmanoase, ca Coranul a fost initial o colectie de texte diverse; da, asta este ce accepta chiar ceea istoriografia islamica, anume ca a fost necesara o triere subiectiva, trzie (dupa moartea Profetului), din mai multe variante!!!!!!
Astfel, la moartea Profetului,
numai o parte dintre fragmentele revelatiei erau asternute pe hrtie, restul tinnd de
traditia orala (adica de ceva gen basme, unde fiecare aude la unu’ ceva, tine si el minte cam ct l duce memoria, mai adauga si el pe ct l ajuta imaginatia, si o transmite la altul, care reia ciclul), de memoria tovarasilor sai. Fapt ce, ca n cazul oricarei traditii orale, producea confuzie. De aceea, catre anul 11 al Hegirei, la ndemnul califului Abu-Bakr, Omar face apel la Zaid Tabit pentru a aduna toate scrierile si toate memoriile tovarasilor lui Mahomed. Dupa efectuarea acestei munci dificile, acesta a dat documentele vaduvei Profetului, anume lui Hafsa. Pna la moartea lui Omar nsa, acest document n-a avut nici un caracter oficial, existnd si alte versiuni alcatuite de alti patru tovarasi (Ka’ab, Masud, Abu-Musa si Amr). Toate aceste 5 documente nu erau identice, fapt ce, iar, conducea la nvrajbire n rndurile musulmanilor, una dintre ele fiind adoptata la Damasc, alta la Kufa, o a treia la Basra si a patra la Homs.
De abia atunci, califul Otman decide sa formeze o comisie - ca si cum o comisie mai poate stabili n mod absolut ce a fost realmente revelat Profetului! - sub conducerea lui Zaid (parte n disputa adica, si nu persoana independenta), care pe baza "foilor" Hafsei, sa constituie textul oficial al Coranului. Coran, care prin aceasta "nastere" greoaie si plina de aproximativ, n-a reusit sa ramna uniform, asa cum o arata descoperirile de "cimitirul de Corane" (musulmanii aduna (ca si evreii, care au locurile numite "geniza") cu mult respect cartile sfinte vechi si le depun n anumite zone din moschei, ntru pastrare si ferire de pngarire) al marii moscheii din Saana (Iemen),
care indica o evolutie textuala, si nu o revelatie definitiva. (sursa: lucrarile "Islamul" de Dominique Sourdel si "Mahomed", plus "Islamul interdictiilor" de Anne-Marie Delcambre).
Dar hai sa mai adaug un aspect ridicul al religiei islamice, si unul de meditatie pentru tine:
Biografiile spun ca atunci cnd a parasit Meca pentru Iadrib, Profetul era un proscris, un indezirabil, un expulzat, care pierduse legaturile tribale att de vitale ntr-o lume tribala: Unchiul sau Abu Lahab i era ostil, iar toate clanurile mecane creasera n 616 o uniune mpotriva tribului lui nainte de moartea lui Abu Talib si preluarea sefiei clanului de catre ostilul Abu Lahab.
Fapt notabil, actul ntocmit de uniunea clanica cu aceasta ocazie, se ncheia cu formula "In numele Tau, Oh, Dumnezeule (Alah)!
Traditia nu vede nimic anormal n faptul ca kuraisitii, prezentati ca "pagni", scriu "In numele lui Alah", cum ea nu gaseste anormal nici faptul ca tatal lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau, daca vrem, "sclavul lui Alah" - Abdalah). Explicatia acestui fapt este ca arabii politeisti recunosteau mai multi zei, printre care si Alah (divinitatea masculina), "
seful casei", cum era el numit, adica seful casei de piatra care era templul orasului. In aceasta constructie neterminata (fara acoperis), erau reunite toate puterile supranaturale n care arabii credeau pe atunci. Rocile n general erau considerate ca fiind lacasuri ale zeilor. Asta e semnificatia cuvantului "bayt ilah" n araba, sau "beth el" n ebraica. Ritualul pe locul acestor asezari de piatra sau pietre, era rotirea n jurul lor, nsa existau si misacari necirculare, cum era un dus-ntors ntre doua roci sacre, cum erau rocile Safa n sud-est si Marwa n nord. Natura pietroasa a Arabiei explica acest cult al pietrelor, cum este si piatra neagra ncastrata n coltul Kabei care se afla la sud-estul edificiului. Arabii credeau nsa nu numai ca pietrele, ci si arborii contin sacrul; un tufis de palemieri (nakhla), servea, de exemplu, ca rezidenta "Doamnei", divinitatii feminine ("raba") venerata de mecani, pe nume Al-'Uzza ("Prea-Puternica"), careia ei i cereau protectie, asa cum sta bine unor comercianti experimentati, care credeau ca a face aliante cu puterile supranaturale era foarte benefic pentru comertul lor. Ce poate fi mai natural dect sa vrei sa te aliezi stapnilor si domnilor (rab) acestor spatii sacre, crendu-le un cult? Acest fapt util aparea evident n lunile sacre de pelerinaj (primavara si cele 3 luni de toamna), perioade de siguranta si pace n cursul carora puteau avea loc trgurile de schimburi de marfuri. Pelerinajul la Meca se facea pentru a cere protectie celor 3 doamne, stapne (Al-Lat, Al-Uza si Manat), nsa exista aici si un domn (rab), stapnul casei (bayt) de piatra, care n contrast cu divinitatile feminine care procurau abundenta, el era creator. De aici explicatia insistentei Coranului n a respinge "asociationismul", adica recunoasterea n continuare a divinitatile feminine, alaturi de divinitatea recuperata de noua religie care este islamul. Practic, islamul este o trecere de la un politeism ierarhic local la monoteism pur, sub influenta religiilor mai vechi, anume iudaismul si crestinismul. Ce e de remarcat si simpatic in aceasta chestiune, e ca la arabi pna si zeii au haremuri iar religia un gust dulceag de bordel.