VIATA ARE GUST DACA:...

crs, maic'mea mai nu mi-a dat cu tigaia in cap...caci nu numai coltunasii au ars :D
si inca un pont - in vasul fierbinte-fierbinte, zic - da sa torn niste solutie de aia care scoate grasimea, si cand hop - incepe a se praji solutia aia verde...se evapora si toata casa pute...si hai cu apa deasupra, sa se raceasca si cand fyyyysh, numai aburi...de eu nu ma vedeam...mai in scurt...rad de mine, tare nepriceputa in astea sunt.

iaka - viata are gust cand ai mici perepetii, stupide, dar oricum amuzante :)
 
Sa ma fi vazut pe mine in facultate cind mi-a luat foc tigaia cu uei (in care pusese un coleg untura si eu nu am stiut), sa fi vazut atunci o flacara de un metru si pe mine cum ma plimbam cu tigaia arzind in mina (nu stiam cum sa sting focul), imi pirlisem si parul de la ea (ce-i drept era cam lung...). M-am dus la dusuri dar aveau o "prelata" din plastic la intrare si imi era frica sa nu se aprinda... Si asa am ajuns sa ma cunoasca un etaj intreg de camin (si sa nu mai maninc in seara respectiva).
 
o, si eu am par lung, ce-i drept il tin in coada :)

"The roof, the roof, the roof is on fire
We don't need no water let the motherfucker burn
Burn motherfucker, burn!"
 
are gust daca stai linistit afara, pe un scaun sau pe altceva, cu mutra la soare, ochii inchisi, zambesti, nu te gandesti la nimic tulburator...nu stiu daca am mai zis acestea....dar pentru mine chiar e o faza cand viata are gust
 
Sau daca stai afara, pe un butuc de lemn, cu mutra la...spre luna ca afara ploua, zimbesti (dar mai tare zimbesc vecinii care se uita la tine pe sub perdele), aculti cum cade ploaia, admiri picaturile in cadere din fata unui bec electic de pe un stilp, simti cum apa ti se prelinge pe fata...te gindesti la Arina (mama ce ar ingheta saraca, nici cu o tona de ceai nu s-ar mai incalzi) :D ...simti mirosul de aer curat...si ploaia e frumoasa, nu-i asa?
 
ma gandeam eu...de ce imi arde urechea dreapta :D :lol:

ii asa, ii asa...doar ca nu chiar splendide asociatii am, cand ma gandesc la ploaie....desi imi place ploaia.

da' chiar ma duc sa-mi fac un ceai si sa mai mananc ceva :crazy:
 
Stai tolanit intr-un cimp cu papadie inflorita si privesi orizontul...iar gindul iti zboara de pe un deal pe altul cu ajutorul norilor...
 
si tot daca ne gandim la natura...

eu mor dupa noptile la mare...mi se pare fenomenal sa stai pe mal noaptea, sa asculti valurile, sa te bata un vant usor si sa privesti ca in nicaieri...liniste. of, gata, vreau la mare.

p.s.: nu-mi place sa ma scald in mare, nici nu pot inota... imi place ideea de mare, ca simbol... mare, dar fara lume pe mal.
 
Si mie imi place marea fara lume la mal. Imi place sa simt mirosul sarii, sa simt briza, sa aud doar valurile si pescarusii (si scoicile cind sint in forma :D). Imi place si sa innot, chiar f. mult, daca as putea as sta nonstop in apa...dar marea imi place pt. altceva nu neaparat pt. innot. Imi place si sa admir particulele de nisip...
 
ni-i dor de crimeea...de pietrele fierbintsi de pe plaja, de cele ascutsite de pe muntsi, de noptile nedormite la o altitudine nebuna unde te simtsi de-asupra tuturor ... intre cer shi pamant, intre noapte shi zi, intre rai shi iad, intre mine shi tine...
 
Viata are gust cind ... stai seara in odaia ta si urmaresti jocul frunzelor de vita de vie pe perete luminate in razele lunii de primavara ... cind la capatul a zece minute esti hipnotozat de horeografia magica care se deruleaza in fata ta.
Luna o face intentionat ... isi schimba lin pozitia de jos in sus dirijind spectacolul cu anumita strictete. Ea niciodata nu e satisfacuta ... insa frunzele simt aceasta presiune.
Jocul continua ... Intervine din ce in ce mai intens vintul suflind sub forma de virtej mici rafale. Norii cenusii se adauga si ei in spectacol ... ei adauga gravitate spectacolului si cadenta. Tacerea apasatoare e strapunsa de un mic hamait de ciine, la care frunzele riposteaza imediat cu un fisssssssssssss isteric.

Totul patrunde in odaie prin cadrul geamului. Ridourile rosii si grele dau o anumita strictete spectacolului jucind rolul de cortina.

Micul desen acrosat pe perete e invadat incontinuu de umbrele frunzelor dansatoare. Incerc sa calculez cadenta si frecventa acestor intruziuni si ma pierd in placerea dulcie a supletei spectacolului desfasurat in fata mea.

Instinctiv imi apare un zimbet pe buze. Simt cum ochii se deschid din ce in ce mai mult. Un sort de euforie ma cuprinde si ma impunge cu fioruri in spate ... adorm, adorm, adorm .... aaaaadorm
 
Viata are gust cind ... toata noaptea nu ai fumat nimic si spre dimineata gasesti o tigara (Peter STUYVESANT) pierduta in buzunarul vestei si ... o aprinzi incet cu aere de James Bond :lol:.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top