Cele mai frumoase poezii

De Cte Ori, Iubito
Mihai Eminescu

De cite ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheata mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arata,
Departe doara luna cea galbena - o pata;
.
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasare pluteste cu aripi ostenite,
Pe cnd a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pilc intreg de pasari, pierzindu-se-n apus.
.
Arunca pe-a ei urma priviri suferitoare,
Nici ru nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipa cu anii inapoi.
.
Suntem tot mai departe deolalta amindoi,
Din ce n ce mai sigur m-ntunec si inghet,
Cnd nute pierzi n zarea eternei dimineti.
 
Cantec in doi, de Lucian Blaga
Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să nflorească iar' n noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, cnd cu umbra lor
ne mpresoară-n lume norii.
Ce gnduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.
 
mbrăţişarea

Cnd ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvrlit, strigndu-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-att de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez n braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, ntrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
 
Izvor
Eugen Jebeleanu

Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adanc in nemiscarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numara,
nu se privesc unele pe altele.

Desculte si oarbe se ciocnesc intre ele,
dar, uneori, incremenesc
iscand un luminis: cand tu apari
si vii spre mine surazand prin lacrimi.
 
Mi-aş vrea veşmntul rupt din cerul pur
William Butler Yeats


Mi-aş vrea veşmntul rupt din cerul pur,
Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac - şi nu am dect vise!
Să calci uşor cnd visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!
 
odihnesc pe undeva
jimosho

gndurile mele au obosit şi stau acum nemişcate
s-au plictisit să se tot nvrtă prin mine
şi-au găsit cte un locuşor comod unde să se ghemuie
şi să nu fie deranjate de nimeni
să se poată odihni aşa cum imaginea lor
odihneşte acum n poem şi nu aşteaptă
 
Cntec pentru dezbrăcare
Vasile Voiculescu

Cţi ngeri de mătase ai de pază?
Cnd zboară-n lături fragedul lor stol,
Ies sni şi braţe, rază după rază,
Din visteria trupului, domol.
Mai lin ca aştrii coapsele-mpăcate
Rotunde legi scriu, boiul cnd ţi-l culci
Cum vii din carne şi eternitate
ntreagă - miez de adevăruri dulci.
Deschei o stea şi norii despresoară
Cerescul pntec, cald, cu arcuiri,
Lacteea cale a pulpelor coboară
Spre zodiile gleznelor subţiri.
Stihia-ţi pură, albă se arată:
Calc nori şi ngeri, goală li te rump,
Lung să-ţi sărut şi să cuprind deodată
Tot adevărul trupului tău scump.
 
inima mea, pasăre
Rabindranath Tagore

Inima mea, pasăre din sălbăticie
şi-a găsit cerul n ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor,
ochii tăi sunt mpărăţia stelelor.
Cntecele mele se pierd n adncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă nalţ n aceste două ceruri
n uriaşa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec,
să le-mprăştii vsliri de aripi
n strălucirea lor plină de soare.

http://www.agonia.ro/index.php/author/0002233/index.html#bio
 
Amintire

Cnd zarva zilei se preface-n şoapte,
Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci ncepe truda mea şi chinul,
Şi ceasurile picură-n tăcere:
n nemişcarea nopţii simt veninul
Mustrărilor arznd pn' la durere.
n cugetul meu trist, noian de vise,
Sfşietoare gnduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-şi ghemul nesfrşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea n silă
Blestem şi mă cutremur, plng amar,
Dar rndurile triste de pe filă
Răsar prin pnza lacrimilor iar.

Puskin!!!
 
A patra elegie

Pe drumul vechi pe care se lasa toamna : fumul
Satucului din vale urcand la dreapta, fumul
La stanga mea pe ceruri al unui stol, departe.
Si eu aici, in golul vietii. Singur intre
Pamantul ce ramane si zilele ce zboara
In anotimpul tainic. Cu greul meu, cu pasul
Ce suna surd de parca ma urmareste pulsul
Stravechiului meu sange fosnind a vesnicie,
Gonindu-ma din astazi spre nicaieri. Cu gandul
Cules demult, cum este cules tot campu-n toamna
Tarzie unde starui. Aud prin ceata serii,
Din sat, latratul jalnic al cainelui in lanturi,
Din cer, tot mai in zare, sfasietorul tipat
Al pasarii pornite spre pripegie. Unde
Sa merg de-acum ? Pe cine sa mai astept ? In iarna
La staul se intoarce asin si bou s-astepte
Pre Domnu-n scutec. Singur pe pragul indoielii,
Pe pragul vesniciei si-al vremurilor mai singur,
M-opresc sa-mi aflu calea adevarata : fumul
Satucului din vale pierind la dreapta, fumul
Topindu-se la stanga cu stolul meu in zare.
Si eu aici. Dar umbra se-ntinde, ziua scade.
 
Nicolae Iorga
Ci de-am fi singuri

Ci, de-am fi singuri amndoi
Şi nime să ne asculte,
Uitndu-mă n ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe...

Ar trece vremea şi n'am şti
Ce e aceia vreme
Şi n'ar fi nimene din vis
n lume să ne cheme.

Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea'ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă;

Cu sărutări am şterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Şi cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu să-l curme?

Ţi-aş spune vorbe dulci ncet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.

Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu noiu fi pricina.
 
Otravuri

Iarba, muntii, apele, cerul
Mi-au intrat in singe
Si-acum astept
Sa-si faca efectul.

Simt ca-nverzesc,
Din cauza ierbii.

Ca ma umplu de prapastii
Si de ceata,
Din cauza muntilor.

Ca picioarele rotunjesc pe drum
Pietrele
Si tot intreaba de mare,
Din cauza apei.

Si mai simt ca devin
Parca albastru, parca nemarginit,
Cu stele pe ochi
Si pe virful degetelor.


[sorescu]
 
Am iubit...

Am iubit de cnd mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stnci
Ori pădurile adnci
Sub ger alb ncremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea nălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi n inimă arsură,
n priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.

M-a nfiorat ades
Tot ce gndurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri nstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...
 
Romanta fără muzică

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza -
Nu pleca.
Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,
Da-mi degetele-ti inelate -
Poeme-n pietre nestimate -
Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cnt,
Da-mi mana toata.
Căci nu-i n tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara ...
Ce-ti pasa daca-o să sfarseasca
Orchestra valsul? ...
Tu nu stii
Ca nu-i n tot salonul altul la fel cu mine să iubeasca?

Deschide-ti bratele -
Altarul n care mă-nchinam alt'data -
Deschide-ti bratele si prinde-mi n ele bratele-obosite.
Apleaca-ti gura-nsangerata,
Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.
Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,
Neclintite,
Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!...
 
Cum nu se moare din tristeţe
Mariana Fulger

N-am să te iubesc mai mult de-att
şi nici mai puţin, cu siguranţă,
clipa ce-a murit cnd m-ai durut,
acum nu mai are importanţă.
Am să zbor şi-am să privesc molatic
cum ţi scrii poemele pe zare;
n-am să te mai chem cu-nfrigurare
Dumnezeu, ci dorul meu zănatic.
Mine-am să te scriu pe altă filă,
şi-am să-ţi pun şi-alt nume: ntmplare,
iar din existenţa-mi clorofilă
am să modelez zefirul care
ţi va mngia tăcut obrazul.
................................
Aşteaptă tramvaiul, poţi să vii de vrei -
de azi sunt vatmanul şi-am schimbat macazul -
te aştept n staţie la trei…
iar dacă nu vii, nu-i nici o mirare
te aştept şi mine – mi-a trecut necazul.
 
In loc de iubire

Doar perna stie cat am plans!
Tu, nu vei sti, ca nu-ti voi spune,
Tinand in brate perna strans
Soptind in noapte al tau nume...

Crezi ca mi-a fost usor,
Cand te iubeam numai pe tine
Si mistuit de-al tau dor
Tu nu stiai de mine?

Am acceptat prietenia ta,
Era mai mult decat nimic,
Dar imima inca spera
Sa ma iubesti si tu un pic.

Degeaba te-ai intors la mine,
Acum,imi esti prietena doar,
Si-as vrea sa te iubesc pe tine
Te-as amagi insa in zadar.

Pentru ca stiu, nu ma iubesti,
Te simti doar singura, parasita,
Hai, vino sa imi povestesti,
Prietena mi-esti, dar nu iubita.

Vei mai iubi, asta o stiu,
O stii si tu prea bine,
Eu sunt aici, exemplu viu
Iubesc acum, dar nu pe tine.

Am acceptat prietenia ta
Si asta iti voi fi mereu,
Iubit? Nu, chiar de as vrea
Si nu-s de vina eu.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top