ss
parca postasem si eu pe aici candva
era tema lui vitalik spranceana.
am citit cateva fragmentulete din cele de mai sus, mi-a placut primul de la capsunica, apoi am vazut ca si celorlalti le-a placut, le-a placut atat de mult ca au uitat sa scrie si ei dupa asta devenind dintr-o data critici, d'aia buni si care stiu meserie
)
mie imi place sa scriu ca si cum as fi o femeie, insa am vazut ca nu pot ajunge sa descriu tot atat de bine ca si daca as fi fost o femeie...deci raman sa scriu tot ca un hombre
Imi amortisera degetele, si n-as fi simtit nici asta, daca nu m-ar fi ars tigara care inca mai fumega intre degetele mele. Simteam lumea cum se invarte intr-un cerc, si nu intr-o singura directie, ci in toate directiile posibile in acelasi timp. M-am dat jos din pat si m-am intins pe podea, priveam jocul haotic al firicelelor de praf ce straluceau printre razele diminetii iesite printre draperii. Lumea isi incetini ritmul, in capul meu incepu sa se delimiteze o realitate tulbure, in scurt timp obiectele obisnuintei mele isi recapatau proprietatile statice. Scaunele, cartile, acvariumul, tabloul. Am tras cu sete din tigara moarta si pe moment cautam in spatiul imediat un loc unde as putea sa o arunc, simteam o scarba pentru acea tigara care-mi ardea degetele, de parca as fi tinut in mana o viespe care tot incerca sa ma intepe, asa ca am aruncat viespea in acvarium.
Stateam cu spatele sprijinit de pat, ma credeam singur, insa simtii cum cearsaful care alunecase odata cu mine si de care eram oarecum legat, cu o putere lina si constanta ma tragea in sus. Eram gol infasurat in cearsaf, ca-n toate noptile mele si ca-n toate diminetile cand stateam gol prin casa, insa in acel moment, am resimtit goliciunea precum Adam in momentul adevarului cand Eva l-a imbiat cu marul din pomul cunoasterii, doar ca eu ma simteam atunci mai prost decat as fi fost imbracat, adica nici o legatura cu cunoasterea. Am sarit in picioare insa imediat o ceata neagra mi-a impaenjenit ochii facandu-ma sa ma prabusesc ca un stalp pe podeaua moale cu miros de lemn de brad, actiune pe care am reusit sa prind sa o performez, dat fiind faptul ca am cazut cu fata in jos. Nu am lesinat insa simteam cum parca sangele imi paraseste corpul, nu voiam sa ma misc, insa voiam sa stiu daca vreo hemoragie externa imi facea impresia aceasta de golire. Apoi am simtit cum cineva cu degete reci si lungi ma intoarce cu orizontul vederii in sus, imi ia capul in palme si-mi deschide ochii, ca prin ceata deslusesc un chip frumos ca de inger, desi pletele ingerului fiind foarte lungi imi intra in ochii, asa ca inchid iar ochii, si iar degete reci si lungi incearca sa mi-i deschida, sa ma intrebe daca sunt bine.
E subtire, are picioare lungi, par putin strambe langa genunchi dar apoi imi dau seama ca era doar un unghi gresit din care ma uitam, are picioare perfecte si ma linistesc. Putin mirat ca o gasesc la mine in casa pe fata aceasta cu ochi mirati tot timpul, zambitori, lungita pe patul meu de o persoana si jumatate, eu considerandu-ma mai tot timpul un om si jumatate, mi-am luat si pat pe masura. Se scoala si deschide geamul dand draperiile la o parte.
S-a asezat si ea langa mine sprijinindu-si spatele de pat, ai pesti in el, se scoala si sta cu fundul la mine, are un fund frumos bineinteles, si imi vorbeste despre pestii ei, cand eram mica tata totdeauna la 2 saptamani imi cumpara un peste, nu stiu de ce, dar toti pestii mei erau sinucigasi, sareau din acvariu, mama si tata pleca la serviciu, eu eram la scoala, seara cand ne intorceam il gaseam deja uscat pe covor, mirosind asa urat. Cred ca avea nevoie de afectiune, imi aprind eu tacticos o tigara, ai ma, mi-o ia ea din gura, pestii nu simt nevoia afectiunii, pestii nu au creier, pestii sunt animale nerationale. O privesc, intotdeauna imi apare un spirit de contradictie cand cineva incearca sa-mi demonsterze ceva, insa acum doar am tacut.
O simteam ca voia sa vorbeasca, insa parca ii era teama, doar o simteam cum ma priveste pe furis, apoi se uita si ea peste geamul deschis la varfurile plopilor ce se vedeau in departarea albastra. Astea sunt tigarile mele, nu-i asa. De ce ai ochi albastri, poftim...
Cand toata lumea iti gandeste pentru tine toate teoriile, cand proverbele sunt cele care iti ghideaza o buna parte din viata sau din eticheta, cand stii dinainte ce e bine si ce e rau, cand tot ce vrei sa visezi sau sa-ti doresti e deja intr-un catalog cu vise si dorinte, sau ai citit undeva sau ti-a povestit cineva, tu , nu esti decat o marioneta. Civilizatia milenara sau cat de veche o fi ea, te aduce la stadiul sa nu stii tu exact care e alegerea cea buna, obisnuinta, obiceiul e atat de tare inradacinat ca e luat ca litera de lege. Eu sunt gol si totusi am in mine constientizata ideea de rusine, stiind totusi ca nu e decat o complexitate sa fii gol cand mai e cineva in preajma, chiar daca cu acel cineva ai facut dragoste cu ceva timp inainte. Ametesc din nou, am fumat iar prea multa marihuana, simt cum aerul incearca sa-mi scape, cum plamanii nu mai vor sa permita sa respir, ca un junghi simt cum oasele capului se misca compactandu-mi creierul parca. Imi vine sa strig,, sa urlu, dar nu strig si nu urlu, apoi iar simt degetele reci si lungi cum imi aluneca pe fata.
Parca nu mai pot sa respir, aud zgomote inabusite, sunt in apa, sunt in totalitate acoperit de apa, apa cu zgomote, imi simt pieptul strans ca-n cleste, scot capul la suprafata apei. Apa de jur imprejur, credeam ca-s in cada, chiar ma miram ca pot sa dau din maini si din picioare fara sa ma lovesc de ceva. Strig, strig in mine , apoi strig in afara, dau din maini metodic, pentru a nu-mi irosi puterile, pentru ca nu vad nici un mal aproape, nu vad nimic, doar apa. Ce fac eu aici?
Simt cum sunt tras de maini si corpul imi ramane undeva in urma, pe spate pietricele si bucati de scoici ma zgarie. Apoi sunt lasat ca un sac jos, deschid ochii zambind, ma umfla rasul doar ca nu-mi pot misca maxilarele sa-l schitez. Simt cum cineva ma mangaie pe fata, gestul acesta care toata viata mi-a parut foarte netacticos si il uram, acum imi parea o alinare. Degete reci si lungi imi iau pulsul undeva langa gat, deschid ochii sa vad ingerul, dar inca nu am murit...
