proza personala

Shi daca plec? Acolo nimeni nu ma asteapta.
Ah… Shi eu asha de mititica! Eeeee! Doar o viata am! Aha… Asha m-a amagit pe mine unu’: “O singura data traiesti! Hai, n-o sa te doara!”…
In schimb voi vedea oceanul. Tre’ sa fie atat de maaare! Shi poate ma voi disciplina. Ah! Dar eu muncind?! Shi nu cu bebelushii?! De l-ash vedea cel putin pe Michael Jackson. Shtiu ca un coleg pleaca doar ca sa-l vada pe 50Cent. Ambitios baiat!
Shi cat de principiala eram inainte shi spuneam ca nici in ruptul capului nu ma duc in SUA…nici macar ca turist! Vremurile te schimba.
Cand ma gandesc ca eu in Chishinau nu cunosc strazile… d-ap’ in tara aia maaaare shi agloomerataaaa?! Ma descurc eu. Daca de buna voie shi nesilita de nimeni ma duc sa ma epileze… ap’ ce sa-mi faca mie o America?! Acolo nimeni n-o sa ma rupa (probabil).
Shi acolo sunt atat de multe teatreeee… Shi o sa cunosc atat de multe nationalitati!

Inutil. Nu pot sa ma conving shi gata! Cine s-a nascut acolo shi e adorat de mine, (in afara de Michael Jackson, evident)? Asta!!! Sallinger! George Lucas! Will Smith! Arnold Schwarztnegger! ?! Probabil ca… am gresit pe alocuri.
La urma urmei! Nush’ ce s-a intamplat cu asistentza sociala pentru prima data acolo! Asta conteaza! O! Banduraaaaa!! Iiiii… Nasc shi in SUA oameni doar ca sunt eu sunt cu idei preconcepute.

Eu tot ma rog sa nu fie ca in filme… ca daca e… nu shtiu ce va fi cu mine. Shtiu ca voi cunoaste oameni interesanti.
Dar n-o sa-l vad pe taaati… Nici pe maaami… Nici pe Adi!! Bubu? Sashacika? Kazacuta? Inel? Luluta? Vero? Iaschevici?! Da’ shi Slava Domnului! Poate o sa scap de grija lor shi o sa incep sa am singura grija de mine…

Shi mai ales cum tremura tata. Eh! Sunt fetita lui… Mititelu’… Tata! Shi eu tot mor de frica! Dar cred ca nu ar fi rezonabil sa-I zic asta. Eu sunt puternica. Ma descurc in orice situatie. Fii fara grija! Nepoti inapoi ilegal n-aducem! Timp de 3 luni, in pauze fac shi teza de licenta! Cu voia lui Dumnezeu, totul va fi bine! Daca nu-s eu… capshunica!! Tutz! Niciodata nu am inteles de ce mi-am pus nicku’ asta…

Cert e ca pot face mancare. Numai eu prajesc gustos ouale. Mi-a trebuit 3 ani sa invat sa nu le ard sau sa nu fie cu albushul crud dar… e o dovada ca ma pot adapta. Pot face shi ardei umpluti. Insist sa cred, de fapt. Doamne! In SUA se vand oua, nu-I asha?!
Eu shi viata reala… E ca shi cum l-ai sili pe Vladimir Voronin sa comenteze poeziile lui Marilyn Monroe.
Shi chiar daca nu shtiu sa pornesc mashina de spalat, eu multe alte lucruri pot sa fac! Da!
Mi-am cumparat bilet de avion shi ma simt sexy. Hm… Eu chiar plec. Cum zice Patti Labelle? "One of this mornings... i'll be gone..."
Pupsik! Statele mele frumoaseeeee...Unitele mele! Deocheatele mele... Pornograficele, democratele mele! Wait for mi, eu viiiiiiiiinnnnnnnnnnn!!! Shi eu nu numai un vis am... Hihihihihi... Get ready, baby!
 
...si dulceatza stii sa faci? vreau dulceatza de capsuni
9f88889d0bc38ebc64d775a9b3ffa5d1.gif
 
dixy! folosesti avatarul meu preferaaaat!!! odata il aveam shi eu!!!

dulceata de capshuni shtiu sa fac... hi... da' nu cred ca ati vrea sa gustati... :D
 
Pai eu stiam ca tu esti fata. Daca spui ca asta era avatarul tau preferat, eu incep sa-mi pun prombleme in legatura cu identitatea mea sexuala.

In legatura cu dulceata de capsuni, incearca-ne. Cred ca nici tu n-ai mancat carnati prajiti de mine. :D
 
Orgie

Stau jos. Cu fruntea lipita de podea. Sunt curioasa daca podeaua simte pielea mea lina de pe frunte shi ridurile care-ncep sa apara. Afara, probabil ninge. Las-o sa ninga, imi zic!
Vin ei shi ma-conjoara. Sunt atat de multi. Shi-mi dau cu picioarele-n ochi, ma mangaie pe coapse, imi ling anusul, baga mainele reci shi aspre in vagin, imi mushca urechile, ma gadila pe talpi. Se-aud zgomote bizare. Tipa ei. Tip eu! Vad un penis penetrand vaginul unei minore. Probabil o doare. Ash fi vrut sa ma doara pe mine. Fetze transpirate, mutre de curioshi... Shi ei sunt atat de multi!
Afara ninge, ninge, ninge, ninge! De parca niciodata, inainte, n-ar fi nins. Noi stam asha... unii langa altii, unii peste altii, ca nishte scaune aruncate intr-o gramada. S-o fi incalzit. Nu shtiu. Shi totushi ma excita vantul care mishca printe sani, de parca apa unui rau s-ar prelinge printre ei...
ASH FI VRUT SA-I LING, SA-I MUSHC, SA-I SUG PE TOTI... shi sa dispara-n mine. Dar ei sunt atat de multi...
Am rani pe genunchi, sangerez. Simt cum ma zgaraie cu unghii lungi shi murdare pe spate. La naiba! Ce conteaza?! Afara ninge, ninge, ninge... De parca ar fi nins in mine cu fulgi mari, lungi shi groshi.
Mi-e frica. Poate vreau sa inceteze. Cu toate ca sadismul care ma-nconjoara ma face sa cred ca voi muri in timpul orgasmului. Orgasm dincolo de timp shi spatiu. Dincolo de corporalitate shi sexualitate... Orgasm pe care doar mortii il cunosc. De parca... Intredeschizi gura, tragi aer in piept... privesti cu uimire shi neintelegere la tot ce se intampla in jur... mori shi zambesti chinuit, cand vaginul inca e sub influenta afluxului de sange, cand sfarcurile redevin moi, cand spatele se-ncovoaie. Shi cand... in sfarshit esti libera! Chiar daca necrofilii te mai profaneaza. Esti libera! Esti atat de libera.
 
fragmente rupte

Imi amortisera degetele, si n-as fi simtit nici asta, daca nu m-ar fi ars tigara care inca mai fumega intre degetele mele. Simteam lumea cum se invarte intr-un cerc, si nu intr-o singura directie, ci in toate directiile posibile in acelasi timp. M-am dat jos din pat si m-am intins pe podea, priveam jocul haotic al firicelelor de praf ce straluceau printre razele diminetii iesite printre draperii. Lumea isi incetini ritmul, in capul meu incepu sa se delimiteze o realitate tulbure, in scurt timp obiectele obisnuintei mele is recapatau proprietatile statice. Scaunele, cartile, acvariumul, tabloul. Am tras cu sete din tigara moarta si pe moment cautam in spatiul imediat un loc unde as putea sa o arunc, simteam o scarba pentru acea tigara care-mi ardea degetele, de parca as fi tinut in mana o viespe care tot incerca sa ma intepe, asa ca am aruncat viespea in acvarium.
Stateam cu spatele sprijinit de pat, ma credeam singur, insa simtii cu cearsaful care alunecase odata cu mine si de care eram oarecum legat, cu o putere lina si constanta ma tragea in sus. Eram gol infasurat in cearsaf, ca-n toate noptile mele si ca-n toate diminetile cand stateam gol prin casa, insa in acel moment, am resimtit goliciunea precum Adam in momentul adevarului cand Eva l-a imbiat cu marul din pomul cunoasterii, doar ca eu ma simteam atunci mai prost decat as fi fost imbracat, adica nici o legatura cu cunoasterea. Am sarit in picioare insa imediat o ceata neagra mi-a impaenjenit ochii facandu-ma sa ma prabusesc ca un stalp pe podeaua moale cu miros de lemn de brad, actiune pe care am reusit sa prind sa o performez, dat fiind faptul ca am cazut cu fata in jos. Nu am lesinat insa simteam cum parca sangele imi paraseste corpul, nu voiam sa ma misc, insa voiam sa stiu daca vreo hemoragie externa imi facea impresia aceasta de golire. Apoi am simtit cum cineva cu degete reci si lungi ma intoarce cu orizontul vederii in sus, imi ia capul in palme si-mi deschide ochii, ca prin ceata deslusesc un chip frumos ca de inger, desi pletele ingerului fiind foarte lungi imi intra in ochii, asa ca inchid iar ochii, si iar degete reci si lungi incearca sa mi-i deschida, sa ma intrebe daca sunt bine.
E subtire, are picioare lungi, par putin strambe langa genunchi dar apoi imi dau seama ca era doar un unghi gresit din care ma uitam, are picioare perfecte si ma linistesc. Putin mirat ca o gasesc la mine in casa pe fata aceasta cu ochi mirati tot timpul, zambitori, lungita pe patul meu de o persoana si jumatate, eu considerandu-ma mai tot timpul un om si jumatate, mi-am luat si pat pe masura. Se scoala si deschide geamul dand draperiile la o parte.
S-a asezat si ea langa mine sprijinindu-si spatele de pat, ai pesti in el, se scoala si sta cu fundul la mine, are un fund frumos bineinteles, si imi vorbeste despre pestii ei, cand eram mica tata totdeauna la 2 saptamani imi cumpara un peste, nu stiu de ce, dar toti pestii mei erau sinucigasi, sareau din acvariu, mama si tata pleca la serviciu, eu eram la scoala, seara cand ne intorceam il gaseam deja uscat pe covor, mirosind asa urat. Cred ca avea nevoie de afectiune, imi aprind eu tacticos o tigara, ai ma, mi-o ia ea din gura, pestii nu simt nevoia afectiunii, pestii nu au creier, pestii sunt animale nerationale. O privesc, intotdeauna imi apare un spirit de contradictie cand cineva incearca sa-mi demonsterze ceva, insa acum doar am tacut.
O simteam ca voia sa vorbeasca, insa parca ii era teama, doar o simteam cum ma priveste pe furis, apoi se uita si ea peste geamul deschis la varfurile plopilor ce se vedeau in departarea albastra. Astea sunt tigarile mele, nu-i asa. De ce ai ochi albastri, poftim...

Cand toata lumea iti gandeste pentru tine toate teoriile, cand proverbele sunt cele care iti ghideaza o buna parte din viata sau din eticheta, cand stii dinainte ce e bine si ce e rau, cand tot ce vrei sa visezi sau sa-ti doresti e deja intr-un catalog cu vise si dorinte, sau ai citit undeva sau ti-a povestit cineva, tu , nu esti decat o marioneta. Civilizatia milenara sau cat de veche o fi ea, te aduce la stadiul sa nu stii tu exact care e alegerea cea buna, obisnuinta, obiceiul e atat de tare inradacinat ca e luat ca litera de lege. Eu sunt gol si totusi am in mine constientizata ideea de rusine, stiind totusi ca nu e decat o complexitate sa fii gol cand mai e cineva in preajma, chiar daca cu acel cineva ai facut dragoste cu ceva timp inainte. Ametesc din nou, am fumat iar prea multa marihuana, simt cum aerul incearca sa-mi scape, cum plamanii nu mai vor sa permita sa respir, ca un junghi simt cum oasele capului se misca compactandu-mi creierul parca. Imi vine sa strig,, sa urlu, dar nu strig si nu urlu, apoi iar simt degetele reci si lungi cum imi aluneca pe fata.
Parca nu mai pot sa respir, aud zgomote inabusite, sunt in apa, sunt in totalitate acoperit de apa, apa cu zgomote, imi simt pieptul strans ca-n cleste, scot capul la suprafata apei. Apa de jur imprejur, credeam ca-s in cada, chiar ma miram ca pot sa dau din maini si din picioare fara sa ma lovesc de ceva. Strig, strig in mine , apoi strig in afara, dau din maini metodic, pentru a nu-mi irosi puterile, pentru ca nu vad nici un mal aproape, nu vad nimic, doar apa. Ce fac eu aici?
Simt cum sunt tras de maini si corpul imi ramane undeva in urma, pe spate pietricele si bucati de scoici ma zgarie. Apoi sunt lasat ca un sac jos, deschid ochii zambind, ma umfla rasul doar ca nu-mi pot misca maxilarele sa-l schitez. Simt cum cineva ma mangaie pe fata, gestul acesta care toata viata mi-a parut foarte netacticos si il uram, acum imi parea o alinare. Degete reci si lungi imi iau pulsul undeva langa gat, deschid ochii sa vad ingerul, dar inca nu am murit...
 
‘’’’’’’’Memorii. Offline.’’’’
{din ciclul de poezii siropoase si nostalgice inspirate de oamenii de pe md.net}

Cand l-am intalnit prima data, recunosc, ma enerva la culme aerele lui de baiat apatic shi totushi ‘crema dulce’. Nu ca ar fi avut aerele astea… dar era ceva in felul in care conversa cu otilia… Shi avea si un par… Absolut sexy! Ishi punea palma sub barbie si se tot uita in jur ca un… individ locul caruia cu siguranta cu era alaturi de ceilalti useri de pe moldova.net. {Bine ai venit la off!}
Eu stateam intre arina shi cornelcik. Arina avea unghii lungi! {O slabiciune de-a mea-unghiile lungi, care ma face sa tintesc, uneori agresiv spre persoana care le are}. Ma beleam intruna la unghiile ei shi ma intrebam… oare ce mananca fata asta?! Cred ca era vorba de… o invidie calorioasa… sau nu shtiu! Cornelcik mi s-a parut o dulceata care voia o data sa discute cu ala care avea par sexy, dar care nu prea avea norocul. Pacat ca nu mai apare pe aici.
Numai eu shtiu cat de tare voiam sa ies nabii de-acolo shi-mi parea foarte rau ca eu am insistat, shi nu gr8dude sa venim la off. Curiozitatea te-mpunge cateodata.
Gr8dude era undeva intr-un colt, asaltat de un baiat, care efectiv I se baga in suflet! Imi parea rau pentru el. Stiam ca vroia sa-I cunoasca shi pe ceilalti useri. Mda…
Era si animaluts. Felul lui tacut si ganditor de-a fi ma pune pe… ganduri cateodata! Are ceva care ma face sa devin curioasa. Poate e vorba de fumul care-I iese usor, usor si lin din gura cand fumeaza… sau poate de zambetul ala care-I iese de parca ar fi facut cine shtie ce lucru pervers…
Eu… eu… fumam aiurea, doar ca sa gasesc o stare de confort in fumul ala, shi ma uitam {in momentele in care nu trebuia sa zambesc dar trebuia sa pastrez o fatza cat de cat inteligenta}la umbreon si fetita de langa el. Imi ziceam: “Asha fetitza mica… Asha baiat maaaare…” Incercam sa stabilesc o corelatie dintre postarile lui shi felul dezarmant de dulce shi moale de a-si imbratisa scumpa. Eram confuza si-l credeam total ‘neumbreon’ pana cand a inceput sa zambeasca. Mda… Cand zambeste el parca… scrie… si pune inimioare in locul punctelor de pe I, si spune: ‘da’ tu asha nu poti’!
Probabil ca mai era in ‘zona’ aia si goparu, adrenalina, lelaina, iulik. N-as putea spune cu siguranta. Am uitat. Stiu doar ca-mi placea dantura adrenalinei cand zambea, si felul sceptic al lelainei de a privi, era ceva gen ‘James Bond girl’…
Otilia era alaturi de o prietena, la fel de vorbareata! Doamne! Cat ma bucuram cand otilia vorbea. Ear energica si povestea despre… aaa… ?! Nu tin minte. Stiu ca emana pofta si ‘interes’ de viata. A… si era o faza cu chiloteii de Craciunita sau nu mai shtiu...

Stii ce e prost in momentul in care la o masa cunosti doar o singura persoana si sa zicem… nu esti superb de sociabil? Faptul ca trebuie sa raspunzi la intrebari de genul: “Da’ cum ai zis ca te cheama?”, “Da’ de cat timp esti pe forum?”, “Mai cunosti pe cineva de pe forum?”… sau sa asculti cum cei care se stiu vorbesc despre nush ce chestii si tre’ sa zambesti, ca trebuie si tu sa te integrezi undeva! Arghh… Zambetul de nevoie e comic. Nu intelegi ceva- zambesti, intelegi- zambesti, te intreaba- zambesti, intrebi-zambesti, faci cunostinta- zambesti, privesti- zambesti… si tot asa pana cand maxilarele incep sa doara.
Muream de plictiseala si-mi parea rau ca nu am adus o carte de poeme filosofice ca s-o citesc pe la toalete. Dar… ma rog… nu-mi plac toatelete publice, si era offline, moldova,net, forum, chestii… Nu ma simteam deloc bine si parca aveam limbrici nervosi, foarte suparati pe viata. Dat fiind faptul ca eram intr-un cerc de oameni, si cum oamenii sunt fiinte sociabile, trebuia sa comunic si eu, nu numa’ sa fac mutre. Of…
Dialogul dintre mine si khama, care statea in fata mea, se rezuma cumva la: “Da’ tu....? A?”- “Nu, da’ tu?”- “Eu da…”- “Aaaa… Shi clasnaa…” Incercam sa observ daca el simte in aer ceva banal si penibil in momentul ala. Pe urma mi-am zis sa nu complic lucrurile shi am ‘bonalizat’ in continuare. Imi placea sa-l privesc cand se uita ca un haiduc prin sala- isi intindea gatul, privea in toate partile de parca… ar fi atent sa nu atace nimeni. Si cand holba ochii aia mari cand ceva nu intelegea… Foarte amuzanta si dulce - mimica si gesticulatia lui.
Avea nush la care mana o bratara care propriu-zis ma innebunea. Voiam sa i-o scot, s-o iau si s-o… fug de-acolo. Dar ma rog… Oameni noi. Moldova.net. Si asa ca… il priveam in continuare.
Parul shela din ochi… Oi… Si mai ales mainele care indreptau parul shela sexy din ochi. Khama cu siguranta are maini foarte atragatoare. Si in momentul ala, avea si buzele foarte aspre parca. Voiam sa-I dau balsamul meu de buze dar eram sigura ca masculul din el si frica de microbi nu i-ar fi permis sa accepte. Ma rog…
La un moment dat, nu tin minte care moment, si cat era ora in acel moment, i-am dat de inteles lui gr8dude ca ar fi rezonabil sa plecam. Si am plecat, Slava Domnului! Pentru mine, intalnirea cu membrii forumului a fost o experienta teribil de stresanta.

La inceputul textului… aveam nevoie de un reper ca sa zic. Si tare n-as vrea sa sune ca-n editorialele jurnalelor pentru chefuri, femei sau barbati. Si aproape nu cred ca se va simti vreo legatura cu ce am scris mai sus, cand totusi exista. Oricum.
Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede. Ne despartim, unul se imbolnaveste si se departeaza, altcineva isi pierde increderea, nu iarta, cineva nu mai este… Fetzele cu care ne obisnuim ne sunt familiare pentru putin timp. Suficient totusi pentru a ne transforma. Cei care ne devin apropiati isi lasa amprentele pe felul in care gandim, mancam, sarutam, analizam poezii, percepem lumea, etc. Cei care se departeaza lasa un dor in urma lor si o senzatie de pustiu care doaredoare. Doare atat! Dar care trece. Tot asa cum trec plimbarile prin curtile intunecate, tinerile de mana, vocile calde. Imbratisharile. Privirile mirate. Poeziile. Visinile. Valurile. Sentimentul de apartenenta. Prietenia. Vin altele! Alte “Am impresia ca te cunosc de o viata”, “Ma bucur ca ma sustii”. Alte visini din torturi. Ne trezim la un moment dat cu un rece fata de tot ce a fost si ne purtam de parca niciodata, inainte n-am fi mers alaturi. Si noi nu am impartasit doar un drum si semafoare. Au fost emotii, glume tampite, teoreme inexplicabile, argumente, certuri, convingeri. Minunile din dialogurile banale conteaza. Faptul ca am fost impreuna, chiar daca acum legatura dintre noi a disparut.
Uneori mi se intampla chestii pe care nu le inteleg shi nici nu vreau sa le inteleg. Mi-e ciuda si urlu. Dupa care, ma resemnez si incep sa cred ca ceea ce s-a intamplat a fost spre binele meu. Chiar daca inca arde si-n piept n-am aer.
Vreau sa ma bucur atat timp cat am posibilitatea de a ma bucura de cei care ma inconjoara.
 
In drum spre fantana intotdeauna gaseam ceva sa ne atraga privirile, cum era primavara, totul in jur prinsese viata, atata verdeata si atata puritate, firicele mici de iarba cruda ce tineau lacrimi mici de roua, ganganiile vanzolindu-se intr-o continua goana dupa ceva, pasarile cu ale lor umbre ca niste fulgere ce pluteau cantand undeva de-asupra, totul parea ca se bucura de caldura, totul intr-adevar se bucura.
Imi parea bine ca sunt martorul direct la aceasta desfasurare a naturii, inchipuindu-mi cateva scenarii in care viitorul apare sumbru, ca un desert stins, fara de viata, plin de praf si plin de copaci uscati, iar cerul plumburiu scuipa cate-un meteorit din cand in cand.
Doi fluturi se tineau scai de noi, se fluturau, exista verbul asta, in jurul nostru ca niste mici vartejuri, parca incercand sa provoace furtuna din proverb, ce proverb ma intrebi? Pai nu stii? O adiere a aripii unui fluture intr-o parte a lumii poate provoca o furtuna in celalalt, ceva de genul ar trebui sa sune maxima sau proverbul spus de nu mai stiu care ditamai savant.

Imi revin din visul frumos, si ma ridic sa dau draperiile la o parte sa intre soarele, insa cu stupoare ploaia care rapaie de-abia auzit ma face sa le las pe jumatate desfacute. Zambesc ploii, ma itesc pe geam ca sa observ ca strada e pustie, ploaia ca intotdeauna a speriat lumea ca sa fie singura, cred ca de asta cand ploua totul pare putin mai trist, asa e ploaia, insa mie imi place sa ma plimb prin ploaie. Ploaia pare sa vrea sa fie singura. Imi place sa simt picurii de ploaie cum ma lovesc in crestet cu forta pe care au adunat-o de sus din nori. Ma spal cu grija pe dinti, pe fata, pentru ca trebuie sa ies sa vorbesc cu ploaia, si sa am respiratia proaspata ca a ei, de ozon. Ma incalt bine cu vechii mei adidasi negri, impermeabili de nevoie, imi iau umbrela si cobor in strada. Cerul plumburiu incearca sa-si arunce ridurile intunecate din nori, insa vantul e prea lenes si nedecis, asa ca ploaia continua sa bata in ritm de rock’n’roll pe acoperisuri, obloane, si pe umbrela mea, dar doar daca asculti putin si-i transmiti tu ritmul; ploaia e mai mult pentru suflete, ea intotdeauna e ca o membrana pentru suflete, ia forma ta, caci stie ca tu ascunzi in corpul tau comoara, ea stie cand ia forma copacului, sau casei de langa ca acopera sufletul cuiva, ploaia e in cautare de suflet pentru ca se teme sa fie singura.
Acum m-a simtit pe mine, ma vede ca merg fara o destinatie, privesc in sus sa o vad insa din cauza picurilor trebuie sa inchid pe rand cate un ochi ca sa o pot vedea, cand ploaia nu e singura pleaca in alta parte sa caute singuratate.
Imi aud pasii pleoscaind prin baltile mici ramase, si incerc sa prind un ritm pe care sa-l fredonez in gand, dar neavand nici o inspiratie de dimineata pastrez ritmul de rock’n’roll al ploii. Ploaia m-a lasat acum pe mine singur.
Privesc poarta casei ei, liliacul ma recunoaste si ma saluta, e deja inflorit insa nimeni nu a cautat o floricea cu trei petale aducatoare de noroc intre florile lui si pare putin trist, inca e imbracat in ploaie. Poarta e ca un strajer care si astazi nu ma lasa sa trec, geamurile gri stau cu ochii inchisi, casa toata pare nemiscata si mohorata. Masor cu pasul lungul gardului, dar cum data trecuta erau 40 de pasi, ma intorc sa verific inca odata nimerind exact pe masuratoare de ieri, apoi ma intorc iarasi in fata portii, platanii de pe marginea trotuarului ma trateaza ca pe un vechi prieten, fosnindu-mi incet la ureche numele ei, zambesc in mine, pentru ca fata mi-e impietrita, dintii inclestati parca, doar ochii imi zambesc incet odata cu gandul. Parca s-a miscat o draperie... nu, nu, era doar o raza ce se scutura de picaturile ce au ramas dupa ploaie. Ah, de ce nu iesi la geam ca sa te pot privi, de ce nu vrei sa mi vorbesti? Sunt singur si nefericit. Arunc o ultima privire sprea ochiul ferestrei, insa nici fereastra nu-mi raspunde inapoi, priveste undeva departe peste acoperisurile orasului.
Pornesc teleap teleap prin balti, nu mai incerc sa le ocolesc, vreau sa ma ud si fiu nefericit, si lumii sa ii para rau de mine, vreau ca cineva sa ma imbratiseze, sa ma sarute, sa-mi spuna cuvinte frumoase, vreau .... dar nimeni nu ma iubeste. Sunt ploaie.

Fantana e plina cu apa curata si imprastie o umbra racoroasa, firele de iarba sunt pline de lacrimi de roua, fluturi mari si albi isi inmoaie tentaculele si apoi zvacnesc sus spre marele albastru, soarele mangaie fluturii si se oglindeste in ochii lipiti pe aripile lor. Incerc sa umplu sticla cu apa, ecoul apei dinauntru sticlei galgaie adormit. Moleseala caldurii ma cuprinde si pe mine, caut un loc la umbra in iarba verde, rup un fir de mohor si ma intind cu ochii mijiti spre azuriul marelui albastru.....
 
capsunica;207545 said:
‘’’’’’’’Memorii. Offline.’’’’
{din ciclul de poezii siropoase si nostalgice inspirate de oamenii de pe md.net}
Eu stateam intre arina shi cornelcik. Arina avea unghii lungi! {O slabiciune de-a mea-unghiile lungi, care ma face sa tintesc, uneori agresiv spre persoana care le are}. Ma beleam intruna la unghiile ei shi ma intrebam… oare ce mananca fata asta?! Cred ca era vorba de… o invidie calorioasa… sau nu shtiu! Cornelcik mi s-a parut o dulceata care voia o data sa discute cu ala care avea par sexy, dar care nu prea avea norocul. Pacat ca nu mai apare pe aici.
Numai eu shtiu cat de tare voiam sa ies nabii de-acolo shi-mi parea foarte rau ca eu am insistat, shi nu gr8dude sa venim la off. Curiozitatea te-mpunge cateodata.
Gr8dude era undeva intr-un colt, asaltat de un baiat, care efectiv I se baga in suflet! Imi parea rau pentru el. Stiam ca vroia sa-I cunoasca shi pe ceilalti useri. Mda…
Era si animaluts. Felul lui tacut si ganditor de-a fi ma pune pe… ganduri cateodata! Are ceva care ma face sa devin curioasa. Poate e vorba de fumul care-I iese usor, usor si lin din gura cand fumeaza… sau poate de zambetul ala care-I iese de parca ar fi facut cine shtie ce lucru pervers…
Eu… eu… fumam aiurea, doar ca sa gasesc o stare de confort in fumul ala, shi ma uitam {in momentele in care nu trebuia sa zambesc dar trebuia sa pastrez o fatza cat de cat inteligenta}
Click to expand...

:)...scumpa capsunica...iata k o dat in mine doru` si m`o taiat cu toporu`..shi..acu recent investigand superficial forumul..am dat de bucatzica asta de memorialistica :D...tare faina..shi monoloagele precedente la fel...Capsunica alias Murakami sau cum acolo? :D =)
substratu` exista :*..
m`o incantat faza cu mine..sa recunosc :)...cre` k ea m`o shi impulsionat sa raspund..k de altfel..admiram din umbra operele tale si spamu de la offtopic
in 2 cuvinte(sorry pt span daq ceva) good job my dear!!!
 
mutlumesc, cornelcik, pentru aprecieri... ma bucur ca pot crea stari de bine si... mmm... ma simt bine! mersi ink o data... dulce din partea ta.
 
Un fel de prolog: aaa... textul de jos poate fi neplacut dar si placut in anumite pasaje... e un fel de experiment "literar"... aaa... pofta buna!


E ca shi atunci cand sta la statia de la troleibuz si se gandeste: “Blea! Amush ma urc si iar o sa fie plin.” Cand vrea sa mearga cu ‘rutiera’… dar se razgandeste imediat. Doi lei prind bine atunci cand va dori sa-si ia un pachet scump de tigari. “Tigarile scumpe aduc respectul de sine/gandul ca-mi pot schimba viata,/ca o pot face complicata”(*) Stie ca vor fi exact 11 statii pe de rost invatate pina acasa. Ar vrea ca troleibuzul sa-si schimbe traseul, sa o duca in Africa sau Brazilia. Sa apara tzitze goale in fata ei, iar lumea sa fie simpla si frumoasa. Sta la statie, ingana o piesa veche, se uita-n jur si c-un fel de paranoia: “M-a auzit cineva?”

Ajunge acasa si e ca si cand… Porneste radioul si e piesa aia tare concenaia, “Bleeding love”, care a stiut ca o se va auzi, dar care: “Da’ poate va fi alta…” Nu schimba frecventa, isi spune ca e tare, ca na! Incepe sa se gandeasca la viata si-si da seama ca “nu mai poate fi nimic intre noi/sunt doar iluzii”, “iluzie ar fi sa spui ca a fost ceva intre noi”. Scutura capul. Nu-si da seama ce se intampla. Face patul. Noapte buna.

Si e ca si atunci cand… Fuma iarba in Durlesti cu 2 studente la Medicina. Ochii i-au devenit deodata forte opaci si totusi foarte stralucitori. Cand mishcarile erau pline, line… iar podeua foarte moale atunci cand radea in hohote pe ea. Avea impresia ca priveste un film straniu, ca nu-l intelege. Fetele o intreabau ceva si ea in permanenta spunea: ”Ok. Ok. Ok. Ok.” Nimic nu conteaza, tot asha cum nu conta faptul ca nu tinea minte ce vorbea cu 30 s inainte. Cand ii era frica… stia ca efectul mult nu dureaza. Si parca, “mai ramai, inca o ora, inca o ora, te rooog…” Corpul ii era ushor iar mishcarile foarte lungi… De parca…. ‘Sssssss’, cand tragea fumul in piept si ‘haaaaaa’, cand expira.

Si e ca si atunci cand dansa in fata blocului de Litere cu castile lui Alex in urechi. Hose e-n preajma, se apropie. Observa ca Hose seamana cu Kurt Cobain si danseaza mai tare. Fuck! Ce fain! Ce rupe! De parca e foarte frumos dar foarte “nu asha trebuie sa fie.”

Facea un pic sex odata, cu Mihai. Se presupunea ca stie cum ii cheama pe parintii lui, ca sunt impreuna de mult timp. Ca e chestia aia cu suflete pereche, dragoste, idealizare. Si parca s-a simtit bine. A tipat cateva ori…Orgasm, extaz si toate cacaturile alea ieftine din revistele de modelare sexuala. Si e ca si atunci cand au coborat de la etajul 2 si prietenii le-ar fi spus: “Mai! Da’ ce iepuri mai sunteti! Aveam impresia ca o sa cada tavanul!” A zambit ca situatia se cerea amuzanta. Ar fi vrut sa le spuna: “Sa stiti voi cum linge… Sa stii tu, Veronica… El linge asha de bine! Asa de mult!! Am ajuns o data cu capul pe podea, cu picioarele desfacute pe pat. Jur ca nu stiu cum am ajuns in postura asta. Mmmm… Si a fost asha de fain sa-I vad capul intre picioarele mele. Si el fora, si el fora dar foarte adanc si foarte ‘asha cum trebuie’. Tremuram toata si el ma tinea strans si….” Dar avea sa sune straniu. Vero stie ca ea nu moare dupa sexul oral, si ca mai mult de atat evita aproape intotdeauna limba in vaginul ei.
Dupa ce si-a luat ramas bun de la Mihai, s-a dus la cel mai apropiat chiosc sa-si cumpere o cartela cu un numar nou. ”N-are rost sa fiu linsa bine de unu’ care o baga aiurea.” Chiar daca n-o baga aiurea, ci cu multa dragoste. Majoritatea barbatilor care iubesc sunt slabi si devin proshti.

E exact ca atunci si ca acum, cand Sergiu parca intentionat, n-ar fi spus ca fetele sunt pizde. Ci doar, ca data viitoare o va trinti de perete si-o va penetra nemilos.
Ea nu vrea stie ca tatal ei o inshala pe maica’sa cu o secretara imputita. Tot asha cum nu vrea ca ecranul sa fie rigid si impenetrabil cand Iaroslav ii trimite cateva pupuri in plus si rade. Ecranul e tare, e ‘nu se poate’. Si mai ales prin web-cam, prin casti. Nu poate sa atinga, sa imbratiseze. Din nou, e acea relatie falsa dintre useri. Nu pina la capat… Umple un gol dar il face mai mare. E dorul ala care… care in pizda ma’sii doare cand tapeaza rudelor sau prietenilor care se afla ilegal sau nu, foarte departe de ea.

Dar ea e tare. Se tine. Ea poate fi alaturi de oricine, oricand. Este intelegatoare cu cei care tac cand ea asteapta un raspuns. Cand ei amana si pleaca. Ea poate sa creada tot ce spune unul. Si nu pentru ca ar fi naiva. Ci pentru ca… i-ar fi fost incomod ca respectivul sa se simta prost pentru ca e deconspirat. Ii sta bine in postura asta… Are ochi albastri care se mira. Nari care se umfla. Buze maronii care tremura. Feminina… ce sa mai… Infantila de fiecare data cad…”par calma. Multumesc. Aaaa…. Nu sunt curva si sunt buna la suflet. Vrei sa fii prieten cu mine? Ma pricep in jocurile strategice si-o sa te tin mereu de mana. Vrei? Vrei? Zi ca da! Hai zi ca da, minca-ti-ash! Niciodata n-o sa te las singur, chiar daca voi simti ca printre degete imi scapi. Asha... cu toata caldura de care dispui. Fii aproape. Baga un cutit. Tot asha cum iti bagi penisul in palma dreapta si masturbezi. Fa-ma calda. Sunt toooooaaaaaata a ta. Fii aproape.”

*- ruxandra novac
 
fulcanelli;208513 said:
capsunicai --- « la pulsion, c'est en effet la profonde aspiration de l'être vers ses fins naturelles. »
Click to expand...

aaa... fulcanelli?... ma gandeam eu asha ca ar fi dragut sa stiu si traducerea... :) nu stiu franceza. dak poti...

Basarabihno! multumesc. eu amu' asha ma rushinez... hi...

si ink ceva... eu voiam sa stiu ce a placut, ce nu a placut... ce-o fo' bine, ce nu. as vrea ca toti aia care au citit sa zica ceva, dak nu-i mare deranjul. eu doar invatz...
 
super, capsunic :) hai ca ma inscriu in fan club :))
sunt infime chestiile care nu mi-au placut.. si tin de cvinte, nu de idei ( amintesc de asta din cauza postului tau de mai sus :p) , uite care sunt: "minca-ti-ash", "Si el fora".
e fain c scrii tu.. de fiecare data .acum mi-a placut in special fraza asta :"Niciodata n-o sa te las singur, chiar daca voi simti ca printre degete imi scapi."
tzuc:* si fii inspirata in continuare :)
 
Eram in 513. Te faceai ironic si important, eu o faceam pe beata si ushor-abordabila: „Vai! Am baut atit de putin si am ametit!”. Daca ma vreau atinsa, metoda e verificata. Dupa ce ne sculam de la masa, tipul numaidecat ma apuca de mina „ca sa nu cad”, „ah! sh-inca pantofii-cui!”
Daca avea sa fii timpit, dar tu niciodata nu esti (si mie rar imi plac timpitii), avea sa ma dau cu capul de pereti sa vezi cit de serios e vinul din capul meu ca sa ma tii strins de mina. Dar ti-ai intins bratul – n-am mai riscat sa fac comotie intentionat. De aia, probabil imi plac tipii destepti. Ca sunt destepti. Te tineam strins. Trebuia sa spun ceva. Aveam vorbe clar elaborate in creier. Chestii de templates pe care le avem in telefoane. Dar. Erai frumos. Atit de frumos! Ca primavara care abia incepuse si ca ploile din baltoace.
{Ti-am zis vreodata ca am vrut sa-ti spun atunci} Mai tirziu mergeam rigid si colorat ca lebedele de pe lac. Exact cum ma invatase una. Vorbeam serios si nu mai rideam la glumele pe care oricum niciodata nu le-am inteles. Nu stiu. Poate sunt proasta. Ma priveai suspect. Uitasem ca sunt „f. beata”. M-am rupt in paranoia, credeam ca m-ai prins. Chiar n-as fi vrut sa crezi ca m-am propus. Dar... Dar... m-am scos impiedicandu-ma in tine. Stii cit de fain mi-a fost sa ma impiedic in tine? Toata noaptea aveam in somn picioarele si pantofii tai. Puteam sa si le dedic sonete. Chiar n-am vrut sa-ti gauresc glezna cu tocul de la pantof! Te durea ca naiba dar erai barbat.
Ne-am asezat pe-o banca. Piciorutul mamei tale de picior dragut ce ai tu! {De-ai sti cat de des dupa asta voiam sa te calc} Era umed si miros de oboseala-n aer, dar eu ti-am dat cartea lui Daniel David, „Psihologie clinica si psihoterapie” pe care sa-ti asezi fundul (apropo, ai un fund superb) ca sa nu faci prostatita. Erai mai fain ca Eminem si Eminescu cind avem 15 ani. La cite fantezii aveam cu ei, tu nici macar aproape nu dadeai. Dar erai fain. Poate paltonul. Parul? Ochii aia de import?
M-ai intrebat ce mai nou pe la uni. Ti-am zis ca am dat testul de inteligenta. Imediat mi-ai zis sa nu ma intristez, ca testul oricum nu e veridic. Presupuneai deja ca am obtinut 20 de puncte. Radeam. Erai atit de superb! Imi venea sa-ti fac sex oral exact in parcul ala de Stefan cel Mare.
(Nu ma vei intreba niciodata daca) Povesteai despre cit si care. Stii cit de superb poate sa sune vocea ta cind afara e plouat? Pun pariu ca era incintator si mare ce spuneai. Dar... erai frumos. Cu tine, chiar nu incercam sa-mi explic gesturile si mimica ta. Poate fi atit de fain. {Iti intra-n singe la un moment dat sa clasifici oamenii pe baza a ce vezi, hainele, vocea, comportamentul, felul in care maninca, danseaza, fac sex, tapeaza, fotografiaza, poarta ochelarii, sorteaza culorile, etc. Violetul inseamna ca e gay. Picioarele incrucisate. Privirea jos. Din prima imi dau seama de care maniac esti. Sociabil. Criminal. Nu e chiar greu. Temperamentul. Toate chestiile pe care mi le baga in git la uni. Cum sa evit blocajele in comunicare, sunt totusi viitor consilier, ce pisicii mei?! Tre’ sa fiu asertiva. Acum empatica. Te doare undeva? S-o dau pe Rogers. O problema grava? Sa fac psihanaliza sau cognitiva? Asociatii libere. Inchide ochii si zi ce vrei. Te ajut. Eu doar sunt. Cearcane sub ochi, raceli? Reactie somatica - te simti singur si-ti fie frica.}
Intelegi cit de fain ai fost? Citeodata poate fi atit de extraordinar sa nu te gindesti ca “Acum priveste in jos inseamna ca… Oare chiar se simte bine? Nu… acum ma minte. Mainele lui. De ce a zambit acum? Straniu. Nu trebuia sa zambeasca. Poate nu inteleg ceva. O fi vreun mecanism de aparare? Hm… Tonalitatea vocii s-a ridicat. Se simte atacat deci. Sa fiu mai moale.”... Ma simti?

Dar tu. Tu pleci. Ma iei asha ca amintire stind jos pe podea. Cu fatza aplecata, indreptindu-mi cu mainile bretelele de la sutienul pe care oricum nu-l port. Imi acopar timid sanii , ca o fetita cuminte: „Tati, mai stai!”. Te rog, nu pleca. Nu pleca, ca daca pleci o sa te sinucizi. Nevroze, tulburari de atentie, anxietate, astenie, stari depresive. Pe fundalul somatic o sa ti se dezvolte miopia, o sa-ti scada glicemia. Probleme cu motricitatea. Excesul de sport cu siguranta o sa te aduca la probleme cu oasele. Fii atent la coloana. Foarte probabil sa ai la inceput, un pic bronsita. Oricum, pina la urma te sinucizi. Daca nu, gastrita o sa te duca la ulcer. Sau probleme cardiace. Bah! Bah! Mori.
Dar tu esti tare. Eu ma leg de tine ca o dependenta. Dar tu esti tare. Imi plac barbatii tari. Sunt vulnerabli ca niste bebelusi intr-un spatiu contaminat. Dar impresia cit face... Puterea cu care inchid o usa. Cu care ma tin de mina. Aroganta asta. Duiosia. Finetea cu care ma privesc in ochi cind isi iau ramas bun. Femeile, curve, mincinoase sau cum vrei tu... ele nu pleaca. Poti sa nu le vezi 20 ani. Ele ramin. Asteapta 20 de ani ca sa se razbune, dar ele nu pleaca. Citeodata, femeile sunt minunate.
E natural sa zic acum. Ar fi absurd sa nu zic: eu pt tine as fi citit mai mult, as fi lasat fumatul, blabla-lala. As indrepta toate chestiile pe care ratata din mine le rateaza. Dar tu esti tare. Tu pleci. In caz ca nu te sinucizi, te anunt de pe-acum, ca in putini ani, ma marit. C-un islandez de vreo 45 de ani {complexul Oedip in mine, etc, concluzia- barbatii in virsta ma excita la nebunie}. Lucrurile mici de genul tau chiar nu conteaza asha de mult. Exagerez si eu ca sunt femeie. Pe tine - oricum te uit. {sa nu crezi ce spun acum} Unde pleci? Unde pleci? In amintirea ta, o sa ma leg de-o salcie si-o sa tip: ”Near, far, wherever you are, i believe that...”

Parintii mei, de fiecare data cind plec sa dau analize imi zic: „Nani, fii barbat!” Chipurile, un barbat nu ar lesina cind vad singe. Prostii. Tu tot lesini. Suntem suflete-pereche!
Chiar asha? Chiar poti tu? Eu mica si frumoasa... Nu pleca. Te rog? Ramii. (Sa nu crezi ce spun) Ca daca pleci... Ca daca pleci, nu ma vei mai privi niciodata ca atunci cind. Prostii. Mi se rupe ca sunt asha de feminina. Imi pierd vocea (vezi- nervozitate). Tre’ sa fiu barbat. SUNT TARE! Eu nu lesin. Sunt puternica.
Pare rau. Aaa... Doar stii ca o sa ne uitam fain reciproc. Implor ca sunt sub influenta. Aaa... Dar daca o sa trec peste fobiile mele si-o sa te privesc mincand? N-o sa ma enervez. Promit. O sa dormim pe-un pat si-o sa te cuprind cu de-a sila asa cum iti place tie. O sa invat sa trec peste, si voi suporta atingerile atunci cand voi adormi. O sa fie perfect. N-o sa mi apara ginduri de cum sa te ucid ca sa nu aud cum respiri. Promit.
Atunci in parc. Stateam moi si uzi. Ai zis ca nu par normala. Ca sunt genul de femeie care sperie. Mi-ai mai spus ca par *** prin vulnerabilitatea pe care o las sa se vada. Ca sunt foarte nesigura. Spuneai ca buzele imi tremura intr-un fel specific cind sunt timida.
Nu pleca. Am nevoie de tine.

(- You won’t forget me, right?
- I won’t forget you. How could i?) Am raspuns sincer. Prima luna nu te uit oricum. Desigur ca nu. Nu. N-o sa-mi fie dor. Cand o sa trec prin down-town (hi, Chisinau) – n-o sa-mi amintesc de garsoniera de pe str. Eminescu si codul 136. Niciodata. Fugi! Fugi la Fuji!
(- I’ll be back, you know?...
- Of course you’ll be back! I know.) Pe bune. N-o sa-mi amintesc. Exact. Si tu o sa revii. In fiecare seara o sa-mi repet „vei reveni, vei reveni” pina cind o sa incetam sa ne mai raspundem la email. „Eu nu-s giulia robertz, tu nu esti riceard ghir”.
(- That fellowship doesn’t... I could stay.
- Don’t be a fool. You must go.) Ma crezi in cele mai nepotrivite situatii. Ramii! Nu pot sa-ti spun asta pe viu... dar tu... Tu! Ramai!
„I am absolutely sure that this is for your best and...” Eu sunt foarte sure. Aha. Exact. Sa faci cariera, iubire! Sa avem copii. 11. O echipa de fotbal, remember? Ramii.
N-o sa pling cind o sa revad „Lost in translation”. Nu. Si nici cind altii o sa-mi spuna ca-s „very weird”. N-ai fost tu primul care mi-a spus asta. Na! Si cind la etnopsihologie, profa o sa ceara sa caracterizez o etnie. Ghici, ce? Eu n-o voi alege pe aia japoneza! Si chiar daca o sa o aleg... i... i... won’t miss you at all!

Stateam deasupra. Miroseam a clor. Sa vin dupa o ora de sfoara sub jet si sa fac miscarile alea cu penisul in mine... nu e tocmai usor! Gimnastica in bazin rupe. Mi-am zis ca: „Ori mimez orgasmul. Ori mor!” Nu inteleg ce m-a ‚impins’ (sau cine) sa stau deasupra. Nu-mi place, chiar daca faza cu controlul, blabla. Uu. Prefer pe la spate. Ok. Nu prefer. Ador. Deci, gemeam eu asha fain-frumos (ce tare e ca n-o sa-ti spun asta niciodata) si... A fost divin cind ai zis sa nu tin in mine, sa tip („Scream it. Just scream it!”) Si doar pt ca ai insistat tu... Doar pt tine... Gee...(de obicei nu sunt orgasmomitomana dar), am tipat eu taaare pina cind m-am dat jos linga tine si-am exclamat: „Oh... You’re so fucking hot!” Aici nu minteam, chiar era f. placut. Muschii ma lasasera. Era... „prima noastra noapte de dragoste”.
Pur si simplu ramai. N-o sa-mi amintesc de tine dimineata. Nu. Nici sushi-ul ala perfid n-o sa-l maninc. Mi-ai dedicat „Zece” odata. Te-am certat ca voiam Michael Jackson. Dar erai superb. Vocea ta. Si mi-ai spus ca o sa gasesti cd-urile cu clipurile lui M.J. Poate fi ceva mai tare?!

Dar mie! Asculta! N-o sa-mi fie dor. Delooooc! Auzi? Deloc! 513? Fuck it! Yokohama? Fuck it! Ciresii? Fuck it all, babe.
Nu pleca. (Inca am nevoie de tine) Nu-mi va fi dor. Si tu o sa te sinucizi. La voi, acolo... se intimpla des.
Nu stiu cum sa zic. Sa zic ca te ador, ca... Multumesc pentru tot.
 
sunt sau exist

Imi tot inchipui acel lan de floarea soarelui, eu sunt in mijlocul galbenului lui, mangai petalele ce inghimpa putin cu simtiti spinisori, cerul e atat de albastru ca ochii imi obosesc, iar soarele atrage dupa sine toate florile din lan. Ma pornesc cu mainile desfacute, florile imi ajung doar pana la piept. Imi tot inchipui acea imagine de ansamblu cu un om in mijlocul unui lan de floarea soarelui care se roteste cu mainile intise in parti, si care are ochii mijiti de atata lumina.

Ma trezesc iar cu gandurile puse vraf peste fumul de tigara agatat prin toata camera ca o panza, imi aprind iar acea tigara care intotdeauna este pe jumatate fumata, muzica lui Bregovic rabufneste pe fundal ca o perdea ce acopera zgomotele de afara. Urmaresc firele de praf ce se rotesc intr-o destinatie haotica pana dispar din raza de soare cazuta pe parchet, suflu fumul de tigara incet spre ele pentru a le mai schimba directia si a le mai adauga un pic de invigorare ca sa nu se depuna pe paharul meu jumatate gol cu urme de ruj, mi se face lehamite de atata lene, sunt asa de anemica ca nu pot ridica nici mana pentru a duce tigara la gura.

Vreau sa ies afara la aer... imi insfac din mers camera de fotografiat, de fapt sunt o fata ingrijita cand mi-e bine, toti cand ma cunosc raman cu impresia ca sunt o adolescenta bine crescuta, stiu totusi ca putin le pasa si ca nimeni nu da doi bani pe ce as putea fi eu, eu ce sunt?

E atat de bine afara, trebuie sa ies cat mai des, sa-mi aduc aminte tot timpul sa pretuiesc fiecare clipa, ca tot uit. Trotuarul este presarat cu mici crapaturi si are nuante de primavara, adica floricele strivite cazute din buchete. Mie nu-mi daruie nimeni flori primavara, de fapt nu-mi da nimeni nici intr-un anotimp, cineva mi-a spus ca sunt o tanara care se complace in tristete, si care sufera din toate, si bineinteles ca nu are dreptate, apropii obiectivul camerei de un ghiocel cu capul alb strivit de o urma, are o urma de melancolie ca n-a sfrasit in vreun paharut de plastic. Am sa-mi cumpar un buchetel de flori ca sa moara toate colegele mele de invidie, unul mai frumos.



Intra si nu se uita niciodata la mine se duce direct in camera ei, iese doar in chiloti si ma tot intreaba daca mi-am ales un scop in viata, de parca m-ar intreba ce mai fac. Intotdeauna este grabita si imi ia din tigarile mele, are vopsea pe incheieturile degetelor, imi place cum picteaza si nu vrea sa inteleaga nimic din ce-i spun eu, atat despre ea. Isi aprinde o tigara, semn ca astazi nu pleaca nicaieri, zambeste pierdut, are lacrimi in ochi, insa ma prefac ca nu am vazut pentru ca nu stiu ce sa-i spun, muzica lui Bregovic apasa si mai mult claritatea razei care invarte particolele de praf hoatic, observa buchetelul si zambeste putin, eu intorc repede capul spre fereastra ca sa nu trebuiasca sa-i raspund, desi ea stie ca nimeni nu-mi daruie flori.



Gandacelul mi se urca pe degetul aratator, indoi degetul in palma cand incearca sa desfaca aripile, si nu-l las sa-si ia zborul, simt cum totul in jurul meu se misca, toate ganganiile care fosnesc prin iarba, stau intinsa cu mainile si picioarele desfacute in cele patru zari. Ajung la sfarsitul cartii si inchid cartea, inchid si ochii, ma simt atat de neputincoasa, am aproape 20 de ani si ce am facut eu pana acum, ce scop am eu in viata? am trait atat si as vrea s-o iau de la capat, n-am avut o adolescenta frumoasa, poate din cauza ca n-am avut prieten, pe cineva care sa ma iubeasca, din cauza asta parca ma simt limitata in a face ceva. ce am facut eu pana acum? nimic. tot visez ca de la anu’ totul o sa fie altfel, cand ajung si in acel an plang ca nu am putu realiza ce mi-am propus, visez mult, si in toate visele sunt in centrul atentiei tuturor, toti baietii se uita doar la mine, iar eu nu le acord nici privire, sunt o inabordabila. Apoi ma trezesc indiferenta si ma gandesc cu ciuda ca sunt o lenesa, macar de m-as apuca sa fac ceva, sa scriu ceva frumos, original care sa tina in timp, insa stiu ca e foarte greu ca nu sunt formata ca scriitoare, ca n-am trait , ca n-am citit atat de mult incat sa stiu cum se poate scrie, sa scriu ceva care va fi nou si revolutionar, si iarasi imi dau seama ca marii scriitori au avut un motiv, un eveniment la baza, o mare iubire, o mare deceptie, o durere, suferinta prin care au trecut mii si mii de motive care acum mie nu-mi trec nici prin cap.



Hm, totul nu e decat un mare rahat si eu ii mai si ridic importanta, nimeni nu poate sa-mi impuna sa merg pe un oarecare drum, ci poate doar sa-mi arate cu degetul directia, eu singura imi voi alege calea. Ma simt singura, vreau cineva sa ma sarute, sa-mi mangaie parul, sa-mi zica cat sunt de frumoasa, si sa nu-mi spuna vorbe goale, sa nu incerce sa-mi arate calea cea dreapta, sa nu incerce nimic, sa stam intinsi in lanul de floarea soarelui si doar muzica lui Bregovic sa se auda in fundal. Scopul meu in viata este sa fiu admirata de toti, dar inca nu mi-am dat seama ce va fi de admirat la mine, sau ce calitati admirabile mi se vor descoperi, da.

Incerc sa-i scot mucul de tigara dintre degetele-i adormite de atata lumina, ma lungesc alaturi si incerc sa-mi pun mana ei sub cap. As adormi, insa ochii si mintea imi lustruiesc gandurile, primii le dau siguranta si infinitate, ultima le da patrunderea vie care nu-i lasa in pasivitatea impaienjenita a viselor. Simt ca ma cuprinde un fel de nostalgie pentru trecutul meu nenorocos, parca acum sunt alta, sunt nou nascuta, sunt tabula rasa, n-am nimic pe creier.

Imi simt mainile inghetate, le las asa pana incep sa ma doara buricele degetelor pana rozul unghiilor pare straveziu, apoi ma duc la chiuveta si dau drumul apei fierbinti peste ele, apa le cuprinde usurel iar din primul impact ca si cum nu apartin corpului meu degetele nu reactioneaza la fierbinteala, apoi ca o sageata senzorii durerii imi razbat in tampla si-mi dau de veste ca degetele nu mai pot rabda. Senzatia de a pune intotdeauna un deget rece pe burta calda, sau pe o parte calda a corpului imi da fiori placuti si-mi face placere sa constat ca sunt o persoana vie, sanatoasa care are reflexele nealterate, ba chiar date la maximum, cu aceasta mandrie incep sa-mi fumez ultima tigara din pachet. Fumul imi inteapa in traseul lui plamanii, imi ia forma pe dinauntru si incearca sa ma distruga, zambesc cand ma gandesc ca nu poate ... inca.



De ce o iubire ma macina in asa fel, urasc cand nu mi se zice ceva despre iubire atunci cand ea exista, dar incep sa cred ca totusi cand iubirea e in joc oamenii devin mai seriosi si se tem foarte mult sa pronunte, sa scoata la iveala sentimentul de teama sa nu fie raniti. Gandacelul acela care mi se urca pe deget si isi desfacea aripile doar cand era in varful degetului ma face sa ma gandesc ca totusi poti vorbi oarecum increzator despre dragoste doar atunci cand stii sigur ca vei „trage la tinta”, cand esti sigur ca ai feed backul pe care-l astepti. De fapt eu inca nu sunt gandacel, eu nu stiu daca am de la cine sa astept acel feed back care sper ma va salva.

Imi place sa calc pe covorul moale dansand si cu fata grava dupa Talijanska ca si cum ceea ce monologul cantaretului descrie imi infatiseaza anume starea mea, vreau doar sa dansez acum, sa fiu singura pe lume.



Plec departe. Ma tem de moarte...

Nu de moarte trebuie sa ma tem acum, ce legatura are asta cu moartea. Ma intind si-mi fac camasa cocolos pe post de perna, ca sa pot privi mai bine lungul raului, as opri ca Faust clipa asta, o fotografiez in minte pentru timpurile care va sa vie. Dunarea curge linistita oglindind in lungul ei azuriul cerului, iar vreau sa arunc dragostea mea in ea. Ce tot imi bat eu capul, ce parca as muri de foame, sau as muri impuscat de glontul nu stiu carui inamic, nimeni nici de gand nu are sa ma impuste, eu am sa traiesc pana la adanci batraneti si voi avea o nostalgie pentru tine pentru ca m-ai parasit atunci sau acum, nu conteaza....Un fluture mare in rotocoale ma curteaza, cred ca ii pare ca sunt buna de aeoroport, dintr-o data-mi simt lacrimile ca inunda obrazul, plang, nu stiu ce m-a apucat, plang tare, nimeni nu ma vede si nimeni nu ma aude, plang cu hohote. Plang cum n-am mai plans de mica, of, doamne, aveam nevoie sa ma descarc, scancesc si apoi imi reprosez ca plang ca proasta.
 
Re:clama

Era deja ora trei dimineata, de la atata bautura viata imi parea cand frumoasa cand data dracului, toti devenisera dintr-o data mai lenti, iar DJ-ul nostru baga mai des blues-uri, semn ca deja trebuie sa-ti alegi perechea pentru sfarsitul petrecerii.
Venise langa mine si cand am incercat sa duc paharul la gura mi l-a smuls din mana a baut putin din el si l-a lasat pe masa. Apoi dansand lasciv ma ademeni spre ea, formele ei ma faceau sa ma cutremur in interiorul meu, iar dansul ei parea rupt de realitate, mi-o inchipuiam ca pe o spirala, ca pe o flacara care se ridica si cobora dintr-un foc. M-am ridicat pentru ai raspunde la chemari.
Mi-am petrecut dreapta dupa mijlocul ei, sa simta ca o strange cineva real si puternic in dorinta lui, apoi cu cealalta i-am aranjat suvitele rebele, insa ea si-a fluturat capul in semn de protest, iar suvitele au revenit iar la forma lor. Era ca un demon cu trasaturi angelice, ma asteptam sa-si desfaca aripile si sa zboare de langa mine. Am sarutat-o incet pe ureche, intsant s-a lipit de mine, simtind-o cum ma impunge cu sfarcurile. Eram aerieni, toata oboseala pe care credeam ca o am imi disparu, si dansul nostru in loc sa devina din ce in ce mai lent ne avanta in rotiri si zvacniri de flamenco.
Deodata o vad ca se desprinde de mine parca rusinata, eu stateam cu mainile intinse, insa ea speriata privea spre ceva fix in spatele meu, apoi altcineva a luat-o la dans in pasii de flamenco si a sarutat-o pe gura apasat, ea neimpotrivindu-se. Lumea mea se prabusi, cutremurul de 10 grade pe scara Richter cred ca m-ar fi lasat rece, insa asta m-a omorat. Stateam singur printre perechile ce se roteau in jurul meu ca in jurul axei lumii, eram nefericit, iar cel care mi-a furat aleasa, mi-a zambit si mi-a facut cu ochiul. Brusc trezit m-am intors la locul meu, cu vechiul pahar in mana. Aproape o ora am stat cu capul plecat privind bulele si micile furtuni pe care le faceam in paharul de whiskey cu energizant, petrecerea s-a spart si gazda ne arata unde puteam sa dormim fiecare.
Ei doi s-au tolanit printre celelalte trupuri ce zaceau intinse prin toata camera in pozitii cat de cat odihnitoare, m-am intins si eu pe spate insa nu puteam adormi, ochii mintii scrutau intunericul fixand pe retina lor intunecata chipul luminos al ei. Voiam sa ma razbun pt ca ma simteam mic, pt ca intotdeauna cineva imi fura dorinta de care sunt la un pas de indeplinire. Il vad apoi ca se scoala si se indreapta spre WC, il inteleg bause cam mult. Incerc sa adorm dar de fiecare data cand aproape reusesc, ma trezeste zgomotul usii de la WC, iarasi el.
De oarece nu pot adormi, ma uit cu ochii dati pe spate afara, varfurile plopilor susotesc ceva despre mine, strang patura cu mainile, as vrea sa plang, dar cum eu nu pot sa plang dau de o cutiuta mica, cazuta probabil de pe noptiera.
Incet ma proptesc in fund sprijinit de perete, ma uit in jur speriat, ca un pirat ce a gasit o comoara si nu vrea sa o imparta la nimeni, dar toti dorm ca morti, unii cu ochii deschisi sau gurile deschise, si deschid cutiuta-sipetel. Surpriza aici nu gasesc decat niste ace de siguranta, bobine de ata de diferite culori, nasturi si un cercel.
Eu sunt o persoana rea spre foarte rea, cinica, invidioasa si plina de refulari, doar ca nu arat asta la nimeni, imi place sa ma razbun daca cineva ma calca pe coada, chiar daca atunci zambesc a eee nu-i nimic, si coc planuri in mintea mea de nebun psihopat prin care sa injosesc mandria oricui.
M-am furisat incet spre el, verificand daca doarme, dormea tun, apoi cu 2 ace de siguranta fara sa ma simta i-am fixat bine prohabul, i-am pus centura de castitate fara cheie, de cateva ori m-am intepat, dar de frica sa nu-l trezesc am strans din dinti. Apoi mai incet m-am furisat in bucatarie, de la chiuveta am insfacat lichidul de spalarea vaselor, l-am cantarit in mana, era mai mult de jumatate, apoi zambind furisat, am deschis cu atentia usa WC-ului si am turnat tot continutul in vasul de toaleta.
M-am intins langa usa WC-ului pt ca sa nu se scoale altcineva, chiar daca farsa era o farsa buna facuta oricui, dar d-zeu cum s-ar zice exista si l-a sculat iarasi pe el, priveam printer gene, cand a pasit peste mine, si dupa ce a intrat, eu cu o miscare felina am pus incuietoarea, mirandu-ma ca exista incuietoare si pe afara.
Apoi cu gura din ce in ce mai spre urechi asteptam deznodamantul, facand si un pic de zgomot pt ai trezi pe ceilalti, care si incepusera sa dea semne de deranjare dupa ce auzeau zgomotele suspecte si infundate care razbateau din WC, asta presupun ca a fost un cot in usa, asta o cazatura, lumea incepuse sa protesteze...mai incet mah tu ala din baie apoi dupa o serie de injuraturi, cand mi-am dat seama ca s-a eliberat si a reusit sa-si duca treaba pana la capat am auzit sunetul pt el macabru al apei trase.
Timp de aproximativ, presupun ca un minut, a tipat ca din gura de sarpe, de oarece usa era inchisa pe dinafara izbea cu pumnii si mai tarziu cu picioarele in usa WC-ului, toata lumea din camera se trezisera si cineva s-a sculat si a deschis usa.
Inchipuieti ca dupa o noapte de chef, dimineata toata lumea nu ar avea fata mohorata si obosita cu gura punga si insetata dupa nenumaratele cock-tail-uri si alte bauturi, ci cu gura pana la urechi, in hohote de ras care au tinut aproape 20 min, cu mainile tinandu-se de burta.
Cand s-a deschis usa, s-a revarsat in camera un tsunami de spuma alba, tot WC-ul pana aproape sus era plind de aceasta binecuvantata spuma, el semana cu un yeti speriat cu un crac de pantalon ud, semn ca nu reusise chiar la timp sa desfaca acele doua ace de siguranta, de atunci stiu ca chiar si cu o picatura de fairy poti spala o chiuveta intreaga.
 
24 iulie, 02:45am

M-am hotarit. Eu vreau definitiv acasa. Abia astept sa ajung in aeroportul din Chishinau, sa-l vad pe tataaa!!! Ah! Doamne! Nu pot sa cred ca pot trai fara el. Mamica. Adi. Aliona. Vic’.
Ultimile 2 saptamini in Chisinau le petreceam cu Vic’ in Bierplatz, privind meciurile alea de fotbal. Evident, nu pricepeam nimic decit ceea de tati, Adi si Tom ne invatasera. Eram fetele care, asha, privesc o bere la un pahar de fund frumos. Pina cind, la un moment dat… am dat-o pe val si eram efectiv obsedate de fotbal!!! Ok. De fotbalul din Bierplatz. Nu erau barbati in preajma pe care sa-I cunoastem si nu trebuia sa ascultam: “Idiotule! Cum ai putut rata?! Doamneeee….” Dupa care sa aiba toata seara nervi. In schimb, puteam tzipa si analiza linistit care din mmm... dragutii si talentatii de fotbalisti are fundul mai dragutz. Amuzant era cind nu stiam poarta cui e si hop cineva a dat un gol, si hop noi tipam de bucurie, ca dupa aia sa aflam ca nu e echipa la care tinem. Asha-I de fain sa fii citeodata fata. Iar pariurile erau grozave. Aproape de fiecare data….!!! Pe bune! Eu si Vic’ prevedeam corect scorul! Pina cind am decis sa si participam. Pentru asta trebuia sa cumparam o anumita marca de bere si sa scriem scorul pe o foita. Ce crezi? Cind Spania a dat al 2-lea gol in ultimele minute… sala o fi crezut ca suntem cele mai tari microbiste-nebune din lume. Nu ne puteam calma. Saream. Pupam chelnerii. Noi am prevazut corect scorul. Daca una priveste un meci si incepe sa se entuziasmeze pe parcurs... e clar. Echipa la care tine nu poate sa piarda.
Spania 2-1 Suedia!!! Uhu!!! Cind entertainerul a anuntat cistigatoarea…. In sala, brusc se facuse liniste… Nici o tipa probabil nu mai cistigase acolo. Eram turbat de fericite.Vica mea e fata de treaba. Foarte tare era, ca dupa faza asta, barbati se apropie de noi sa ne intrebe cine credem ca va cistiga, blabala, chestii microbiste., la care Vic: ”Nu sunt sigura.Dar in comparatie cu Germania, Italia are o tehnica mai buna. Si oricum, pentru mine conteaza echipa care joaca frumos. Fotbalul e un joc pina la urma… Sunt sigura ca va cistiga Spania.” Si mai punea acolo nume de fotbalisti pe de rost invatate si mai trintea cite ceva. Straniu e ca barbatii se lasau f. usor prostiti. Toti cascau gura. Si erau fericiti ca macar “cineva ii intelege”. O admirau pt ca... de fiecare data cind Vic’ vorbea despre fotbal, devenea deodata foarte serioasa si concentrata. (Si mai ales ca e cea mai focoasa bruneta pe care o cunosc! Si nu zic asta pentru ca e vara mea...) De parca toata viata ar fi stat intre penalty-uri si pase. Cit de dor imi e e de ea. De felul in care ne amuzam impreuna.
Ultimul Chisinau ca asta mi se asociaza. Berea, alunele, Campionatul European, Victoria, vitaminele tatei, grijile mamei, meditatiile lui Adi, restantele, cacatul prin care trecusem, ratarea lui Mutu, si catelusha Alionei- Mia. O dracuta de chihuaha. Ahhhh….
Sunt fericita ca lucrez miine. Chiar daca in Baby Gap. N-o sa stau acasa sa vad mutre de ucraineni ingimfati si transiprati care sa ma bata la cap ca nu dorm acasa da’ ma fut cu patani rai. De ce daca nu dormi acasa inseamna ca te futi?! Ei… Hop. Sa vezi si sa nu crezi ca ma fut cu toti exchange students din Gulf Shores e absolut ireal.
Ieri am stat la terasa de jos cu Cingis la un pahar – 2,3,4,5,6 de bere. Am vrut sa fac pipi- m-am dus in bushes- am uitat cum e In rom- n-am stat nici 20 de secunde, ca ma reintorc toata in beshici. Furnicile dracului! Si scarpina al naibii!!! Cel putin Cingis s-a oferit sa-mi aline durerea si sa ma mingie pe talpi. Macar atita. 30 de besici la fiecare picior alb si epilat frumos face sa crezi ca lucrezi in cimp printre urzici. Ai. Piciorusele mele de printesa. Wtf?! Vreau acasa. Doamne! Cit de mult vreau acasaaaaaaaaaaaaa!!! O vreau pe mami. Pe tati, Adi. Nu pot sa ma conving ca: ”Ana! Ai 20 de ani! La urma urmei esti fata desteapta, frumoasa si descurcareata! Tine-te!” Se vede ca inca sunt mica si slaba si am nevoie de un prieten sa ma tina de mina cind traversez strada. Si ce daca mi-e frica de masini?!
Azi a fost frapant.
Eram in Fitting Room (Hello! How are u today?; Oh! You look so cute/beautiful/gorgeous; Yellow is your colour!!!; I think that this dress was especially designed for your body; If you apply for a gap card today- u’ll get 20% off; Ma’m, have a nice evening! Come back soon, we’ll be waiting for you- ce dracu’! daca tre’ sa ‘build a relationship with customers’ ap’ asta fac! ) si…. A inceput sa-mi curga singe din nas. In pizda ma’sii. In faze de genul asta mi-e frica de mine pt ca imi pierd controlul si pot sa cad oriunde. Odata am avut comotie. Deci. Incerc sa ma controlez si…. Fuuuug in goana mare dupa Dima- idiotul din Md cu care dorm in acelasi pat ca sa ma inlociasca. Iau un servetel, mi-l pun la nas. Incerc sa ascund. Ii cer sa-mi deschida rest-room-ul. Da’ el: ‘Can I help you? Need a fitting room? Just a second, sir.’ Blahhhh. Eu acolo turbam si el a devenit dintr-o data... angajatul perfect. Caruia ii pasa de clienti. Care e dulce.
Eram imbracata toata in alb, da' mi-am zis ca: "Taman trebuia sa imi cumpar jeanshi." Curvy straight. Toti au zis ca am fund dragutz. Si sa mai spui ca nu te hartuiesc la job!!!
Da' eu: "Really, u think so?" Uh. Hai zi inca o data, te roooog!!!!
Mi-e cumva somn. Nu mai scriu ca amush o sa-mi fie jale de mine si o sa incep sa-mi pling de mila. Unde-s sugestiile alea pozitive?! Am 20 de ani. Sunt inca tinara! Sunt inca tinaaaaraaa!!! Eu pot! Eu trebuie!! Pentru ca eu! Eu! Eu sunt descurcareata si am multi apropiati care ma ajuta si ma iubesc. Si poate eu sunt slaba! Dar eu ma accept asha cum sunt! Si poate eu prea des lesin! Da' eu oricum sunt puternica!! O sa invat greu si o sa devin un bun psiholog! Si eu poate o sa ma specializez in sexologie sau sociala!! O sa reusesc tot ce imi propun!! Am incredere in mine si in Dumnezeu!! Am multe de oferit si primit! Eu inca nu am vazut tot ceea ce e awesome!!
Tutz. Incetez ca amush chiar o sa pling. In ma'sa criza asta de la 20 de ani...
Noapte buna.
 
You must log in or register to reply here.
Back
Top