proza personala

Fat Frumos reloaded la categoria "Poveshti cu Zmau"
folclor popular foaaaaaaaaaaaaaarte recent.

Demult , tare demult, pe cand puricele se potcovea cu 99 de ocale,
sarea cale de 7 poste si intra in coliziune frontala cu World Trade
Center, traia intr-o tara ca oricare alta un imparat poreclit de
supusii sai Imparatul Verde (IV), ca o ironie subtila la adresa
faptului ca nu ii pasa deloc de ecosistem.
Imparatul avea, dupa cum se obisnuieste in povesti, un fiu, botezat la
nastere Fat Frumos (FF) din motive deloc evidente.

Intr-o buna zi, IV il chema in sala tronului pe FF si ii zise pe un
ton condescendent:
- Fiule, eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec fraiele
regatului in mainile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la
playboy.com si la CounterStrike si sa imi dovedesti ca iti poti
intemeia o familie. E timpul sa pleci in lume si sa iti cauti o
mireasa pe placul tau, pt ca nu vreau sa pier fara nepoti, m-ai inteles?
- Dar tata…
- Sa nu te aud! Ti-am taiat accesul la internet. Game over! Pus in
fata inevitabilitatii, FF se decise sa urmeze sfatul tatalui sau.
Prima grija a fost sa treaca pe la grajduri si sa isi caute un bidiviu
cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie mare, feciorul
nu era catusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca
trecu nonsalant pe langa stalurile cu tablite pe care scria “Armasar
pur-sange inside”, stiind ca are sa gaseasca o gloaba cu puteri
paranormale undeva in fundul grajdului, intr-unul din stalurile
paraginite aflate in penumbra. Si chiar asa se intampla.
Calul era slab de I se vedeau coastele, de-abia statea in picioare,
naparlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de
mama lui. Imaginea generala era completata fireste, de o atitudine
vadit sinucigasa.
- Tu nu te uiti la mine FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma
in durerea mea, ii zise calul tragand cu sete dintr-un Carpati fara
filtru (total nerecomandat de Asociatia Animalelor Muribunde).
- Nu-ti fa griji, replica dur FF, ma pricep la overclocking! La auzul
acestor vorbe magice, calul cazu instantaneu intr-o transa adanca si
FF se apuca sa il aduca la o stare de normalitate folosind tot felul
de metode mai putin ortodoxe: pasta superconductoare de ovaz, masaj cu
concentrat de aer rece, hipnoza bilaterala pt corectarea miopiei si
socuri cu curent aproape continuu.
In cele din urma, calul deschise ochii si zise cu voiciune:
- I know kung fu!
- Show me some, zise FF. [Matrix, anyone? :p]

Sari calul in aer, se dadu de 3 ori peste cap, tasni pe usa grajdului
si odata ajuns in curte batu mãr pe slujitorii care se ocupau pasnic
cu plantarea de Viagra si “cânepã”. Preventiv…
Se intoarse la FF si il intreba:
- Ei , si acum incotro, FF?
- Mergem la Ileana Cosanzeana (IC), zise acesta hotarat.
IC era o tipa blonda (zicea ea) pe care o cunoscuse pe “pIRC” (IRC
varianta cu porumbei) si care statea sufficient de aproape de castel
incat nu exista log in instant-messaging, decat dimineata, cand
porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evaluarea
traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual cu catapulta.
Odata ajunsi la ea, FF constata cu uimire ca IC nu era de gasit. O
cautã in casã, in gradina, in poiana, ea nicaieri. Obosit, se aseza la
umbra unui corcodus sa se odihneasca si adormi. Se trezi insa brusc
cand un porumbel in picaj il lovi sec in tâmplã.
- “Incoming message”, anuntã tardiv calul, stând sprijinit de pom cu o
scobitoare in dinti.
- Neicã, o furã Zmeul pe IC, iti zic, o furã, balmaji sfarsit
porumbelul, si spuse cã sã te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sã
pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani cat ti-a fost prea lene sa
te deplasezi pana la ea, mânca-ti-as ochii tai de tractorist!

Si acestea fiind zise, porumbelul îsi dadu duhul. FF sari in picioare,
se urca pe cal si nu se mai opri decat la fierarul satului.
- Cu ce va pot ajuta?, le iesi acesta in intampinare serviabil.
- Avem nevoie de arme, multe arme! - Nici o problema, replica
impasibil fierarul. Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu
alimentare pe USB…
- Ceva portabil nu ai? Il intrerupse abrupt FF.
- Am un buzdugan cu support pt memory stick, care se duce, loveste si
se intoarce, dar nu tinem memorie pt el si din pacate fara memorie
uita de ce a plecat si se duce… si se tot duce…
- Dar sabia si scutul ala din colt, alea ce au?
- Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au
facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acuma ca sunt vechi
si tocite, e timpul sa devina open-source. Sunt gratis, dar nu ofer
nici o garantie ca functioneaza.
- Ce bine, o sa imi incerc norocul cu ele!

Zis si facut. Lua FF scutul si sabia, incaleca si porni spre sãlasul
zmeului. Mersera ei din zi pana in seara, si pânã ajunserã se facu un
frig crunt, intuneric, si un vânt rece îi facu sa tremure din toate
incheieturile.
Fulgere sporadice luminau sporadic castelul din piatrã neagrã al
zmeului. FF se îndreptã de spate si rãcnii cât îl tineau bojocii:
- Am venit , zmeuleeeee, si incepu sa izbeasca frenetic in usa cu
manerul sabiei, care îi afisa disperatã pe toata lungimea sabiei
“Illegal Operation…”.
Brusc, usa se deschise, izbindu-l pe FF in plinã meclã, in ciuda
scutului care anunta calm “General Protection Fault in module woodows”
si se facu bucati.
- FF, ai venit?! Stiam eu…

Verde si mãtãhãlos, zmeul era in sort si in tricou de bumbac pe care
scria: “Swords don’t kill people. I do…”. In spatele lui, IC isi
privea cu speranta salvatorul.
- Zmeule, am venit dupa IC, rosti hotarat FF. Ce rãspuns alegi ?
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viatza si pe moarte
c) Vadim Tudor
d) castigi o excursie de vis in Bermude.
-Ããããã….ãããã…… de! mormãi vexat zmeul.
- Esti sigur? Poti sa intrebi publicul, sa suni un prieten sau sa
alegi intre ultimele douã.
- Nu, nu… de, sunt sigur ca e raspunsul corect.
- OK. Ileana, hai s-o uschim!

Si plecarã cãlare pe cal, si avurã o nunta de vis care durã 7 zile si
7 nopti. La sfârsitul celei de-a 7 nopti, un racnet inuman strabatu
peretii camerei nuptiale.
- Ingerasuleeee, poti sa imi explicit si mie ce e ASTAAA?!!!, scrâsni
din dinti FF.
- Ããããã, o nimica toata… o centura de castitate cu optocuplori, cu
cheie pe 4096 de biti si codare euristicã alternativã.

Te pricepi la hacking, sper…
 
>Rascoleam prin fishiere shi-am dat de-un text pe care l-am scris vreun an in urma cred… Daca nu mai mult… Shi mi s-a parut haios! Se observa ca citisem prea multe reviste pentru femei shi eram suparata pe vreun iubitzel… :D >
Deci:

La inceput ai fost Femeia Buna. Nu e vina ta, scumpo, ca a aparut Barbatul Rau shi-ai devenit shi tu rea…
Priveai “Titanic-ul” shi mai scapai o lacrima, de forma desigur, ca tu de fapt eshti tare shi nu plangi! Shtiai de la bun inceput ca o sa ai 2 copii, dintre care primul va fi baiat, langa un sotz dragostos shi-n gradina de la vila o sa ai shi tu un caine, Tuzic… Ce sa mai vorbim…! Cand ascultai 3SudEst, “Amintirile”, piesa itzi parea atat de faina, ca shi-l vedeai pe Laurentziu Dutza langa tine in troleibuz… Erai shi tu fata normala, care creshte normal. Numai ca a trebuit sa apara… Nu te intrista cand itzi aminteshti cum ashteptai sa te sune in bucatarie. Mititica, nici nici foame nu tzi-era. Shi-ai inceput sa portzi shi-o oglinda in geanta…
“Daca nu suna in 10 minute il trimit la naiba! Ei, lasa sa fie 20… poate are treburi. Daca fratele intra, sigur suna. Oare n-a avut un accident?! Au trecut deja 2 ore! Poate ar trebui sa ma descaltz shi sa ma culc? Idiotul! Cine se crede?! -Alo! Da, puiu… Sigur ca nu m-am suparat. Aaaa… A trebuit sa te intalneshti cu mama. Ok… In 10 minute vin.”
Au trecut timpurile cand lui ii era pofta shi tu trebuia sa fii pregatita! Te-ai emanicipat! A trebuit sa apara James Blunt cu “Goodbye, my lover” ca sa intzelegi ca trebuie sa-I spui la revedere fetitzei din tine!
Tzi-ai schimbata coafura. Tzi-ai facut masca cu miere buzelor, pentru ca cineva tzi-a spus: buzele conteaza. Tzi-ai pus shi nishte pantaloni mulatzi… Daca ai ce sa aratzi, de ce sa ascunzi?! Ai cumparat CD-uri cu Parazitzii shi ceva metal. Care soft?! Fii serioasa!! Numai black, death-metal shi grind-core! Shi-n genere... Marduk forever!!
Tzi-ai facut un prieten misogin cu care barfeshti femeile proaste. Shi razi cu placere cand itzi aminteshti primul sarut. Shtiu, parka inotai, iar el, acrobatul parka-shi baga limba pan’ la amigdale. Da… Ce vremuri… Shi parca tzi-e dor...
Cand mergi pe langa shosea, shi-un ‘macho’ te claxoneaza, faci apel la toata feminitatea de care dispui, ca sa aratzi cu gratzie degetul mijlociu. Ooops! Ai facut-o din nou! Ce rea te-ai mai facut!... Vai!
Ai un mers de lebeda moderna. Tzii spatele drept. Zambet timid, provocator. Gatul, parul… perfect! Chiar daca “orice obiect in gura femeii devine supersexy”, lashi fumatul. Capetzi alte atuuri. Citeshti mai mult. Epatezi. Tzi-a spus cineva ca eshti extraordinara?!
Primeshti lectzii de la bune prietene despre arta de a deschide frumos picioarele. Dar tu eshti deshteapta, pe langa asta, mai shtii sa le inchizi. Pentru ca eshti intzeleapta shi rezonabila n-o sa spui niciodata unui barbat: ‘Eshti un badaran, prost, penibil, nu te pricepi!’ Un SECRET trebuie pastrat bine. Nu e frumos sa-l spui tuturor. Shtii tu shi asta e de ajuns. Lashi impresia cum ca el ar manipula. Ce minunata eshti! L-ar durea drept in piept daca ar afla adevarul, shi tu nu vrei sa-l faci sa sufere, nu? Ca-i asha de dulce, micutzu'...
Cine-a spus ca lumea e-a barbatzilor?! Minciuni! Daca inainte ei te vanau, vaneaza-I tu acum! Shi tu n-ai nevoie de pushti, draga...
Ian’ afisheaza o privire ‘iubirica’! Imbraca-te cu ceva care sa spuna: ‘Vino mai aproape shi-ntreaba-ma cum ma numesc… Dar fa-o incet shi respectuos, ca daca nu... hi... o patzeshti!' Parfumeaza-te atat cat sa ramana aer sa respiri. Mai ‘leashina’ din cand in cand. Tu doar eshti mica shi ai nevoie de ajutor, nu? Invatza tango! Citeshte ezoterica! Du-te la sala de fortza shi fa ca totzi ‘muscoshii’ sa-shi lepede greutatzile pe tenishi. Afla cum sa te aperi! Shi… eu shtiu ca eshti fatala, dar ai grija sa nu faci abuz de arte martziale shi sa lashi pe cineva in gips… Shtiu ca uneroi l-ai lasa pe actualul! Da’-I un scump shi el! Are 2 rinichi! Shtii cat fac?
Invatza japoneza… sau nu…. Mai bine filipineza!
Shi-n genere eshti prea perfecta ca sa ascultzi ce sa faci. Ai asta in sange.
Shi tu, masculule… Shtiu ca eshti pe-aici… Itzi simt testosteronii de la distantza… Tu doar shtii ca eshti cel mai bun! Restul sunt prostii, evident… Noi te iubim shi tu o sa ne aperi. Shi nu uita: tu eshti tot ce avem noi mai de pretz!
Scumpelor, iubitelor, frumoaselor, divinelor, zeitzelor, sssstt… Voi shtitzi sa pastratzi un SECRET, nu? :D Mda… Pe cine pacalesc eu! Desigur ca nu shtitzi! Hihihi…
 
...suddenly they all felt that the apparent calmness evaporated and that life reached a point of a radical turn. Tranquility - merely a dream they felt could cease the anguish of waiting; but why dream it when you can dream of success and happiness? Why end the anxiety that was strangely comforting, the waiting that let them imagine... and hope. As much as they wanted to find out the answer, they knew that doing it would hasten the future, kill their dreams and press them to the cold wall of reality, a reality that could regrettably be expressed as simple as True or False, 1 or 0, Yes or No, Admitted or...
 
referitor la critica lui vitalic referitor la scena cu shedintza de foto... o fi ea epuizata prin toate cartzile shi interneturile shi filmele erotice/porno... insa e cu totul altceva cand asha fantezii scrie o persoana pe care o cunoshti(at least some of us do), care e reala, shtii ca o potzi intalni in orash... asta face diferentza, shi placerea sa-i citeshti gandurile...
in rest, am citit doar 2 postari din tema... niasilil mai mult...
 
Vacuum for my unborn child

Cum sa-I spun?! “Uite, mama, l-am intalnit intr-o seara pe Vlas, un bun prieten. Shi cum prietenii in ziua de azi se saruta pe obraz, hai shi el sa ma pupe. Eu intind obrazul drept, dar pentru ca nu ne-am sincronizat, nu shtiu cum se primeshte ca ma saruta pe buze. Surprinsa, desigur, stau asha vreo 5 secunde, timp in care, Vlas, crede ca vreau sa ma pupe de-a binelea. Shi incepe sa ma sarute. Din instinct, hai sa-l pup shi eu… Shi tot asha, instinctual, raman asha cum sunt acum. Groaznic, nu? Asha mi-am zis shi eu! Shi cel mai curios e ca l-am intalnit intamplator la el in apartament. Ma-ntzelegi, mama, nu-I asha? Se mai intampla…”
Daca n-o sa-l am, voi pleca in India. Ma voi duce la comunitatea intzeleptului… Cum dracu’ se numeshte? Shi o sa practic meditatzia transcedentala. Shi poate, cu timpul o sa dispar de pe pamant. Am auzit istorisiri shi am vazut reclame. Era unul acolo, in pozitzia lotus, susupendat in aer, parea sa fi iluminat.
Mama! Ce prostii vorbesc! Mi–e teama. Sunt. Sunt!!! Sunt insarcinata!!! Ce amuzant, nu?! Ba nu! N-are cum sa fie… Vlas s-a protejat de fiecare data. Imposibil! Doamne! Testele aiuresc. Ok. Ma mint. Ba nu! N-are cum sa fie. Am doua saptamani shi ceva.Daca ma grabesc, reushesc sa fac vacuum. N-are cum sa fie! Shi totushi… Vlas m-a programat maine la Ada Vasilevna… La dracu’!!! Mi-e frica. Vlas mi-a spus sa ma mai gandesc.
Eu vreau. Eu nu vreau. Am 19 ani… Hi… La dracu’! Nu vreau ca familia mea sa-l cunoasca pe Vlas. Nu vreau sa ma casatoresc cu el!!! Aaaa! Nu pot sa devin mama vitrega fiicei lui de 6 ani. Mama. Mi-e frica. Shi in plus e divortzat. Ash avea numai probleme.
Cum dracu’ s-a-ntamplat?! Un copil?! Oa… Unul care sa faca oa… shi nu miau… O fiintza umana! Eu de pisica mea n-am putut avea grija!!! Eu shi-un copil! Nu vreau sa fiu mama tanara! Eu vreau sa invatz. Vreau masterat in Germania. Cariera. Nu pot! Mama! Mi-e fricaaaa!!! Shi daca devin sterila?! Eu nu-l vreau pe Vlas! El a spus ca ma va sustzine in tot ce voi decide. Adica imi va achita avortul shi tratamentul de dupa. “Ma va sustzine.” Idiotul! Numai el e de vina! Imi vine sa-l ucid! Cum a putut sa-mi faca un copil?!
Nu-mi vine sa cred. Eu sa fiu insarcinata… EU! Eu?! Imposibil.. Trebuie sa fie o gresheala… Shi totushi, 7 teste la mine acasa shi 3 la Vlas, plus consultatzia medicului… Sa fie tot o coincidentza nebuna?! Asta e! Sigur! O inscenare! Ce proasta ma mai fac! Mama…
Sunt rea cu Vlas. El mi-a spus ca… daca ash vrea sa-l pastrez… ar fi de acord! Mi-e ciuda ca nu insista! De mi-ar spune sa nu-l pierd, de-ar tzipa la mine, de m-ar convinge… de-ar incerca sa ma convinga, cel putzin! Eu… eu doar sunt… ascultatoare… Eu l-ash asculta. Poate! La dracu’ cariera! Vlas e bogat. Ce conteaza o fiica vitrega?! Ma descurc! Patetica… Sunt patetica…
Mi-e frica… Vlas a venit dupa mine. Mi-am luat prosop, absorbante, chestii.. Nu-mi vine sa cred. Shi oricum, nu e adevarat. Eu nu ucid pe nimeni… eu impiedic sa se nasca! Sunt proasta… dar n-o sa regret. Un copil e o responsabilitate prea mare. Daca avea sa fiu virgina… La dracu’! Mi-a trebuit!
Daca ash putea, l-ash ucide pe Vlas. De ce nu-mi spune sa-l pastrez?! De ce nu-mi ordona?! E tatal copilului meu, la urma urmei! E decizia noastra, nu doar a mea! Shi totushi, bine ca nu insista… Parintzii mei ar suferi un infarct. Fiica lor… Medaliata la olimpiade, participanta la conferintze shtiintzifice, studenta exemplara, ‘deshteapata’ de rupe, c-un viitor promitzator, petrecareatza, copilaroasa, iresponsabila, insarcinata la 19 ani, cu un procuror... Shi mai ales rus!!! Parintzii mei dispretzuiesc rushii… Shi mai ales rushii divortzatzi!
Ajutatzi-ma! Cineva, Doamne, ajutatzi-ma!!! Nu vreau sa mor!! Nici nu vreau sa omor… Dar eu n-o sa mor, nu? Ha… shi-acum ma gandesc doar la mine…Eu… nu…
Simt cum adorm… Ma anesteziaza! Sa ma razgandesc? Da? Nu? Ce zicetzi?! Sa-mi zica cineva ce sa fac! Suntetzi nishte proshti shi nishte ingnorantzi! Nu va pasa! Un copil moare aici… Numai voi suntetzi de vina… Numai… eu… Nu e-adevarat... Nu... nu… Eu.. cariera… eu... mam…

Shi daca avea sa fie baiat, avea sa aiba ochi albashtri? Shi cand avea sa planga… avea sa-l linishtesc? Avea sa invatz sa fiu mama, nu? Avea sa fiu o mama buna. Shi cand avea sa creasca, avea sa-l duc la scoala. Shi avea sa-I dau flori… sa le dea invatzatoarei… Shi Vlas avea sa-l invetze sa cante la chitara, nu? L-ash fi hranit sanatos. Avea sa fiu o mama buna… Foarte buna. L-as fi dus sa vada Condritza. Sunt sigura ca i-ar fi placut. Shi cand avea sa fie trist… eu l-ash fi imbraztishat… shi i-ash fi spus ca-l iubesc foarte mult shi ca totul va bine. Totul avea sa fie bine, pentru ca eu avea sa-l iubesc.
… Hm... Chiar avea sa-l iubesc? E oare posibil? O ipocrita ar putea iubi? Iarta-ma, puiutz…
 
deb5cacfc2e105db421b01b6a80eee20.gif
 
Iti scriu aceasta scrisoare, dar nici nu stiu de ce o
scriu. Ma intreb si eu, dar nu gasesc raspuns...
Nu plange pls. Mi se frange inima cand plangi. M-am
gandit atunci toata noaptea la asta...
Cunoscandu-te pe tine, m-am regasit pe mine. Nu mi-am
inchipuit nicio clipa ca o sa ma pot regasi vreodata.
Tu nu stii, dar in multe clipe cate am fost cu tine am
resimtit revenirea in mune, in inima mea mea al acelui
autentic eu. Dar, si-a facut doar aparitia. A
disparut...
Am trait in intuneric. Totul in jur era intuneric.
Lumea era gri inchis. Viata o vedeam ca pe un rahat.
Credeam ca dragostea pentru mine nu exista. Ziceam ca
totul se rezuma doar la sex. Si deodata cand credeam
ca deja m-am obisnuit cu intunericul, devenind o parte
integranta al acestuia, am vazut, o raza de lumina. Si
sincer am crezut ca ea e calea spre lumina. M-am
pornit dezarmat, ca un copil sa prind lumina, sa ajung
la capatul tunelului de unde venea raza... Dar, am
cazut si mai adanc in intuneric. Am cazut in
intuneric, pentru raza aia de lumina nu ma putea
ajuta. Acea raza trebuie mai intai sa se ajute pe
sine. Dupa aia sa ceara ajutotul meu, iar ea sa mi-l
ofere ajutorul ei. Caci acea raza de lumina se afla si
ea in intuneric....
"Esti egoist, plin de sine!!!" Oare???
Incearca sa iesi, sa vezi macar tu soarele. Roaga-te
pentru mine ca poate odata si odata sa-l vad si eu.
Caci eu sunt mult prea adanc inchis in intuneric. In
intuneric am si o lume a mea. Si lumea mea e piatra si
nepasarea. In lumea reala pastrez doar aparentele...
 
In ceva mai mult de 3 ore...

... i-au trenul spre Iasi!! Si de la Iasi, gasesc ceva spre republica... Parasesc Bucurestiul pt ceva mai mult de o saptamana... Bine ca sunt sarbatorile astea si mai am posibilitatea sa trec si pe acasa... Ciudat, dar nu mi-e dor de casa, nu mi-e dor de locurile copilariei mele, cateodata ma gandesc ca nu-mi e dor de nimeni... Dar... nu, ma insel... Poate nu percep acest sentiment de dor, dar cateodata vreau sai vad pt o clipa... Nu stiu... Mi-e dor de acele seri cand stau la masa cu tata la un pahar de vin si discutam... De cele mai multe ori discutia dureaza pana tarziu in noapte... Imi place sa discut cu tata... Imi povesteste anii lui de studentie, celebrele chefuri de la inceputul anilor 80, romantismul discurilor de vinil aduse din occident, bursa de student pe care a dat-o pt o pereche de blugi Levi's originali, acele bobine prost imprimate dupa a nu stiu cata copie, acea perioada in care erai multumit chiar si cu cea mai indoielnica calitate a sunetului, caci erai fericit ca aveai si tu o copie dupa Pink Floyd, Deep Purple, Smoke, Beatles... Ochii ii zboara departe cand imi povesteste despretrupele rock de atunci, despre rockerii sovietici de la Mashina Vremini, Kruiz si Kino, despre concertul lui Mashina Vremeni din Chisinau, cand militzienii si securistii pandeau orice miscare care nu corespunde "moralei sovietice"...
Mi-e dor de acele clipe petrecute cu prietenii mei, acele discutii inflacarate, acele betzii si pozne, acele discutzii filozofice care ne veneau in minte dupa al nu stiu catelea cinzeac de votka, acele discutzii adolescentine despre viatza si iubire...
In sfarsit mi-e dor de totzi la care tzin... Stiu, n-am nominalizat-o pe mama... De ea pur si simplu mi-e dor... Poate sunt prea egoist ca sa spun ce simt pt ea, dar...
Maine la 12 voi fi acasa.. Parca o vad pe mama, venind in fatza mea, ma cuprinde si ma saruta de parca as fi un copilas micutz, o vad pe bunica sarutandu-mi obrajii, il vad pe tata intinzandu-mi mina... Dar, n-o sa-l vad pe bunicul meu, care de fiecare data ma astepta la poarta, n-am sa-l vad niciodata...
 
3 zile

3 zile
ma adormi cu surasul tau si ma golesti de ganduri numai soptindu-mi"noapte buna"
3 zile
si nu mai vreau sa visez,vreau sa te am doar pe tine
visele se reduc toate,la aceleasi cuvinte,la aceleasi taceri si placeri succesive
3 zile
si nimik nu va mai conta. ai incercat sa atingi curcubeul,fara sa ti-l destrami mai intai la tine-n suflet?
3 zile
si piesele vor avea din nou un gust ciudat,straniu si a detectiv de liniste.
3 zile
pastreaza-mi cireasa dinvarful tortului. si o cana de ceai,fara zahar,la urma urmei,la ce-mi trebuieste?te am doar pe tine
3 zile si ploaia de toamna imi va bate in geam
3 zile si ceva se va schimba. poate eu. poate tu. poate vremea.
3 zile. hai sa fugim prin ploaie. ia-ma de mana si sa mergem sa numaram frunzele ce cad pe alee. credeai ca soarele asfinte numai rosu?
3 zile. hais a ne jucam cu curcubeul in suflet. sa-l nuantam pana-n rasarit. il pictam cu lumina,ii impletim idealuri si inaltimi si-l stratificam sa se asorteze aureolei boreale.
3 zile
copiii dorm deja. luminile se sting una cate una,precum stelele din univers. nu mai am inspiratie. ce ma fac cu ce simt?
3 zile
imi intorci viata,mi-o arunci in masina de spalat si mi-o scoti stoarsa.
3 zile
vreau sa ma imbat fara alcool
 
opriri in neant

ei bine,de ce se bucura?
de ce ar putea sa-si faca atatea sperante,ce face omul cu atatea dorinte inhibate?le insira la soare si se evapora?isi storc memoria,pana ramane ca o coaja goala de nuca?li se coace sufletul toamna,iar mai apoi crapa,lasandu-si veninul sa se prelinga in iarba,cica ce vine din tarana se intoarce in tarana?chiar si viata?
de ce isi framanta gandurile,pana le da o forma,pentru cine?pentru mine?
cat i-ar lua cuiva sa inteleaga ca visurile sunt bune doar pentru o culoare temporara,care la atingerea apei existentiale se va scurge,lasand urme intunecate?
imi vorbeste despre iubire. stie el oare ce e aia iubire?de ce toti arunca vorbele astea de colo colo,ca o papusa invechita,dar care totusi pastreaza freamatul copilariei?nu-si dau seama ca si umplu sentimentul considerat sacru,ultimul lucru care poate,i-ar putea salva intr-o zi,de nonsensuri?de sensuri false?
ce ar putea face el cu iubirea?iubirea mea?pot eu iubi?
tacerea-ar fi de argint. dar mie nu-mi trebuie metale. parc-ar planta sine de tren. doamne,melcii l-ar invidia...


putine mutatii pe aici..mi-a rasarit soarele in miez de noapte,si e frumos,e atat de frumos,ma duc sa visez constelatii ca deja sunt orbita de lumina. noapte buna
 
dincolo de noi

E dimineata. Ba nu. E o alta oarecare dimineata. Totusi,ceva s-a schimbat, Pamantul rasufla mai greu. Are accese de tuse. Nu-i ajunge sufletul. Unde ai plecat,prietena mea?In ce coltisor al universului ai transces?Oare ai uitat de mine,de noi..de batranul Pamant?Soarele rasare,a cata oara,dar de data asta,fara tine. Norii pleaca grei de atata albeata. Pentru ce atata puritate,lasata in urma?Cui,pentru ce?Facem arhive,muzee sau metode de backup,pentru care zeu?Va veni cineva in afara de noi?somehow,It's hard for me..in fiecare frunza gasesc o lume intreaga,o lume plina cu omuleti ce au zis,la vremea lor,povesti nepotilor,ce au rasuflat acelasi suras,ce au patat aceleasi emotii..unde le-am mai putea gasi urma,In rai? papuse ramase far' de papusari..suntem niste obiecte aruncate..adanc..in noi. Ne-am pierdut cheia de la casa noastra,si acum batem din usa-n usa,sperand ca cineva ne va deschide..si chiar de ar face-o,chiar de ar privi in sufletul nostru,i-ar placea cear vedea?ar fi fericit ca a deschis aceasta "cutie a pandorei" ce- purtam in noi de veacuri?nu ar fi mai bine sa ne ducem undeva departe,undeva unde sa nu ne auda nici soapta pamantului,sa ne deschidem,catre cer,catre dorintele noastre eprverse,pentru a le sterge cum sterge o umbra lumina? le-am lasa sa zboare pana dincolo de stratul de ozon,pentru a fi arse ca visul unui adolescent in fata realitatii,de razele astrului purificator. Si in schimb ne-am elibera. Am fi un balon cu hidrogen. Si am urca sus,sus de tot,unde privelistea e coplesitoare. Imi dai un semn,scumpa mea?Sa acostez in gradina la tine,sa vin si sa barfim ca pe vremuri. Mi-ai da cirese si zmeura,iar eu mi-as pune capul in poala ta,sa-mi mai zici povesti..da sunt o ipocrita,nici makar nu am plans,dar as fi vrut sa te vad printre ingeri..sa stiu ca razbati infinitul,departe de toti si toate,departe de lumina si intuneric,departe de dualitate si instinct,imprimata in vesnicie,senina ca eternitatea,si visatoarea precum oglindirea cerului intr-o picatura de roua. Te rog,iarta-ma,ca am profitat de lumina zambetulu tau amar,ultimul tau zambet,cand ma priveai si-mi vorbeai cu blandete,asa cum nu mi-ai vorbit niciodata..in acele clipe,stiam ca esti sincera,la fel de sincera precum un copilas cand isi evde mama..mi-ai cerut sa te iert,si eu am ramas pierduta,pierduta in acea dualitate,in acele instincte primare de nerozie..te-am iertat,dar in acele clipe,am simtit doar mila,o mila sfasietoare si nu numai pentru tine..vezi,si in acele clipe,tot egoista si filozofica am ramas..am cautat adanc de tot in mine..sentimente,iubiri...le-am gasit,dar nu-ti apartineau si nici nu-ti apartin..astazi soarele a stralucit,dar nu pentru tine,nu intelegi..lucrurile astea...nu sunt ale noastre. Ale noastre pot fi doar ceea ce simtim. Intelegi..scumpa mea...nici makar aceste idei nu sunt ale noastre. Ne traverseaza precum traverseaza o frunza lacul. Si ii pare ca e nemuritoare si ii e atat de bine,singura,unica,nemarginita..se scalda in oceanul existentei si-i pare ca cuprinde totul cu mica-i faptura..doamne,micile-i nervuri nici sa se transforme in titanic n-ar reusi sa inglobeze apa vietii ce-ar avea nevoie ..sa inteleaga..ca la sfarsitul oricarui spectacol,ceea ce mai ramane din papusa,e doar ideea. nici spectacolul. nici autorul. doar ideea. care nici nu ne apartine. sau poate e a noastra. da,da,sunt drepturile noastre de autor. am pierdut nopti,ani in sir,visand , sperand,cutreierand labirinturile infinitului din noi,pana am gasit..ceva..de care sa ne legam,sa ne privim fara sa ne strivim..dar in final cu ce ne alegem?ne primim premiul,asa,si?cu ce ne incalzeste metalul rece?nu e prea absurd,scumpa mea?am simtit-o din acea zi,din acea zi de vara,atat de insorita si de calda,precum sufletul tau din ultimele zile..de ce ai neglijat iubirea in cele ...aproape un secol ..de zile?de ce ai lasat-o sa planga pe la colturi,aruncandu-i faramituri,aruncandu-mi mie,scanteie din focul ce puteai sa-l oferi?cum vei ajunge acum pe nouri,ce va zice albeata din ei?ai avut o viata..umbrita,de dorinte materiale,de pasiuni ce,ar zice unii,sunt umbre palide sau o copie ieftina a fericirii..cel putin,fost-ai fericita??nici ca mai stiu ce sa cred..oamenii fericiti,mor impacati..ciudat..inseamna ca nu exista oameni fericiti?care sa se abandoneze mortii ca unei imbratisari a iubitului??nu..scumpa mea..pentru mine,moartea e o trecere..de aia nu intelegeam spaima..spaima ce mi-ai transmis-o,in ultima noapte..era intuneric pretutindeni..toate luminile din univers s-au stins..si eu eram singura cu singuratatea..asa trebuie sa fie,alt sens nu am gasit sa-i dau..vezi,chiar si dupa ce te-ai stins ca o flacara plapanda la adierea vantului,mai incerc ssa-ti gasesc sensuri..dar nu,nu pentru tine..raman aceeasi egoista..sensurile sunt pentru mine si pentru a-mi gasi acel fir ce ma va conduce afara din labirint,,ce ma va inalta pe nouri.
Ai lasat ceva in urma. Amintiri ce se vor uita,poze ce se vor acoperi cu straturi groase de praf si lumina sufletului tau ce inca nu s-a stins si care probabil va mai dainui ceva vreme,,vezi,scumpa mea prietena,fiecare efect are o cauza,insa nu pot gasi cauza a ceea ce simt..esti plecata,pierduta,si eu inca nu pot accepta ca asta e firea oamenilor..ce cuvinte absurde,banale,parca soarta ti-ar rade in fata cand zici asa ceva..dar nici ca-ti pasa,nu-i asa,scumpa mea?probabil,asta e jocul pe care ai ales sa-l joci,,,crezand ca vei castga,ca vei avea posibilitatea sau sa trisezi,sau sa ai un prieten sus-pus ce te va ajuta sa trisezi. Eu nu vreau sa ma mai gandesc. Dar ce sa fac cu ce simt? Iti imaginezi ce hau ai deschis in mine?? vreau sa ma pierd in nefiinta. dar nu asa cum ai facut-o tu. nu asa cum o fac si o vor face inca veacuri la rand,oamenii. vreau sa fie cu capul sus si deasupra sa ma invaluie picurii reci de ploaie.
 
Aseara l-am vazut. Mint.
L-am vazut cu 2 ore in urma intr-o cafenea. Intrasem cu R. Jur ca ne-am privit in ochi si nu ne-am recunoscut! Abia dupa ce ne-am asezat la masa, mi-am dat seama de ce-l priveam atat de insistent pe tipul ala zambaret. Era O. Era el! Si parca intinerise cu vreo 5 ani...
Ma simteam in clipele alea mult mai bulversata decat atunci, cand cu niste zile in urma... niste bare metalice din rutiera 122 isi dadusera intalnire lin capul meu. Deja-vu, nu alta!...
R. imi lamurea o chestie absolut importanta privind institutiile economice din tara, la care eu replicam prin „Da, da” sau „Serios?!”. Mi se parea curat fizica nucleara cu un substrat profund antiuman ce-mi zicea el. Si poate ca O. era de vina. Ca se tot dadea la cantareata aia blonda si cariata din bar. Mi-am zis ca... naravurile nu se uita!
Noroc ca se auzea o piesa morbida cand aveam ochii plouati. R.: „Se poate sa fii atat de sensibila si sa plangi la piesele astea tampite?!” Ah... Ce intelege el in muzica... Trebuia sa-i zic ca plang pentru ca e atat de multa coruptie in tara! Cel putin avea sa fie mai receptiv si tacticos. Mdaa... Barbatii...

Devenisem total absenta si mi-am dat seama ca pentru R. reprezentam interlocutorul ideal. Putea sa se si convinga, contrazica, etc... Fapt ce nu ma incomoda. Puteam privi linistita spre masa lui O., spre Ooooooooooooo!...
Fara doar si poate ca i-am comparat. Brusc, R. mi se parea atat de prost. Si atat de copilaros. Nu pentru ca ar fi... Ci pentru ca O. n-ar pierde timpul pe fleacuri discutand cu mine despre ieftinirea sau scumpirea gazelor sau despre cum „naibii astia de investitori rushi se baga in piata”. O. ar fi vorbit despre... cat de minunta sunt si cat de extraordinar se asorteaza salul asta verde cu ochii mei, shi despre cat de magnific... Chestii cu adevarat... vitale.
R. cand imi spune ca sunt frumoasa am impresia ca vrea sa se ‚autoconvinga’. Poate fi atat de amuzant uneori!
Prefer sa cred ca nu l-am muscat intentionat cand am dat sa-l pup. Probabil vroiam sa-i opresc discursul care luase o turnura politica. Sau poate il cautam pe O. Dar, Doamne! Nu-l gaseam.
Cat timp o faceam pe sora medicala cu shervetelu’ la buza rupta, O. porni sa plece. Doamne! Cat era atat de frumos!... M-a vazut si m-a recunoscut! Ah... Cum ma privea el... Ca si cum m-ar fi adorat toata viata... As fi tipat atunci: „Eu pot zburaaaa!! Priviti-ma!! Eu zbooor!! Eu pot zburaaaaaaaaaaa!!!”
Doar ca aripi n-aveam. Lua-o-ar naiba! Aripi n-aveam. Iar eu vroiam in coooosssmosss!...

R. s-a suparat foc. N-a contat nici macar faptul ca stiam ca-n carte notiunile de penurie shi inflatie. Apropo, “chestii pervers de elementare”, cum zice el. Bine ca nu-l pun sa-l inteleaga pe Vigotski. Care oricum scrie “fleacuri shi poezii”…
Ma va ierta intr-un final. Si probabil ca pentru asta va trebui sa lansez un proiect de lupta impotriva coruptiei… Dar nu conteaza. Azi l-am vazut pe O. E o zi speciala.

Shtii… Stau acum shi ma privesc in oglinda. Am impresia ca incerc sa ma gasesc si nu pot. Iata-ma-s! Cu ochii mei divini… si nasucul asha simpatic!... O piele moale si proaspata. Par… spectaculos! Ce sa mai vorbim despre urechi?! Si daca cobor privirea, se confirma faptul ca sunt …ATAT DE FRUMOASA!...Are dreptate shi Florin Chilian si O. Sunt superba!
O fi de vina Toamna c-a dat romantismul shi simtul de estet in mine…Si totusi! Toamna! Cat de mult o iubesc… Si mai ales frunzele galbene si ploile interminabile. Dar… cateodata… nu foarte des… Nu ti se pare un anotimp pervers de dureros? Amintiri ca frunze zboara, zboara… Dar, Doamne! Ele aripi n-au!
Ele aripi n-au…
 
am pornit la drum pura precum lumina. ce m-a determinat sa fac calatoria respectiva?iaa..un pliant acolo,lipit de un cimpanzeu martian needucat si care a fugit de la lectia de amenajare a spatiuui public,pe un colt de univers sters si plapand uitat. am adormit in timpul zborului. probabil de asta am incurcat destinatia. m-am coborat la trei opriri galactice mai adanc de punctul prognosticat in visurile mele. am adormit si m-am visat pe mine. pe mine,cum sun acuma. strashnic vis!!dar nu-i bai,curand ma trezesc. si ma intorc inapoi in micul meu paradis

mi-e asa dor de casa//.. ACASA..casa mea ce plange parca cu lacrimi de lumina dupa mine. ma cheama,si acest dor se prelinge prin aerul atmosferic,prin firele de praf,prin neonii sufletului meu..probabbil ca iar voi adormi,sunt obosita. calatoria ma surmeneaza. si totul ma fascineaza..e ca si cum ai privi un curcubeu printr-o prisma. castele,ploi de lumina si inceputuri de iubiri se perinda prin fata ochilor mei. toate in acest vis..e minunat. nu stiam toate astea/. sau ba da,le stiam. dar le uitasem.

m-am cocotat intr-un pom. batea vantul si il auzeam cum venea in rafale,zbuciumat de parfumul timpului. producea un fel de fior ce semana cu moartea clinica. uitare. detasare. surmenare. imi voi amintit oare visul cand ma trezesc? imi voi aminti oare visul,atunci cand ma trezesc in vis?

conductoarea,doamna amabila ce cunoaste traseul in intregime,mi-a promis grija si lumina ei. mi-a asigurat constanta ei acuratete,detasare si profesionalism in activitatea ei. o cred. n-am ajuns sa fiu atat de naiva,insa e singura mea alternativa. viabila.

am ajuns sa cred in straini. probabil e mai usor sa-i crezi pe ei.decat pe prieteni. cand zic ca-ti vor fi alaturi. mereu. pentru ca peste un minut sa aiba un atac de amnezie. exista asa ceva?stiu doar ca e ceva subit. mai tarziu isi aduc aminte ca prin vis..da,vis.. prietenii pot fi stranii. sa nu te inteleaga,chiar daca au stat o viata cu ochii in sufletul tau. ahhhh predomina amnezia. voita. uneori prea multa democratie strica.

dar nu simt nimik. am ajuns cum voiam. cu o inima de gheata in ce priveste surmenajul asta continuu. bine,ma bucur. dar nu prea am de ce ma bucura. in fond,e mai bine sa simti ceva,decat nimik..

cred ca maine voi uita. ma voi uita. din nou si din nou. acest vis pus pe repeat. e frumos. dar vreau sa ma trezesc. si vreau sa ma trezesc acasa, in patul meu. sa-mi imbratisez perna mea de puf. sa-mi zic ca totul a fost doar un vis,straniu,straniu de tot. e ca si cum ai incerca sa explici gustul ciocolatei.

sunt prafuita de atatea amintiri. din atatea vieti. singurul lucru ce mai conteaza acum,e doar lumina..lumina mea..cat a mai ramas din lumina mea?
 
Back
Top