vreau sa mor...
- Thread starter gila
- Start date
In primul rand ca ... desi nu am citit vreo statistica in sensul asta ... sunt convins ca aceia care ISI DORESC CU ADEVARAT SA MOARA ... sunt oameni despre care nu ai auzit sa-si fi dorit asa ceva si despre care doar ai auzit ca s-au sinucis. Bineinteles, exista dintre acestia si oameni care pur si simplu nu reusesc folosind o metoda "ineficienta" sau nu stiu s-o foloseasca. La urma urmei, iti trebuie ceva stiinta si ca sa mori... pentru ca... sincer vorbind, nu toti putem sa ne aruncam de la etajul 10 (plus ca mai auzi si despre supravietuitori).
Ceilalti, absolut recurg la gesturi suicidare intr-un ultim strigat dupa ajutor.
Am incercat o singura data. Venisem beat din rockoteca unde imi vandusem un hanorac de pe mine doar ca sa ma imbat calumea (nu am vandut in viata mea o haina de pe mine si n-as mai face-o vreodata - decat in situatii obiective). Am ajuns acasa, noaptea tarziu. M-am asezat in fata calculatorului... mi-am pus castile pe urechi, am dat drumul la o muzica cu potential deloc subliminal ci foarte direct. Am fumat cateva tigari privind prin monitor, m-am dus la bucatarie, am luat un cutzit la nimereala, m-am intors pe scaun... si am inceput sa sfasii pielea de pe incheieturi. Cu fiecare taietura, taiam mai adanc. Nu aveam de unde sa stiu de cata forta este nevoie plus ca eram foarte beat. Pe cele de la conjunctia antebratului cu palma le-am facut primele, deci nu prea adanci. Ultima a fost cea mai adanca... dar prea departe de zona venoasa sensibila. Ma rog. In final am atins doar tendonul si am ajuns la spital cu necesitate chirurgicala. Venele erau intregi. Revenind. Auzisem la televizor cu ceva vreme... despre o metoda de asasinare: 5-6 mucuri de tigara... puse intr-un pahar cu apa putina si lasate cel putin o ora. Apoi, bineinteles... dupa ce filtrai scrumul si mucurile de tigara... "seva" se serveste rece, in combinatie cu ceva bun la gust. Am dus paharul nediluat la nas... si aproape ca am vomitat. Mirosea oribil. Am completat paharul cu niste Cappy de portocale... si mi-a venit brusc in cap geanta mamei... care e plina de medicamente. Bineinteles, n-are antidepresive, psihotrope, barbiturici si alte chestii. In mare parte e plina de paracetamoale, aspirine si antinevralgice. Stiam insa despre un tub de Propranolol, caci are ceva probleme cu inima. Am rascolit geanta si am gasit tubul. Din pacate, surpriza neplacuta. In tub mai erau maxim 10 pastile. Am zis "incercarea moarte n-are" (sau poate o avea) si am inghitit in doua serii acele 9-10 pastile cu cocktail-ul pe care mi-l preparasem initial. Apoi da-i si asteapta moartea. Cu siguranta a fost cea mai grea jumatate de ora din intreaga mea existenta. Ma tzineam de scaun ca un copil care nu vrea sa intre la dentist... si plangeam in hohote de-mi sareau lacrimile pe alaturi. Nu mi-am dorit nicio clipa sa mor, desi sentimentele care m-au impins la acest gest ar contrazice ceea ce zic acum. Pur si simplu mi-am recunoscut slabiciunea si am aratat providentzei ca am nevoie de ajutor. Sa zicem ca providentza m-a vazut... caci n-am murit. M-am asezat la somn... fara sa contenesc inainte, sa stropesc perna cu jeturi de lacrimi. Nici macar nu m-am mai uitat in spatele meu, in camera. Parintii mei aveau sa se trezeasca iar camera mea era plina de hartie igienica plina de sange, un cutzit pe birou, tubul de pastile si un pahar cu scrum pe fund. A sosit momentul ca parintii mei sa dea ochii cu ceea ce nu ar fi vrut sa vada vreodata... desi auzisera in treacat despre mine, cum ca mi-as cam dori sa mor. Nu mai dau detalii despre durerea parintilor mei, provocata in mod acut de acel gest... Dupa cateva zeci de minute de insistente... m-am trezit, foarte ametit din cauza regulatoarelor pentru inima. Tata m-a urcat in masina si m-a dus la urgentza, la spitalul (fost) 9. Intai am trecut pe la chirurgie pentru control si sutura... apoi am ajuns la... ceea ce se numeste "Cabinet psihiatrie - urgente". Acolo am intalnit o doamna careia-i ofer titlul de "cel mai nepotrivit om in meseria practicata". Nici n-am apucat sa vorbesc (oricum neavand prea multe de zis in momentele alea) si a inceput sa ma amenintze ca ma interneaza ca sa-i promit ca n-o sa repet gestul. Faina atitudine de medic. Si parintzii mei puteau face asta... iar ei n-au facut 10-12 ani de medicina.
Mesajul important este ca EU, care mi-am dorit sa mor, doresc sa zic, nu numai in numele meu, ca NU VOIAM SA MOR.
Nu inteleg de ce luati in deradere amenintarile cu sinuciderea. Excluzand cazurile de caterinca... de fiecare data, omul care o zice (si nu o face in public, ci in intimitate, unui om de incredere - cum ati zis si voi) se afla intr-un impas mai mic sau mai mare... si are nevoie de ajutor.
Fazele gen "mi-a zis ca vrea sa se omoare iar eu am convins-o in juma' de ora ca are motive sa traiasca" mi se par.... cel mult amuzant.
Cu mine a dus prietena mea ceva munca de convingere... nu juma' de ora, nu juma' de zi... ci juma' de an.
Sau or exista oameni extrem de persuasivi sau cu capacitatea de a le da altora motive sa traiasca. Nush cum vine asta. E ca si cand l-ai convinge pe Irinel Columbeanu, ca are motive sa se sinucida.
Motivele vin intotdeauna din interior (cand ai cu adevarat o problema) si nu vin singure, ci dupa cel putin 3 saptamani de antidepresive (daca asta este afectiunea centrala).
Ceilalti, absolut recurg la gesturi suicidare intr-un ultim strigat dupa ajutor.
Am incercat o singura data. Venisem beat din rockoteca unde imi vandusem un hanorac de pe mine doar ca sa ma imbat calumea (nu am vandut in viata mea o haina de pe mine si n-as mai face-o vreodata - decat in situatii obiective). Am ajuns acasa, noaptea tarziu. M-am asezat in fata calculatorului... mi-am pus castile pe urechi, am dat drumul la o muzica cu potential deloc subliminal ci foarte direct. Am fumat cateva tigari privind prin monitor, m-am dus la bucatarie, am luat un cutzit la nimereala, m-am intors pe scaun... si am inceput sa sfasii pielea de pe incheieturi. Cu fiecare taietura, taiam mai adanc. Nu aveam de unde sa stiu de cata forta este nevoie plus ca eram foarte beat. Pe cele de la conjunctia antebratului cu palma le-am facut primele, deci nu prea adanci. Ultima a fost cea mai adanca... dar prea departe de zona venoasa sensibila. Ma rog. In final am atins doar tendonul si am ajuns la spital cu necesitate chirurgicala. Venele erau intregi. Revenind. Auzisem la televizor cu ceva vreme... despre o metoda de asasinare: 5-6 mucuri de tigara... puse intr-un pahar cu apa putina si lasate cel putin o ora. Apoi, bineinteles... dupa ce filtrai scrumul si mucurile de tigara... "seva" se serveste rece, in combinatie cu ceva bun la gust. Am dus paharul nediluat la nas... si aproape ca am vomitat. Mirosea oribil. Am completat paharul cu niste Cappy de portocale... si mi-a venit brusc in cap geanta mamei... care e plina de medicamente. Bineinteles, n-are antidepresive, psihotrope, barbiturici si alte chestii. In mare parte e plina de paracetamoale, aspirine si antinevralgice. Stiam insa despre un tub de Propranolol, caci are ceva probleme cu inima. Am rascolit geanta si am gasit tubul. Din pacate, surpriza neplacuta. In tub mai erau maxim 10 pastile. Am zis "incercarea moarte n-are" (sau poate o avea) si am inghitit in doua serii acele 9-10 pastile cu cocktail-ul pe care mi-l preparasem initial. Apoi da-i si asteapta moartea. Cu siguranta a fost cea mai grea jumatate de ora din intreaga mea existenta. Ma tzineam de scaun ca un copil care nu vrea sa intre la dentist... si plangeam in hohote de-mi sareau lacrimile pe alaturi. Nu mi-am dorit nicio clipa sa mor, desi sentimentele care m-au impins la acest gest ar contrazice ceea ce zic acum. Pur si simplu mi-am recunoscut slabiciunea si am aratat providentzei ca am nevoie de ajutor. Sa zicem ca providentza m-a vazut... caci n-am murit. M-am asezat la somn... fara sa contenesc inainte, sa stropesc perna cu jeturi de lacrimi. Nici macar nu m-am mai uitat in spatele meu, in camera. Parintii mei aveau sa se trezeasca iar camera mea era plina de hartie igienica plina de sange, un cutzit pe birou, tubul de pastile si un pahar cu scrum pe fund. A sosit momentul ca parintii mei sa dea ochii cu ceea ce nu ar fi vrut sa vada vreodata... desi auzisera in treacat despre mine, cum ca mi-as cam dori sa mor. Nu mai dau detalii despre durerea parintilor mei, provocata in mod acut de acel gest... Dupa cateva zeci de minute de insistente... m-am trezit, foarte ametit din cauza regulatoarelor pentru inima. Tata m-a urcat in masina si m-a dus la urgentza, la spitalul (fost) 9. Intai am trecut pe la chirurgie pentru control si sutura... apoi am ajuns la... ceea ce se numeste "Cabinet psihiatrie - urgente". Acolo am intalnit o doamna careia-i ofer titlul de "cel mai nepotrivit om in meseria practicata". Nici n-am apucat sa vorbesc (oricum neavand prea multe de zis in momentele alea) si a inceput sa ma amenintze ca ma interneaza ca sa-i promit ca n-o sa repet gestul. Faina atitudine de medic. Si parintzii mei puteau face asta... iar ei n-au facut 10-12 ani de medicina.
Mesajul important este ca EU, care mi-am dorit sa mor, doresc sa zic, nu numai in numele meu, ca NU VOIAM SA MOR.
Nu inteleg de ce luati in deradere amenintarile cu sinuciderea. Excluzand cazurile de caterinca... de fiecare data, omul care o zice (si nu o face in public, ci in intimitate, unui om de incredere - cum ati zis si voi) se afla intr-un impas mai mic sau mai mare... si are nevoie de ajutor.
Fazele gen "mi-a zis ca vrea sa se omoare iar eu am convins-o in juma' de ora ca are motive sa traiasca" mi se par.... cel mult amuzant.
Cu mine a dus prietena mea ceva munca de convingere... nu juma' de ora, nu juma' de zi... ci juma' de an.
Sau or exista oameni extrem de persuasivi sau cu capacitatea de a le da altora motive sa traiasca. Nush cum vine asta. E ca si cand l-ai convinge pe Irinel Columbeanu, ca are motive sa se sinucida.
Motivele vin intotdeauna din interior (cand ai cu adevarat o problema) si nu vin singure, ci dupa cel putin 3 saptamani de antidepresive (daca asta este afectiunea centrala).
adrenalina
fara aripi
si ma rog de ce presupui ca era betivan solara? pe ce considrenete arunci astfel de etichetari?
Pentru ca e ieftin si la indemana. A pus eticheta, se simte mai desteapta, a rezolvat problema. Oamenii ca ea fac statisticile generale. Oamenii ca ea compun masele, ea urmeaza trenduri, ea gandeste ermetic 
. Eu nu ma simt jignit cu asemenea remarca..... dar... desi era cam 10-11 dimineatza (n-ai citit atent), m-am prezentat absolut deloc beat... dar cam foarte taiat pe antebratze.
Daca ma duceam la un internist si ii spuneam ca am avut o criza de litiaza biliara ma punea sa promit ca n-o sa mai fac crize ca sa nu ma interneze ?
Urata gandire pentru un avatar ca al tau.
Cat despre prezumtia de 'betzivan', verifica un alt si singur topic pe care am postat. Poate gasesti acolo niste explicatii pentru atitudinea si nesimtirea de a oferi acelui medic iresponsabil, o asemenea titulatura.
. Eu nu ma simt jignit cu asemenea remarca..... dar... desi era cam 10-11 dimineatza (n-ai citit atent), m-am prezentat absolut deloc beat... dar cam foarte taiat pe antebratze. Daca ma duceam la un internist si ii spuneam ca am avut o criza de litiaza biliara ma punea sa promit ca n-o sa mai fac crize ca sa nu ma interneze ?
Urata gandire pentru un avatar ca al tau.
Cat despre prezumtia de 'betzivan', verifica un alt si singur topic pe care am postat. Poate gasesti acolo niste explicatii pentru atitudinea si nesimtirea de a oferi acelui medic iresponsabil, o asemenea titulatura.
solara
Active Member
Am citit suficient de atent ca sa vad ca n-ai specificat nicio ora; parintii tai se puteau trezi si noaptea sa se duca la baie, din text nu se intelege ca te-au gasit dimineata "cam foarte taiat" (licenta poetica, nu?)
Nu compara criza biliara cu tentativa de suicid, prima nu e sub control voluntar, automutilarea e (daca nu te-au apucat convulsiile cu cutitul in mana). Internarea nu e o amenintare, e o solutie (in urgente e o necesitate, iar in tentativa de suicid e preferabila internarea; pe de alta parte, nu orice automutilare e o tentativa de suicid).
Un om beat e beat si gata; poate fi o intamplare sau poate fi un obicei, dar asta conteaza (si iese la iveala) dupa sau in timp ce se trezeste.
Lamureste-ma ce trend urmez, vad ca ma cunosti tare bine (uite cine vorbea de pus etichete) Eu nu te-am etichetat in niciun fel (adrenalina, esti pe receptie?), ti-am zis doar cum ai aparut in fata psihiatrului.
Nu compara criza biliara cu tentativa de suicid, prima nu e sub control voluntar, automutilarea e (daca nu te-au apucat convulsiile cu cutitul in mana). Internarea nu e o amenintare, e o solutie (in urgente e o necesitate, iar in tentativa de suicid e preferabila internarea; pe de alta parte, nu orice automutilare e o tentativa de suicid).
Un om beat e beat si gata; poate fi o intamplare sau poate fi un obicei, dar asta conteaza (si iese la iveala) dupa sau in timp ce se trezeste.
Lamureste-ma ce trend urmez, vad ca ma cunosti tare bine (uite cine vorbea de pus etichete) Eu nu te-am etichetat in niciun fel (adrenalina, esti pe receptie?), ti-am zis doar cum ai aparut in fata psihiatrului.
solara;191842 said:
Dar tu ai citit ca n-am ajuns beat sau faci pe proasta ?
Parintii mei nu sunt siamezi sa mearga impreuna sa se pishe. Crezi tu asta sau faci pe proasta ?
Un om curat, alb, slabutz si tacut, intrat intr-un cabinet de psihiatrie cu mainile bandajate, este un caz pentru psihiatru sau o luam la nimereala ? Ea nici nu m-a intrebat daca am consumat alcool inainte sa ma tai. Faptul ca am inghiti pastile si am incercat sa-mi prepar si o otrava nu inseamna ca am incercat sa ma sinucid ? Poate nu suficient de convingator pentru tine, dar medicii psihatrii nu gandesc niciodata ca tine. Chiar crezi ca ei gandesc ca tine sau faci pe proasta ?
Faptul ca la doar cateva luni de la eveniment sunt diagnosticat cu o boala psihica majora, nu te face sa crezi ca eu am avut o problema care m-a impins sa ma automutilez ?
Bolnavul cu criza de litiaza biliara nu-si impune criza. Bolnavul psihic nu-si impune sa se automutileze. Chiar crezi invers sau faci pe proasta ?
Eu cred ca tu de fapt nici n-ai habar cu ce se ocupa psihiatria.
Zic asta pentru ca... altfel ar insemna sa repet: faci pe proasta ?
Un medic psihiatru responsabil impunea internarea, nu ii spunea instabilului din fatza lui ca daca nu promite ca nu se va mai automutila il interneaza. Pentru ultima oara: tu crezi altfel sau faci pe proasta ?
Nu mai aduce argumente inteligente ca nu intotdeauna inteligenta are legaturi stricte cu bunul simt (adica logica).
P.S. - ia aminte la atitudinea lui adrenalina. nu c-as zice ca e mai desteapta sau mai nu stiu cum. nu cunosc pe niciuna dintre voi... dar, daca am inteles bine, adrenalina a studiat psihiatrie (daca nu cumva e deja licentiata).
solara
Active Member
Calmeaza-te, gungnir!
Mesajul (destul de incoerent) in care-ti povesteai tentativa incepea cu o betie. Trebuia sa ghicesc cate ore au trecut si daca te-ai trezit sau nu? Banuiesc ca n-ai fi pomenit de ea daca n-ar fi fost importanta la momentul respectiv.
Parintii nu tre` sa se pise in acelasi timp; daca unul te gaseste plin de sange, il trezeste si pe celalalt, nu? Asa ca nu-mi da mie lectii de logica, cand habar n-ai ce-i aia.
Un medic psihiatru impunea internarea daca reprezentai un pericol pt tine sau pt cei din jur. Ai idee care-s criteriile de internare? Ai idee care era situatia spitalului (locuri libere, medicamente in farmacie) cand te-ai prezentat?
Sa te vedem ce-i raspunzi Kiarei.
Ai grija la vocabular!
Mesajul (destul de incoerent) in care-ti povesteai tentativa incepea cu o betie. Trebuia sa ghicesc cate ore au trecut si daca te-ai trezit sau nu? Banuiesc ca n-ai fi pomenit de ea daca n-ar fi fost importanta la momentul respectiv.
Parintii nu tre` sa se pise in acelasi timp; daca unul te gaseste plin de sange, il trezeste si pe celalalt, nu? Asa ca nu-mi da mie lectii de logica, cand habar n-ai ce-i aia.
Un medic psihiatru impunea internarea daca reprezentai un pericol pt tine sau pt cei din jur. Ai idee care-s criteriile de internare? Ai idee care era situatia spitalului (locuri libere, medicamente in farmacie) cand te-ai prezentat?
Sa te vedem ce-i raspunzi Kiarei.
Ai grija la vocabular!
solara;191944 said:
Nu trebuia sa ghicesti... dar nici sa iti dai cu presupusul la modul "Voiai sa faca psihoterapie cu un betziv ?" nu este tocmai gandirea unui om cu bun simt.
Scopul tau care e, sa afli sau sa arati ca stii ?
N-am nimic impotriva niciunuia dintre scopuri, dar iata ca ai gresit cand ai incercat sa arati ca stii, intrucat, repet, nu am ajuns beat la psihiatru. Ah, ca ai tu gandire para-logica si crezi ca mama cand se pisha noaptea il intreaba si pe tata daca are nevoie si apoi se iau de mana si intra in camera la fiul lor de 20 de ani sa vada daca doarme pe burta sau pe spate..... e problema ta. Cand am spus "stiam ca parintii mei urmeaza sa se trezeasca" inseamna ca era dimineata, nu ? Ca n-am de unde sa stiu cand le vine alor mei sa se ia de mana si sa mearga la wc, in toiul noptii. Probabil tu stii.
Un medic psihatru impune ce stie el ca trebuie impus. Hai sa-ti zic ce mi-a impus acel ilustru medic de urgentze. Mi-a impus sa-i zic ca nu am sa ma mai tai, ca altfel ma interneaza. Mi-a bagat pe gat niste Zoloft si gata, a scapat de mine.
Un bolnav trebuie sa se intereseze cate locuri sunt in spital inainte sa se imbolnaveasca ? Wow, ai dreptate, nu-ti mai vorbesc despre logica. Esti plina de asa ceva.
Sa te intreb ceva. Daca acel medic si-a facut treaba cu responsabilitate... de ce a trebuit sa trec prin 3 cabinete ca sa ajung la diagnosticul corect ? Pai iti spun de ce, pentru ca niciun psihiatru nu s-a interesat daca e ceva in spatele episodului depresiv. Apoi, avand un vecin de bloc al carui tata este prof. univ. dr. neurolog la Bagdasar-Arsenie, am apelat la el... si m-a trimis la medicul care ma trateaza in momentul de fata. Este singurul doctor care m-a trimis sa fac teste psihologice detaliate si care a avut cu mine o anamneza serioasa.
Deci...sa ma interesez de cate locuri sunt in spital si ce medicamente au, cand primesc dovada clara ca am nevoie de pile ca sa fiu investigat si tratat ?
Sa fiu atent la vocabular ? Cuvantul "proasta" are interzicere indiferent de context asa cum n-ai voie sa zici "bomba" in avion ?
Nu te-am facut proasta. Te-am intrebat daca faci pe una.
Nu te consider prosta... ci nesimtita
.Si, in final, raspuns pentru Kiara, care chiar merita raspuns:
Poate nu s-a observat, desi am scris destul de "apasat", concret si folosind caps-lock. NU mi-am dorit sa mor. Inghiteam pastilele, ma taiam si beam suc cu frica de moarte. Mi-e frica de moarte si nu vreau sa mor, dar sunt bolnav.... si totusi vreau, nu ?
Dintre bolnavii psihic cu ideatie suicidara.... vrea cineva sa moara ? Pai probabil ca nu (ma rog, i-as cam scuza pe schizofrenici ca se mai intampla sa aiba voci imperative). Cu toate astea... exista statistici care arata ca nush cat la suta incearca... si tot nush cat la suta... reusesc. Eh, eu sunt o parte a procentului prim. A celor care incearca. Te rog din suflet sa nu-mi spui ca eu, in dimineata aceea nu mi-am dorit sa mor, pentru ca ar fi o jignire profunda.
Eu am inceput sa spun cu mult dupa ce am inceput sa iau medicatie corecta, ca, intr-adevar, nu voiam sa mor. Dar ce legatura are "a vrea sa mori" cu "a muri" cand e vorba de impulsul unui psihic bolnav ?
Poti sa-i spun unui deprimat ca nu vrea sa moara ? Pai distanta pana la celebrele expresii gen "viata e frumoasa, merita traita", e cam mica.
solara
Active Member
N-am zis c-ar fi trebuit sa stii situatia spitalului; din mesajul meu trebuia sa intelegi ca nu ai cum sa stii daca medicul a gresit sau nu, daca te putea interna sau nu, daca avea motive sa te interneze sau nu. Nu e obligatia ta sa stii toate detaliile astea, dar mi se pare ca acuzi cu prea mare usurinta si d-aia mi-a sarit tandara.
Da, sunt nesimtita, tot forumul o stie, acum c-ai aflat-o, sa-ti fie de bine!
Da, sunt nesimtita, tot forumul o stie, acum c-ai aflat-o, sa-ti fie de bine!
Gungnir, iti multumesc pentru raspuns ...Te cred ca ai vrut sa mori, dar e posibil ca anume constientul tau sa fost cel care isi dorea moartea, iar subconstientul nu a vrut-o? Ca altfel, daca si-ar fi dorit-o si unul si altul, te-ai fi dus sa sari de pe un bloc cu 30 de etaje, sau sa-ti tragi un glonte in cap, sau cel putin sa-ti fi taiat vreo carotida...Si totusi i-a reusit subconstientului cumva sa manipuleze constientul, sugerindu-i solutie nu chiar atit de "definitiva"...?
apropo, raportul suicid : tentativa de suicid e 1:10-20
...Te cred ca ai vrut sa mori, dar e posibil ca anume constientul tau sa fost cel care isi dorea moartea, iar subconstientul nu a vrut-o? Ca altfel, daca si-ar fi dorit-o si unul si altul, te-ai fi dus sa sari de pe un bloc cu 30 de etaje, sau sa-ti tragi un glonte in cap, sau cel putin sa-ti fi taiat vreo carotida...Si totusi i-a reusit subconstientului cumva sa manipuleze constientul, sugerindu-i solutie nu chiar atit de "definitiva"...?apropo, raportul suicid : tentativa de suicid e 1:10-20
Kiara;192005 said:Gungnir, iti multumesc pentru raspuns
apropo, raportul suicid : tentativa de suicid e 1:10-20
Absolut ca accept ceea ce ai spus. Am stat si pe balustrada balconului cateva minute... si da, mainile au refuzat sa-si dea drumul si probabil de asta s-a ocupat subconstientul (adica instinctul de conservare, probabil, daca se incadreaza la subconstient).
Pot insa sa afirm ca daca mama avea medicamente serioase in geanta... inghiteam tot ce prindeam. De asemenea, acea otrava pe care am incercat sa o prepar dupa o reteta de la televizor (da, sunt naiv), a fost pentru mine convingerea ca... daca nu mor, cel putin patesc ceva rau. N-am patit decat sa ragai miros de scrumiera nespalata, toata ziua.